Feb
12
Noi şi Tanti Roz
12 February, 2007 | 70 comentarii
Despre o carte. Plictisitor subiect? Atunci, despre fotbalul românesc. Despre senzaţia că trăim condensat şi că, într-un interval scurt, ni se întîmplă lucruri cît într-un campionat la alţii. Se pierd drepturile TV, se caută vinovaţii, Steaua îşi prezintă transferurile şi se pregăteşte de lupta cu Sevilla, Oli e captat din nou în paradoxul că oricum va juca, nu va fi suficient de ofensiv, Ogăraru e titular, Contra, nu, Dinamo a ajuns la Lisabona, am ameţit!, Steaua vopseşte gazonul în verde, iar Rapid zice că nu se va deplasa la Craiova pentru meciul de la Timişoara, unde Liga dă vina pe drepturile TV.
Ce se întîmplă? Să ne întoarcem la carte. Se numeşte “Oscar şi Tanti Roz”, e scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt şi a apărut la Humanitas. Se citeşte în intervalul unui meci de fotbal. În cazul anumitor partide din Liga 1, chiar în timpul. “Un miracol între două coperţi”, zice Stern.
Oscar e un băiat de 10 ani, aflat în spital, în ultima fază a leucemiei. Nu fugiţi, povestea nu deprimă! O infirmieră bătrînă, Tanti Roz, îi propune puştiului să trăiască 10 ani în fiecare zi care urmează. Oscar acceptă. Şi traversează vîrstele oricărui bărbat: copilăria, adolescenţa, prima iubire, trădarea, comoditatea, laşitatea, criza mijlocie, frica de bătrîneţe. O face cu o seninătate care te stoarce şi te atîrnă apoi la soare.
Fotbal nostru curge precum această carte uşoară şi genială deopotrivă. Ne grăbim, ardem fără rezerve, cu iminenţa că nu avem suficient timp ca să recuperăm handicapul şi să ne bucurăm de un spectacol care la alţii a devenit obişnuinţă. E ceva emoţionant şi caraghios în precipitarea cu care inventăm personaje, le suportăm şi criticăm, aşteptăm goluri şi eroi. E ca atunci cînd o carte te impresionează şi nu găseşti altă cale să o recomanzi decît căutînd o legătură, fragilă, între ea şi sport. De parcă sportul are nevoie de punţi! El e în toate.
Citeste si...
- Recviem pentru noi ...
- Dar noi, cei cu rău de mare? ...
- Filaţi, filaţi, numai să ştim şi noi! ...
- Noi şi ploaia ...
- De ce el creşte şi noi scădem ...
Comentarii
70 Responses to “Noi şi Tanti Roz”
Leave a Reply
February 13th, 2007 at 8:57 am
Traiesc cu speranta ca Steaua si Dinamo vor merge
mai departe in cupa UEFA, iar Nationala va face un
joc bun la Amsterdam, dupa mine acest joc este
foarte important pentru calificarea la EUROPENE. In
rest, sa fie jucatorii sanatosi, fara accidentari, si le
doresc sa scrie o noua performanta fotbalistica pe
batranul Continent, EUROPA.
February 13th, 2007 at 9:11 am
Steaua nu mai are draga “cel mai tare gazon”….? acum ce dracu …i-l vopseste…..Ce dracu sa le ceri berbecilor….?
February 13th, 2007 at 10:14 am
Mda, interesanta ideea
Dar e de facut aici o precizare, lucrurile stau putin altfel. Alergatura continua dupa personaje, nu dupa joc. Asta aproape nu mai conteaza sportul…
February 13th, 2007 at 11:35 am
mihai88: nu cred ca sint singurul de la ziar care scrie “cite ceva”, cum spuneti dvs. Va recomand sa-i cititi pe Ioanitoaia, Cosasu, Paraschivescu, TRU, Naum, Andries, Geambasu, Buzarin, Paul. Cu siguranta am uitat citiva…
February 13th, 2007 at 11:35 am
ANDREI: multumesc
February 13th, 2007 at 11:36 am
cristi_qx: nimeni nu spune ca ogararu este salvator. este doar titular la ajax
February 13th, 2007 at 11:38 am
buba: sint momente in care nu imi doresc sa fiu impartial. nu vreau sa fiu impartial cu dragomir si sandu, de pilda
February 13th, 2007 at 11:39 am
deco: pe naiba, nu sint cult. sin doar curios
February 13th, 2007 at 11:40 am
PhD: Si profesorii mei de la facultate s-au chinuit cu mine, asa ca iertati-i
February 13th, 2007 at 12:05 pm
Interesant articolul, chiar bun. Bine ca mai auzim si de cate o carte buna …Totusi, nu inteleg, de ce ar trebui asociata recomandarea unei carti care te-a impresionat cu sportul ?
February 13th, 2007 at 12:26 pm
Am pornit un proiect – un website – http://www.autodeterminare.com
despre autonomie, autodeterminare si autoguvernare pentru a-i informa pe cei care, pana acum, nu au avut posibilitatea de a afla absolut nimic despre maghiari si despre autonomie, autoguvernare si autodeterminare altfel decat prin prisma presei romanesti care este, fara indoiala, subiectiva, influentata si manipulativa totodata.
Aceste pagini “vorbesc” totodata despre locuri comune, sabloane si stereotipii romanesti, despre ineptii si “perle” celebre ale “elitei” romanesti, despre dublu standard…
Vom incerca sa scoatem la iveala tot ceea consideram rau intentionat, aberant si umilitor pentru maghiari in conglomeratul nediosciat de opinii, care se poate numi pe scurt punctul de vedere acceptat oficial in Romania (tara membra UE din 2007! – unde politicienii au inventat ineptia: “maghiarii au mai multe drepturi decat romanii la noi in tara!”).
Scopul nostru nu este de a-i jigni inutil si gratuit sau de a rani orgoliul romanilor. Nu urmarim sa rezolvam stimulam rezolvarea problemei maghiarilor si secuilor prin intretinerea unor conflicte bazate pe stereotipii, sabloane si …. Incremenite printre noi.
Dar nici nu vom tine cont de (hiper)sensibilitatea vecinilor Ungariei, in cazul nostru Romania.
Cei ce au facut-o pana acum nu au ajuns la nici un rezultat.
Insa vom demonta esafodajul ridicat cu migala de dusmanii maghiarilor, ai culturii si traditiilor maghiare, ai autonomiei si ai identitatii maghiare, care cred ca au gasit o portita – prin care sa-si reverse ura si resentimentele si sa-si justifice pornirile atavice – punand intrebarea: De ce ar avea maghiari din Romania universitate de stat in limba maghiara cand niciunde in lume emigrantii nu au asa ceva.
Ei pleaca de la minciuna obraznica ca maghiarii ar fi emigranti in Ardeal.
Emigrantii care au dat numele (toponimele) a numeroase localitati, munti, rauri si alte forme de relief in tot Ardealul se pot numi emigranti?
Cand le convine ii prezinta pe maghiari drept cuceritori cu sabia care se hraneau cu carnea cruda pastrata sub saua calului. Alteori cand interesul o cere maghiarii sunt aratati ca fiind simpli si umili emigranti in Ardeal.
Aceasta deliberata lipsa de coerenta din partea unora care de doresc “elita” poporului meu, pe mine ca roman, ma jigneste.
Apoi, maghiari ajunsi aici cu peste 900 de ani in urma (cu sau fara sabie si carnea cruda aferenta), sunt emigranti?
Nu putem permite celor care au intentia clara de a manipuleze masele, sa foloseasca nestingheriti trucuri ieftine pentru a-si atinge scopul.
A prezenta migratia maghiarilor ca pe o emigrare inseamna a utiliza termeni inexistenti la data respectiva in contextul de azi.
Emigrantul este recunoscut ca atare, de catre o autoritate competenta a unui stat anume, care are atributia clara sa clarifice statutul persoanei care are intentia de a se stramuta pe teritoriul acelui stat.
In mod cert cu un mileniu in urma statul, in acecptiunea de azi, iar conceptul de emigrant sub nici o forma, nu existau.
Ei bine chiar daca, prin reducere la absurd, am accepta aceasta ineptie ca fiind adevarata, e firesc ca o membri unei comunitati de “emigranti” dupa 1000 de ani sa fie tratati ca localnici.
Dreptul celor multi care locuiesc un anumit teritoriu, pe scurt majoritate, de a se autoguverna si autodetermina este astazi un lucru firesc. In Europa e chiar o cerinta.
In mod ciudat unii romani se vor interesanti declarand ca sunt concepte neeuropene.
Chiar si la Trianon, in 1920, dreptul numeric a prevalat.
Ceea ce conteaza cu adevarat e ca in Ardeal traiesc, ne place sau nu, maghiari si secui si – din pacate in numar aproape nesemnificativ – germani.
Cei indreptatiti numeric la autonomie si autodeterminare sunt, fara indoiala maghiarii din Secuime.
Ei sunt acolo majoritari. Si nu de azi, nici de ieri. Am putea spune mereu au fost.
Nu avem insa intentia de a stabili aici cine a fost primul in Ardeal.
Genul acesta de abordari simpliste, abrupte si nerealiste sunt din pacate, mai aproape de marea majoritate a clasei politice romanesti. Nu vom ocoli insa, acolo unde se cere sa mentionam in ce sens s-a schimbat si sub ce presiuni, configuratia etnica a unei regiuni.
Acest site este pentru cei ce se tem de autonomie dar nu stiu de ce. Si pentru cei ce lupta impotriva ei si cred ca stiu de ce.
Autodeterminare.com
…un loc unde notiuni ca militant si lupta trebuie intelese in acceptiunea lor pasnica…la fel cum, de exemplu, ecologistii militeaza pentru salvarea planetei reprezentatele curentului sau feminist lupta pentru recunoaterea drepturilor lor.
Autodeterminare.com este totodata un mijloc de a propaga opinii care in redactiile ziarelor românesti ar fi cenzurate si nu ar putea aparea nicicand pe hartie.
Apoi e bine de stiut ca nu ne propunem sa folsim un limbaj academic neavind intentia de a scrie un manual de istorie sau de etica interetnica.
In curand vom avea si o versiune in limba maghiara.
De ce?
Oricat ar parea de bizar, pervers sau selenar, exista maghiari care nu inteleg scopul sau rostul autonomiei.
Si mai sunt si maghiarii care traiesc in zone unde doar autonomia culturala este realizabila.
Acest site este si pentru ei.
Pentru a digera mai usor continutul acestui site se recomanda lectura cartilor lui Lucian Boia aparute la Humanitas .
Autodeterminare.com
February 13th, 2007 at 12:46 pm
intradevar ar trebui sa ne mai rupem de toate SCANDALURILE si de toate “TAMPENIILE”din fotbalul romanesc si sa mai punem mana pe cate o carte care exprima alt mod de a vedea viata.ps:”oare putem”?
February 13th, 2007 at 12:48 pm
eu cred ca ne hranim cu tot ce inseamna fotbalul nostru mioritic.poate ca si noi avem o vina la tot ce se intampla.
February 13th, 2007 at 12:51 pm
gilos: am simtit nevoia sa fac aceasta legatura pt ca articolul a aparut intr-un ziar de sport. Si am admis ca e fragila.
February 13th, 2007 at 1:33 pm
nu stiu cati din oamenii din fotbalul romanesc inteleg ceva di acest articol al tau .cataline. poate e cam subtil pt ei. totusi ar fi bine ca din toata zpaceala asta din fotbalul romanesc,pana la urma sa iasa totusi ceva bun.adica sa avem rezultate!
February 13th, 2007 at 3:11 pm
Intr-adevar bun articolul. Desi nu prea citesc chiar m-ai facut sa vreau sa citesc cartea
February 13th, 2007 at 3:12 pm
Tolo esti stelist pana la moarte nu??
)
February 14th, 2007 at 1:20 am
Recunosc ca prin apelul dvs. la literatura coroborat cu evenimentele sportive, ati reusit sa scrieti nu un articol iesit din comun(de exceptie), ci mi degraba o mica opera literara a zilelor noastre. Continuati, d-le Tolontan…chiar m-ati convins ca nu doar cartea merita citita…
April 11th, 2007 at 12:22 pm
despre oscar ai putea spune multe… tanti roz l-a ajutat sa treaca mai usor peste boala…sa aiba incredere…sa creada in cel de sus…si sa gaseasca in El un adevarat prieten…un confident…cititi cartea si nu o sa regretati…
November 14th, 2007 at 4:56 pm
Cate 10 ani in fiecare zi, nu 10 ani in fiecare zi. O mica diferenta
Da, cartea e minunata!