merele, iti doresc sa dispari de la nationala dar nu inainte de a primii si tu niste intrari criminale asa cum regulat prestezi cu mandrie! Esti un nemernic care nu-si respecta adversarii, nu respecti fotbalul si spectatorii, meriti sa dispari! ATAT!

In plus in tactica lui Piti el poate lua doar locul lui Chivu ori Chivu este intr-o puternica revenire de forma. A avut o perioada mai proasta dar Radoi a fost fie preocupat sa se certe cu Piturca, fie accidentat.

In concluzie revenirea lui Radoi e o himera si ea poate veni doar din marinimia lui Piturca. Cand antrenorul va pleca va fi prea tarziu pentru el si exact cu spuneti are mare nevoie de asta. Asa ca astept sa vad o schimbare de atitudine din partea lui Radoi. Nu credeti ca ar fi cazul?

MULTA ÎNCRÂNCENARE, PUTIN FOTBAL
Considerat de toata suflarea fotbalului românesc „singurul derby”, adevarat El Clasico al românilor, Dinamo-Steaua va avea în acest retur o însemnatate speciala, mai ales ca cele doua echipe se lupta acum singure, pentru titlul de campioana. Ambele însa traversau perioade de forma diferite, Steaua fiind pe val dupa calificarea în semifinalele Cupei UEFA, în timp ce Dinamo venea dupa Victoria chinuita de la Bacau, dar si dupa egalul de acasa cu Poli Iasi, în urma caruia „câinii rosii” fusesera egalati în clasament chiar de adversara de duminica.
M-am bucurat foarte mult la auzul vestii ca eu si tatal meu vom merge la meci. Am plecat devreme de acasa pentru ca ne asteptam sa fie aglomeratie pe drum. Ne-am înselat, drumul fiind extrem de liber. Din acest motiv am ajuns destul de devreme în Bucuresti. Faptul ca meciul s-a jucat într-o zi de duminica a influentat aglomeratia din trafic, oamenii preferând sa stea în casa si sa astepte linistiti partida. Nu am mai întâlnit nici aglomeratia infernala din jurul stadionului la meciul Stelei cu Betis, pe care însa sunt sigur ca o vom reîntâlni la meciul din semifinalele cu Middlesbrough. Ajunsi aproape de stadion, am început sa respiram aerul de derby. Suporterii dinamovisti se gaseau de o parte si de alta a drumului. Se regrupau pe galerii, povesteau incidente anterioare cu stelisti si-si procurau pe „ultima suta” tichete de intrare. Totul sub observatia jandarmilor calare! Cu aproximativ doua ore înainte de meci am intrat în stadion, nu înainte de a fi controlati corporal de trei ori de fortele de ordine. Am vazut la intrare si autocarul celor de la Dinamo, condus de celebrul sofer Tyson. Ajunsi în tribuna, am admirat frumusetea stadionului din Soseaua „Stefan cel Mare”, vestita Groapa a câinilor rosii. Am desfacut pungile de seminte luate de la Calarasi dar nu am apucat sa mâncam deloc caci tocmai a intrat, sa vada gazonul, într-un cor de huiduieli, echipa Stelei. Am remarcat relaxarea lui Carlos, care purta ochelari de soare si asculta muzica la casti. Deh, atitudine de occident! La încalzire, echipele au exersat mai mult suturile de la distanta. Stelistii s-au încalzit cu 5 minute mai mult decât dinamovistii, iar arbitrii au preferat terenul de la Dinamo II. Am simtit apropierea furtunii de pe teren, echipele intrând pe suprafata de joc în uralele întregii asistente. De remarcat exceptionala coregrafie a galeriei dinamoviste, care, la Peluza „Catalin Hâldan” a îmbracat tricouri de diferite culori si a notat anul 1996, anul în care a incendiat peluza stadionului din Ghencea. Meciul a fost sarac în faze importante, cu exceptia golului marcat de Claudiu Niculescu din lovitura libera si a celor doua eliminari, Ogararu de la Steaua si Margaritescu de la Dinamo. Ramâne de analizat excesul de zel al italianului Rodomonti, care i-a acordat doua galbene dinamovistului în mai putin de trei minute, dar si gesturile capitanului stelist Mirel Radoi, care, provocat de suporterii dinamovisti, le-a aratat acestora semne obscene. Semn ca mentalitatea nu e direct proportionala cu contul în banca. Nici a doua repriza nu a stralucit prin realizari tehnice, singura faza importanta transformându-se în gol de 1-1, care echilibreaza campionatul mai mult ca oricând.
Plecarea spre acasa ne-a gasit putin dezamagiti de jocul echipei noastre favorite, dar bucurosi ca am vazut un mare spectacol în tribune si, oarecum, pe gazon. Am iesit rapid din Capitala, putin obositi, somnorosi, constienti ca, desi anul acesta am avut performante la nivel international, fotbalul din tara noastra mai are înca multe de învatat. Si asta se poate doar daca ai experienta, capitol la care fotbalul românesc nu sta chiar asa de bine.