Nov
14
Pierderea lui Mutu
14 November, 2006 | 305 comentarii
Între un botez şi o convocare, istoria fotbalului nostru merge înainte
“Mutu nu e o pierdere, avem fotbalişti care să-l înlocuiască”
Ionuţ Lupescu, la sosirea in Cadiz.
Fotbalul e obişnuit cu pierderile. Era totuşi o treabă să-l avem pe Mutu. De pildă în 1964, la Yokohama. Era minutul 85 al meciului decisiv pentru calificarea în semifinalele turneului olimpic. Ungaria conduce România cu 1-0 şi Petru Emil cade secerat. Penalty pentru ai noştri. Bate Constantin şi apară Gelei! În faza următoare au ungurii penalty şi se face 2-0! Dacă trăgea Mutu poate dădea scăriţă şi gooool, aşa cum făcea la juniori, cînd îi aducea pe antrenori în pragul crizei de nervi. Ce şansă am ratat atunci!
“Tot Bucureştiul în balcoane”
Eheeee. Dacă ar fi fost Mutu… doar trei ani mai tîrziu, cînd am pornit preliminariile pentru Italia ’68, primul Campionat European cu acest nume. Meci în mai cu Elveţia, la Zurich. 3-0 pentru gazde după o jumătate de oră.
Pauză. “Tot Bucureştiul era în balcoane. Nu mai avea respiraţie”, scria Ioan Chirilă. 7-1 la final, cu gol Dobrin, singurul care a mişcat. S-a vorbit despre o eroare a medicilor, care au greşit întăritoarele de efort. Dacă ar fi fost Mutu…
Adio, Mexic!
De fapt, ne-a lipsit. Şi în 1985, la meciul cu Irlanda de Nord. Partida decisivă pentru Mexico ’86. Lucescu nu i-a avut pe Cămătaru, accidentat, şi pe Ştefănescu, suspendat. Atunci, banderola l-a sufocat pe puştiul Hagi, iar Boloni a făcut singurul său meci fără luciditate de cînd revenise în “naţională”.
Gazonul de pe “23 August” a fost îngrozitor, am ratat de pe linia porţii, iar irlandezii ne-au învins cu 1-0 printr-un gol marcat de Quinn, un fotbalist din a doua ligă engleză. Zecile de mii de români au plecat pe jos ca nişte morţi vii, bîntuind printr-un oraş întunecat şi friguros. Poate cu el în teren ar fi fost altfel.
O statistică rece arată că Mutu n-a fost în teren în nici unul dintre momentele în care s-au pierdut ultimele trei calificări… 2002, 2004, 2006
Dar, peste toate, ne-a lipsit Mutu în ultimele trei preliminarii ratate. Bine… într-un fel putem spune că a jucat. A jucat şi pe Ghencea, contra Sloveniei, în noiembrie 2001, dar a fost schimbat în minutul 59. Atunci n-a putut să-l ajute pe Hagi, care a achitat nota de plată.
În 2003, la obsedantul 2-2 de la Copenhaga, a marcat şi iar a fost schimbat spre final de Şoavă, cu cîteva faze înainte ca Laursen să ne scoată din cărţile calificării.
La ultimele calificări, a marcat cu Finlanda, apoi cu Macedonia, n-a mişcat nimic în Cehia şi a căzut, ca din senin, ghilotina suspendării. Ne-a lipsit cu Olanda şi totul s-a făcut praf!
Nici la victorii…
Acum am luat-o de la capăt. Sîntem tot noi, cei care “am pierdut multă vreme o perioadă de timp”, după cum ne caracterizează, cu umor involuntar, Ion Iliescu în cartea recentă a lui Paraschivescu.
Din motive care uneori n-au depins de el, Mutu a lipsit la multe dintre momentele ratate ale echipe naţionale, de la Yokohama şi pînă la matul din Giuleşti, cu Olanda. După cum, din păcate, n-a participat, nici la clipele de glorie. Egalurile de pe Wembley, uite că s-a dărîmat stadionul şi n-am pierdut încă acolo!, Guadalajara, Rasunda, Bratislava lui Geolgău, World Cup ’94…
Înainte de a se retrage, Gică Popescu îşi inventaria, amuzat, zilele de naştere petrecute în cantonament. Reieşea că ultima aniversare în familie o făcuse prin clasa a şaptea. Anii au trecut şi nici unul dintre “tricolori” nu se mai poate plînge de aşa ceva. Avantajul de a nu participa la turneele finale!
Fără sfîrşit
Aşteptaţi un final? N-am. Povestea fotbalului nostru e fără sfîrşit. În ea se amestecă iluzii, boemie, momente emoţionante, un palmares mai degrabă modest la scară europeană şi cîteva perioade în care am răsturnat parcă ordinea mediocră a lucrurilor. E aproape imposibil de găsit, în covorul timpului, o logică pentru felul în care se ţes la noi eşecurile şi succesele.
Ca un abur, ca o întîmplare, se iţeşte totuşi o pildă fragilă, gata să se destrame în orice clipă. Poate că e o impresie, poate că am ajuns să confundăm dorinţa cu realitatea, dar parcă de fiecare dată cînd a reuşit, “naţionala” a fost condusă de pe bancă şi din teren de către un grup de oameni talentaţi şi care au ars pentru o idee, pentru un ambîţ. Să fie pasiunea şi efortul reţeta succesului? Măi, măi! Dacă ar fi aşa de simplu, atunci Mutu ar fi acum în oraşul unde apele calde ale Mediteranei îmblînzesc vînturile Atlanticului.
Citeste si...
- Credeti ca e bine ca n-a fost chemat Mutu? ...
- Mutu şi echipa ...
- Mutu şi Lucescu ...
- Circuitul fotbalistului Mutu ...
- După-amiaza bună a lui Mutu ...
Comentarii
305 Responses to “Pierderea lui Mutu”
Pages: « 1 2 3 4 5 6 [7] Show All
Pages: « 1 2 3 4 5 6 [7] Show All
Leave a Reply
January 17th, 2008 at 2:05 pm
klingeltöne für samsung…
Play kostenlos klingeltöne sonneries ?télécharger…
January 17th, 2008 at 3:20 pm
freie klingeltöne…
Obtenir hindi mp3 ringtones machines à sous…
January 26th, 2008 at 3:17 am
advance cash loan? payday ?…
Although advance cash loan loan payday cash america payday loan…
January 29th, 2008 at 3:11 pm
america bank card credit visa…
These apply business card credit approval canada card credit instant…
February 2nd, 2008 at 9:39 am
le casino gratuites sans dépot…
Choose ringtones to download online poker für anfänger…