Răscrucea

13 October, 2006 | 218 comentarii

Ţăranii români cred că diavolul se găseşte la întretăierea drumurilor. Şi că el te ispiteşte să alegi rău. Sau să încremeneşti, incapabil să iei o hotărîre. Prost poate alege acum şi Bănel Nicoliţă. Ajuns dintr-un băiat amărît un sportiv admirat, brăileanul trece printr-o eclipsă de formă şi de moral.

Pentru că el este un jucător de psihic. Cînd Olăroiu îl ceartă, suferă. Cînd ratează o execuţie, se enervează, deşi asta nu se vede aproape niciodată pe camera TV, care abia reuşeşte să-l prindă cum o ia la fugă spre apărare. Cînd MM, care e patern-aspru cu el, îi face o observaţie, se bagă în apartamentul său din Panduri şi nu iese de acolo. Acesta e Nicoliţă cel pe care nu-l cunoaşteţi.

Şi încă ceva. Cînd prinde cîte o zi liberă, stelistul fuge la Brăila. Mai mulţi suporteri l-au zărit în anturajul lumii interlope din oraş. A sosit momentul unei decizii. Fotbalistul de 21 de ani poate dezarma, se poate mulţumi cu ceea ce are sau va continua.

Piţurcă a făcut un gest chemîndu-l la “naţională” şi oferindu-i sprijin într-un moment greu. Steliştii îl încurajează în continuare. E unul dintre puţinii fotbalişti respectaţi şi de alte galerii, datorită modelului de succes cinstit pe care-l propagă fuleul acestui truditor. Într-o ţară şi într-un sport care stau sub semnul şmecheriilor, ascensiunea lui retrezeşte în noi o candoare pe care o credeam pierdută.

Da, Nicoliţă joacă prost de cîteva luni, da, cineva îl momeşte la o răscruce de drumuri şi da, el va trece mai departe! Pentru că, privindu-l cum iese din poza palidă a copilăriei lui şi cum îşi scutură de pe haine praful pereţilor colibei din Făurei pentru a trăi mai bine, rămînem încrezători în poveştile frumoase. Bănel e pariul contra cinismului din fiecare.