Piţurcă şi Olăroiu

4 October, 2006 | 195 comentarii

Piţurcă şi Olăroiu se înfruntă de la distanţă. Mobilul a fost deconspirat de ceva vreme de Fraţii Grimm. Oglindă, oglinjoară, cine este Cel-Mai-Bun-Antrenor-Din-Ţară?

Între ei, rivalitatea se exercită prin intermediari. Şi cu cît pricina e mai mică, cu atît este mai mare orgoliul care se simte fierbînd după cortină. Ultimul exemplu: Ovidiu Petre. Secţionerul l-a convocat, antrenorul de la club zice că nu trebuia. S-a întors lumea cu fundu-n sus!

De fapt, ce-i roade? Piţurcă e supărat pentru că Olăroiu a reuşit la Steaua ceea ce el explicase, foarte convingător, că e imposibil, iar Olăroiu simte că va putea ajunge cîndva la “naţională”. Amîndoi sînt flegmatici, amîndoi dau senzaţia că nu l-ar concura niciodată pe Bruce Willis în cursa de salvare a lumii. În fond, amîndoi au o vanitate uriaşă, ceea ce nu-i neapărat rău pentru un profesionist. Ar opri meteoritul, ar califica echipa, ar forma fotbalişti, ar cîştiga campionatul, ar dovedi că sînt buni, orice se poate înregistra în statistici sau în memoria oamenilor. Cu o singură condiţie: să nu fie vreodată puşi să lucreze în aceeaşi echipă. Pentru că nu se suportă.