11 septembrie al timpului liber

Va recomand 400 de pagini despre o zi. Dar ce zi! Cea mai frumoasa dintre cele 7. Simbata. Noua Duminica a corporatistilor, oamenii prea stresati ca sa traiasca in timpul saptaminii si prea speriati ca sa se bucure de duminica, un vestibul emotional al inceputului de saptamina. 

luni, 11 decembrie 2006, 11:51

Va recomand 400 de pagini despre o zi. Dar ce zi! Cea mai frumoasa dintre cele 7. Simbata. Noua Duminica a corporatistilor, oamenii prea stresati ca sa traiasca in timpul saptaminii si prea speriati ca sa se bucure de duminica, un vestibul emotional al inceputului de saptamina. 

Simbata. Ziua in care neurochirurgul din Londra, publicitarul din Bucuresti si inginerul din Praga fac dragoste, se duc la sala (personajul lui Mc Ewan joaca squash) si isi trintesc in portbagaj plasele cumparate din piata, unde au iesit imbracati in pantaloni de trening sau in blugi.

„Simbata” e ultima carte a lui Ian McEwan si cea mai umana. In volumul aparut recent la Polirom, un medic londonez vede pe cer un avion in flacari, simbata, la 4 dimineata. Intr-o lume dominata de razboiul civilizatiilor, tratat pe multe pagini, unele antologice  („radicalismul islamist va fi invins de shopping, nu de razboiul antiterorist”), doctorul se simte atacat. El, familia sa, socrul sau si chiar mama, aflata intr-un azil.

Incidentul aviatic se dovedeste fara urmari, iar McEwan il lasa invelit intr-o ambiguitate minora. Pentru ca ziua de simbata a eminentului doctor de 48 de ani este atacata de unde nu se asteapta. De pe strada paralela. De linga scuarul familiar. Din vecinatatea care a nascut citiva borfasi londonezi get beget.

Viata exemplara, statutul de meserias divin (absolut memorabile descrierile operatiilor si redarea culturii profesionale din spitalele occidentale, fara brizbrizuri si poleiala), chiar si respectarea regulilor nu-l ajuta cu nimic. Preocuparile pentru o nutritie adecvata, grija de a echilibra viata copiilor cu libertatea adultilor, toate sint deodata in aer.  

Smecherii de cartier ii patrund in casa, ii pun sotiei cutitul la git si comit cea mai de neiertat crima: strica ceremonialul simbetei, ziua in care oamenii activi, storsi de efort si cu nervii in piuneze incearca sa se regaseasca.

Cum se termina cartea? Ziua libera triumfa, trecind prin sala de operatie, prin gesturi casnice si prin frigul de afara, lasindu-l pe chirurg in fata ferestrei de unde se vad Londra, Tour Eiffel, Berceniul si toate vulnerabilitatile lumii in care traim zi de zi si de care ne bucuram mai ales simbata.


Comentarii (15)Adaugă comentariu

Marius Nicolescu  •  12 decembrie 2006, 0:21

Am notat. E pe lista! 😀 Va fi citit 😛

Gusti  •  12 decembrie 2006, 1:22

Iubesc simbataaaaa :))

der  •  12 decembrie 2006, 2:05

Tolontane o sa intelegi cartea asta-si nu numaia asta!-doar daca vei trai in vestul „luminos” la modul real citiva ani, 5-8 ani si in citeva tari pentru ca doar una singura nu-ti va intregi „tabloul dezolantei si decaderii”.Chestia cu „am auzit” sau „am vazut” si comparatii cu ceva care „stii” tu poti sa uiti de la inceput.Pentru ati mentine limba romana si a nu uita gramatica limbii romane ajunge si Petre Ispirescu.In rest,decit sa pierzi timpul, poti sa mai vezi un meci(trucat,ca asa este la „profesionisti)),mai bei o bere,vezi un un film vestic, facut pentru ei special, ca Dumb & Dumber.,etc.Poate pe hirtie rachetele nu sint greu de „construit” insa in ralitate este totul altfel.Tot ce-am „stiut inainte” a trebuit sa uit si sa refac de la inceput.Update-urile nu erau suficiente, as fi sfirsit in haos.Pe linga anii respectivi ai nevoie de 500 de carti de specialitate, in principal economie si istorie.Dupa asta nu mai ai nevoie de nimeni si nimic sa-ti explice sau sa-ti spuna ceva.Vei vedea mult inainte.E ca la sah.Unele mutari sint „clasice” altele „citibile”.

Blog Cristi Roman  •  12 decembrie 2006, 2:19

The Cure au piesa „Friday i’m in love”, Bob Geldoff (The Boomtown Rats) – „I dont like mondays”, ei bine, cine are piesa despre simbata? Elton John – „Saturday Night’s Alright”.
Doar englezi – exact ca si Ian McEwan.

der  •  12 decembrie 2006, 2:34

Tolontan, alte carti bune pentru tine de citit.

Michel Houellebecq

1-Les Particules elementaires

2-Extension du domaine de la lutte

Le gasesti in toate limbile importante.Nu stiu daca exista in tara, insa sint sigur ca le vei gasi, deoarece, pentru inca scurt timp, mai exista generatii care stiu ce trebuie citit, respectiv ce are valoare.

rassdaqh  •  12 decembrie 2006, 3:51

off… cand e vorba de injurat o echipa sau alta apar sute de postari..cand trebuie sa comentezi o carte sau un film mai comenteaza cativa…aveam o parere mai buna despre suporterul roman..:)

Cătălin Tolontan  •  12 decembrie 2006, 8:15

rassdaqh: uneori mai putin inseamna mai mult))::

iQ666  •  12 decembrie 2006, 12:25

tolo, ai citit cartile lui catalin dorian florescu? au aparut la polirom si merita… more on http://www.florescu.ch

isqd  •  12 decembrie 2006, 13:05

multumesc pentru recomandare

GabiKoreanu  •  12 decembrie 2006, 13:34

Cristi,
Oare „Yesterday” n-o fi fost scrisa intr-o duminica, pt a face referire la sambata? 😀 😀 😀

Cătălin Tolontan  •  12 decembrie 2006, 13:49

isqd: cu placere, sper sa ti se para ok cartea

isqd  •  12 decembrie 2006, 14:00

oare o gasesc si la Carturesti?

Mena  •  12 decembrie 2006, 23:43

Incitanta recomandare, mai ales ca este o carte despre ziua mea preferata din saptamana. Din toate motivele pe care le-ai amintit.
Merg pe mana ta si „imi sacrific” o sambata – renuntand la sala si la facut piata – ca sa o citesc. Cartea Annei Gavalda pe care ai recomandat-o acum ceva vreme a fost excelenta si nu am putut-o lasa din mana pana nu am terminat-o. Mie mi-a placut „Mici obiceiuri de pe Saint-Germain”.
Astept cu nerabdare alte sugestii!

vioand64  •  13 decembrie 2006, 13:15

Domnule Tolontan,desi de obicei parerile noastre sint in contradictie,de data asta trebuie sa va felicit din toata inima pt. ca mai aveti timp sa cititi.Cit despre faptul ca sint putine comentarii,asta e situatia.Inca o data felicitari si succes

potzekalnikov  •  17 decembrie 2006, 18:41

Candva, la Koln fiind (prin 2004), scrisesem asta:

Din partea mea, săptămâna de lucru ar putea dura zece zile fără probleme. Dacă, desigur, după aceste zece zile ar urma o pauză de patru. Anume: vineri seara, sâmbătă, sâmbătă şi sâmbătă.
Adevărul e că cele mai bune rezultate încep să le dau de joi seara încolo. Vineri dimineaţă scriu de rup pământul. Daţi-mi patru exemplare de interval orar joi 16:30 – vineri 14:00 şi remuneraţi-mă pe măsură.
Art Buchwald, fratele meu de condei, nu cred că ne-ar mai despărţi decât vârsta şi kilometrii!
Iar la final, trei zile de sambata: somn şi Flanagan’s şi Biermuseum şi meciuri pe Premiere şi Theater in Bauturm, slalomând, la braţ cu o femeie cu numele Fericirea, printre îngerii alcoonirvanei de weekend.

Comentează