De ce se cumpără ziare?

Presa scrisă între Patriciu, Buffet şi propriile slăbiciuni

luni, 27 noiembrie 2006, 4:06

Presa scrisă între Patriciu, Buffet şi propriile slăbiciuni

De ce oameni foarte bogaţi stau la rînd ca să cumpere ziare de prestigiu? Ştiu aceşti businessmeni ceva ce chiar profesioniştii media nu ştiu?

Vorbim despre Patriciu, Vîntu sau Voiculescu. Dar mai există şi alţi tipi cu bani. De pildă, David Geffen, producător din Hollywood, care acum nici o lună a vîndut o pictură de Jackson Pollock unui finanţist mexican pentru suma de 140 de milioane de dolari, record istoric al comerţului cu tablouri. Cu puţin timp în urmă, acelaşi Geffen mai cedase două piese, pentru un total de 143 de milioane de dolari. Omul are nevoie de cash. S-a înscris într-o cursă care dă fiori: oferă 2 miliarde de dolari pentru Los Angeles Times.

Cum se simte presa americană  în luneta unui afacerist care a încasat 140 de milioane pentru un dreptunghi, ce-i drept neobişnuit de mare, 1,20 metri pe 2,40, unde, dacă bei suficient, distingi mii de fire amestecate într-un fond galben-maro? Se simte cam aiurea!

Operaţiuni de salvare
„Pot miliardarii şi ziarele să convieţuiască?” se întreaba Business Week, într-un număr recent. Geffen şi Jack Welch se luptă pentru Chicago Tribune şi Los Angeles Times. Brian Tierney a cumpărat The Philadelphia Inquirer. „Unele sînt operaţiuni de salvare”, scrie revista. Salvare de la profit insuficient.

Pierd aceste titluri bani? Nici vorbă! Numai că presiunea e dată de cît de mult cîştigă.

Criza ziarelor din Vest nu înseamnă că ele nu fac bani, ci că fac prea puţini în raport cu cerinţele burselor.

În momentul în care modelul său de business, bazat pe încasările din publicitate, a început să se clatine în comparaţie cu televiziunea şi în impact cu Internetul, industria ziarelor n-a mai ştiut să transmită un mesaj de încredere către piaţa bursieră.

Acţiunile au scăzut, investitorii şi-au mutat banii către domenii unde marginea de profit depăşeşte 20% şi au apărut salvatorii, care insistă că vor băga în presă banii personali. De ce fac mogulii această declaraţie explicită? Pentru a sublinia că nu vor supune ziarele presiunii unui profit ridicat, ci vor lucra în folosul calităţii editoriale, acceptînd ideea unei margini mai mici decît cea din afacerile lor de bază.

E posibil ca magnaţii, de la Welch la Patriciu, să întrevadă un viitor în care conţinutul să fie avuţia cea mai importantă a companiilor media, după logica potrivit căreia atributele unei afaceri de succes sînt astăzi mai ales cele imateriale: creativitatea, inovaţia sau talentul oamenilor.

Aşadar, ziarele sînt cumpărate pentru că sînt temporar fragile ca afaceri. În România, slăbiciunea lor se traduce întîi prin pierderi, abia apoi prin profituri mici. Gândul, Cotidianul sau Adevărul, recent achiziţionate, sînt ziare care pierd fiecare aproximativ 1 milion de euro anual.

Chiar şi titlurile care cîştigă o fac în margini destul de mici. Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional sau Gazeta Sporturilor vor scoate în 2006 un profit care variază între 500.000 şi 800.000 de euro, ceea ce înseamnă undeva între 5 şi 12% din cifra lor de afaceri.

Ziarul Financiar, Capital sau Săptămîna Financiară, care sărbătoresc între 20% şi 30% margine de profit, sînt excepţii pe o piaţă suferindă.

Explicaţia potrivit căreia Vîntu sau Patriciu urmează exemplul unui alt magnat, Voiculescu, şi cumpără presă ca vector de influenţă nu e singura valabilă.

Un trust de succes făcut cu bani puţini
Aceşti oameni, ca şi omologii lor din străinătate, cumpără pentru că e ieftin. Cu o investiţie de sub 3 miloane de euro făcută în anii 2003-2004, Intact şi-a construit un trust de presă scrisă care a ajuns al doilea ca cifră de afaceri după Ringier, în 2006! Acum, publicaţiile sale valorează cel puţin 40 de milioane de euro.

Şuvoaiele care îngrijorează
Pentru că au luat startul mai tîrziu, Vîntu şi Patriciu vor plăti mai mult. „Şuvoaiele lor de bani inundă piaţa”, aşa cum scria Cristian Tudor Popescu în demisia de la CRP, şi găsesc aceeaşi îngrijorare şi la Bucureşti, şi în Los Angeles. Cu precizarea că redacţiile de la noi sînt mai puţin rezistente în privinţa codurilor etice şi a procedurilor jurnalistice.

Dar dincolo de putere, protecţie sau politică, aici vorbim despre bani. „Valorile Wall Street sînt aproape direct în opoziţie cu valorile jurnalistice”, crede analistul media Peter Hart.

Cînd Warren Buffet declara la ultimul meeting anual al companiei sale „cititorii ziarelor se îndreaptă către cimitir în timp ce non-cititorii abia ies din colegiu” poate fi învinovăţit de cinism? El, cel care şi-a donat 80% din avere cauzelor caritabile mondiale?

Corpul moare, miezul rămâne
Acelaşi Buffet mărturisea însă într-o carte că se dă în vînt după pieţele în scădere. Iar  atunci, cumpără.

Învăţaţi lecţia lui! Pentru că şi el, şi Patriciu, şi Vîntu intuiesc că această industrie merge la cimitir doar prin corpul ei de hîrtie, obosit şi bolnav. În schimb, miezul de idei, texte şi imagini, înfăşurat în văluri digitale, valorează din ce în ce mai mult într-o lume în care informaţia e nepreţuită.


Comentarii (53)Adaugă comentariu

Victor Ciutacu  •  28 noiembrie 2006, 12:58

@www.consum.presa.de.calitate.ro: Victor Ciutacu nu e lider de opinie si nici analist, e ziarist.
Da, e cu voi. Cu ce te-ar putea ajuta? Sa-i dea dreptate lui Catalin? Daca asta te face sa te simti mai bine, uite c-o face acum. Multumit?

LaCoruna  •  28 noiembrie 2006, 13:24

@Cristi Roman
Nu v-am contrazis in ceea ce priveste faptul ca Nirvana a fost produsa de Geffen.
Incercam sa va atrag atentia ca David Geffen era un nume foarte cunoscut in show-business-ul american inca dinaintea formatiei care a inventat, practic, grunge-ul.

sugardaddy  •  28 noiembrie 2006, 20:05

Salut Tolo,

Exista o diferenta f mare intre business man-ii americani si cei romani mentionati de tine in articol. Pentru Welch, actualmente in top 5 world guest speakers si exGM legendar al General Electric sau Mr.Buffet (al doilea cel mai bogat om al lumii) cu investitii masive in companii precum Coca-Cola, IBM, etc presa e un business serios si o trateaza ca atare, pentru ai nostri milionar presa e un instrument, e un scut de aparare. daca mai ies si ceva bani, cu atat mai bine. Patriciu a inceput sa investeasca masiv in presa dupa ce a stat pe la racoare cateva zile, la fel si Vantu odata cu problemele a aparut si presa. Ce sa mai spunem de Felix Voiculescu.

Din ce am mai citit, nicaieri in
presa de afara nici macar nu se aduce in discutie faptul ca miliardarii
intentioneaza sa foloseasca noile achizitii in presa pt. a se
razboi cu adversarii politici sau de afaceri.

Comentează