Niţică îngăduinţă şi oleacă de speranţă!

Românii au o părere mai bună despre francezi decît francezii înşişi (*sursa: sondaj recent al Fundaţiei Marshall), dar au o părere mai proastă despre români decît românii înşişi (*sursa: fiecare etapă din Liga 1).

duminică, 24 septembrie 2006, 8:34

Românii au o părere mai bună despre francezi decît francezii înşişi (*sursa: sondaj recent al Fundaţiei Marshall), dar au o părere mai proastă despre români decît românii înşişi (*sursa: fiecare etapă din Liga 1).

Alt exemplu.  Goian spune că Lyon ne-a speriat, în timp ce francezul Thereau zice că „dacă îi pui pe hîrtie, nu te impresionează”. Din păcate, vor juca pe iarbă, nu pe hîrtie.

Mai departe. Opinia despre arbitraje. Anunţat ca un hoţ de clasă mondială, Lucian Dan a condus ieri cu bun-simţ şi competenţă meciul FC Argeş – Dinamo. Un asemenea arbitraj radiază încredere inclusiv asupra erorilor altora. De pildă, poţi crede că penaltyul acordat de Trandu pentru Steaua a fost o combinaţie de inhibare şi de eroare umană. Ceea ce sună acceptabil. El poate stîrni inclusiv o clipă de reflecţie conducătorilor stelişti. Dacă Trandu greşea invers, primea un post de gargui pe acoperişul palatului lui Gigi Becali, să-l plouă şi să i se spîrcîie porumbeii pe creştet pînă la adînci bătrîneţi.

Mai multă îngăduinţă şi mai puţină înverşunare în a ne crede slabi şi ticăloşi. Iată ce ne trebuie mîine cu Lyon şi apoi etapă de etapă.  Da, francezii au prima şansă, pentru că alcătuiesc o formaţie minunată, dar dacă nu vor putea să cîştige în Ghencea?! Asta ar însemna mai mult decît victoria noastră la Kiev!


Comentarii (201)Adaugă comentariu

câine_până_la_moarte  •  26 septembrie 2006, 23:18

câine_roşu_până_la_moarte
Normal

Data înscrierii: 26/Sep/2006
Mesaje: 1

MesajTrimis: Mar Sep 26, 2006 8:23 pm Titlul subiectului: Steaua pică-n fund şi se ridică… Răspunde cu citat (quote)
La un moment dat, sub tirul întrebărilor din partea presei, comentând declaraţiile politicoase ale reprezentanţilor clubului francez la adresa conducerii şi jucătorilor Stelei, Cosmin Olăroiu spunea că Olympique Lyon e un club mare şi prin faptul că nu lasă nimic la voia întâmplării.
Nevoită să se alinieze rigorilor impuse de UEFA pentru participarea în Champions League, Steaua pare că învaţă şi ea, din mers şi adăugând pitoreascul pigment balcanic, regulile deopotrivă ale exigenţei şi ale supravieţuirii în fotbal.
Având orgoliul nemăsurat, adesea plin de sine, arogant şi dispreţuitor, de a fi prima echipă românească a mileniului III (şi, de altfel, pe ansamblu, singura) calificată în grupele Ligii Campionilor, sub încă exaltarea exagerată a reuşitei de excepţie (adică ieşită din comun, din potenţialul obişnuit dat de valoarea individuală şi de grup a componenţilor lotului) din partida cu Dinamo Kiev, Steaua arată că nu mai este dispusă (nici ea) să lase nimic la voia întâmplării. Prin vocea te-miri-cui, că e Gigi Becali, MM Stoica sau Cosmin Olăroiu, Steaua reuşeşte să găsească de fiecare dată explicaţii, cauze, motive, vinovaţi şi, întotdeuna (după cum, chipurile, musai trebuie să-i stea bine unui club de pretinsa-i talie), imaginea sa rămâne imaculată.
În campionat, Steaua nici n-a rupt gura târgului, nici n-a dezamăgit. A fost pur şi simplu ea însăşi, oscilantă, uneori încântătoare, alteori (de tot mai multe ori în ultimele etape) execrabilă. Cât timp arbitrii i-au fost aproape, rezultatele au fost pe măsura pretenţiilor exacerbate. Victorii de 3 puncte sau un egal (cel din partida cu Rapid) şi nimic mai mult. Când arbitrajul a fost mai intransigent (recte derby-ul cu Dinamo) şi nu a ţinut cont de faptul că pe teren se află „extratereştrii Estului (sălbatic)”, aplicându-se fie şi de o manieră mai rigidă regulamentul, Steaua s-a prăbuşit în propriile-i neputinţe, demonstrând un joc tern, ultradefensiv. Atunci, oficialii Stelei au început atacul la beregata competiţiei interne. Miklos Nagy şi, mai ales, Sorin Corpodean au devenit ţintele numărul 1. Alături de aceştia, Mircea Sandu şi ceilalţi diriguitori ai fotbalului românesc au ajuns satrapii mafioţi care exclud Steaua din competiţia internă, pentru a se face loc unui, vezi Doamne, Dinamo ultracoruptibil. În felul acesta, ce a culminat cu corecţia lipsită de discernământ a forţelor de ordine asupra suporterilor stelişti prezenţi în Ştefan cel Mare, Steaua şi-a ascuns limitele şi impotenţa fotbalistică, autovictimizându-se de o manieră hilară care, prin cancelariile fotbalului european, a putut cel mult să stârnească reacţia unui semn cu degetul făcut în dreptul tâmplei.
Văzând, însă, că pe plaiurile autohtone o asemenea strategie are efect, Steaua şi-a continuat recitalul penibilităţii şi pentru întâlnirea cu Gloria Bistriţa, de dinaintea confruntării cu Lyon. Deşi a beneficiat de un penalty gratuit la scorul de 0-1, chiar înainte de pauză, nerecunoscătoare, perfidă şi ingrată, Steaua a continuat să calomnieze arbitrajul invocând că centralul a avut impertinenţa, faţă de un club de talia Stelei, de a acorda nepermis de multe cartonaşe galbene jucătorilor acesteia.
Venind şi momentul partidei cu Lyon, Steaua a început să-şi construiască alibiuri salvatoare. „Olympique Lyon e o maşină de fotbal”, „sunt marii favoriţi la câştigarea trofeului” etc. sunt numai câteva din afirmaţiile făcute însă nu pentru a mângâia blazonul francezilor şi pentru a-i adormi în ghete. Adevăratul scop a fost acela de a motiva că un (utopic) rezultat pozitiv (aici fiind inclus chiar şi un scor de egalitate) ar reconfirma Steaua ca pe cea mai şi cea mai şi mai şi echipă, dând apă la moară afirmaţiilor de fantasmagorică ostracizare internă, iar o eventuală şi previzibilă înfrângere nu ar fi decât un rezultat, totuşi, firesc în faţa unui asemenea „tăvălug” fotbalistic cum e Lyon.
Crescuţi în glorioasa „epocă de aur Dumitru Dragomir”, steliştii au ajuns, astfel, să fie nişte „hopa Mitică!”, indiferent de ceea ce s-ar întâmpla pe teren, ei urmând a cădea tot în picioare. Un singur aspect le-a scăpat, însă, dar nu e târziu ca, ulterior, MM Stoica să improvizeze cu binecunoscutu’-i stil parşiv: dacă, sub teama de a nu deranja, cumva, granzii Europei, Steaua va fi dezavantajată (de data aceasta pe bune!) de anumite decizii ale arbitrului, ce se va întâmpla?! Mi-e teamă ca nu cumva, şi acum, s-auzim acelaşi ţăcănit refren cum că e vorba iar de euro-ii şi de lungul braţ al lui Cristi Borcea care doreşte ca Dinamo să se pregătească în tihnă pentru ediţia viitoare a Champions League…

P.S.: Acest mesaj a fost postat aici, în semn de protest faţă de blocarea server-ului http://www.blogsport.ro de către cei de la „Gazeta Sporturilor” înainte de disputarea partidei Steaua-Olympique Lyon, pentru ca astfel mesajele cu suflu realist să nu mai poată fi postate!

Comentează