Lumea şi „naţionala”

5.000 de oamenii n-au venit ca să vadă un punct. E şi altceva la mijloc. Dar, fără punct, ar fi venit mai puţini. Fotbalul este o îmbinare între pragmatismul necesar şi inefabilul pe marginea căruia ne dăm cu părerea.

luni, 26 martie 2007, 7:07

5.000 de oamenii n-au venit ca să vadă un punct. E şi altceva la mijloc. Dar, fără punct, ar fi venit mai puţini. Fotbalul este o îmbinare între pragmatismul necesar şi inefabilul pe marginea căruia ne dăm cu părerea.

Adică, da, echipa naţională e o stare de spirit, o formă a mîndriei naţionale, dar, înainte de orice, la modul meschin şi măsurabil, ea reprezintă formalizarea unor performanţe. Cît timp aceste rezultate au existat, publicul i-a iubit pe jucători la o scară de care n-au beneficiat nici medicii, nici profesorii şi nici artiştii români. Aproape nimeni nu se întreba atunci dacă e legitim să credităm cu atîta afecţiune o singură profesie.

Cum au dispărut calificările, au apărut dilemele. Distanţările. Nuanţele. Opinia publică a observat că în preajma „naţionalei” se învîrt interlopi şi că fotbaliştii au aere de răsfăţaţi ai destinului. A fost însă suficient un rezultat bun, pentru ca oamenii să-l audă mai degrabă pe Lupescu decît vocile greu pasabile din stafful „tricolorilor”. Ca şi cum simţurile au căpătat acces la partea frumoasă a lucrurilor.

Rezultatul de la Rotterdam a înseninat pe toată lumea. Inclusiv pe Piţurcă. Întrebat la cîteva minute după meci care i se pare marele cîştig, ne gîndeam la vreun jucător, Gabi Balint a spus: „Punctul acesta ne ţine împreună: antrenori, jucători, media şi public!”. Deşteaptă remarcă! Deşteaptă de tot!

Nu curiozitatea i-a împins pe nemţeni la marginea terenului de antrenament al „naţionalei”, ci sentimentul aparteneţei la un posibil succes. Ce a făcut un punct din noi, nişte moftangii renumiţi! Şi să vedeţi ce-o să facă un eventual succes cu Olanda din microbiştii bucureşteni, care au căpătat, în bună măsură pe nedrept, reputaţia de cinici profesionişti.


Comentarii (60)Adaugă comentariu

www.lauraandresan.bro.ro  •  27 martie 2007, 8:40

PINALTY ADUCE SI 2 3 FOLCLORISTE PT MUTU SI LOBONTZ

www.lauraandresan.bro.ro  •  27 martie 2007, 8:41

LAURA ANDRESHAN SE DEZBRACA LA VESTIAR PT GURITZA

Cătălin Tolontan  •  27 martie 2007, 10:38

bradut: nu ai dreptate 100%. mourinho unde intra? la placizii rationali sau la dezlantuitii emotionali? se spune ca exista antrenori de vestiar si antrenori de banca. primii pregatesc bine meciul, dar nu reusesc sa modifice partitura in functie de evolutia din teren

Cătălin Tolontan  •  27 martie 2007, 10:38

dragos_drls: e interesant ce spui, sa speram ca nationala va reveni sa joace si in bucuresti. pe de alta parte, e logic ca anumite meciuri sa fie tinute si in provincie

Cătălin Tolontan  •  27 martie 2007, 10:40

costin: corect, problema stadioanelor e importanta. multe orase ar merita sa gazduiasca nationala, insa n-au stadioane

mihai vintila  •  27 martie 2007, 10:46

Nationala aduna multi oameni in provincie pentru ca e un eveniment acolo.Nu este Bucurestiul unde daca mergi pe strada dai nas in nas cu celebritati.

E bine sa joace numai in provincie!

Cătălin Tolontan  •  27 martie 2007, 10:54

mihai vintila: de acord, dar nu stiu dc toate meciurile. credeti ca olanda va accepta sa joace in alta parte decit in bucuresti?

remarca  •  27 martie 2007, 12:13

macar cu luxemburghezii vom fi sigur ‘brazilienii estului’ 🙂

gilos  •  28 martie 2007, 12:03

Felicitari Cataline,

Cred ca ai sesizat foarte bine remarca inteleapta a lui Gabi Balint.
Vreau sa evoc un episod care mi-a ramas intiparit in minte si nu o sa-l pot uita toata viata.
Cu ceva ani in urma fost in deplasare cu ehipa nationala a Romaniei pentru un meci decisiv cu bulgarii, la Sofia. Ei erau eliminati deja, noi aveam nevoie de o victorie pt a ne califica. Stiti prea bine cum s-a terminat : in loc de un meci strategic intre noi balcanicii, a iesit un meci pe viata si pe moarte, cu scantei. S-a terminat 1-1 si s-a calificat Scotia.
Dar la sfarsit, a avut loc un moment emotionant, de-a dreptul uluitor.
Arbitrul a fluierat si echipele se indreptau spre vestiare. Atunci, Hagi & comp s-au intors din drum si s-au indreptat spre sectorul unde erau cei cinci mii de suporteri romani veniti din tara. I-au si s-au inclinat pt devotamentul si increderea ce le-a fost data. Au spus practic :” atat am putut azi, promitem ca pe viitor o sa facem mai mult „. Si toata lumea prezenta in acea noapte la Sofia i-a crezut. Au fost aplaudati, s-a scandat minute in sir Ro-ma-ni-a, Ro-ma-ni-a ….Nici urma de repros sau acuze. Si totul s-a petrecut sub privirile inmarmurite ale unui intreg stadion. Bulgarii au ramas uluiti. Jucatorii si presa lor de a doua zi au remarcat relatia formidabila dintre echipa nationala a Romaniei si suporterii ei.
Ce a urmat stim cu totii, este deja legenda generatiei de aur.

leroiv  •  12 noiembrie 2009, 12:26

ca sa respecti echipa nationala…cred ca ar trebui,in primul rind,ca echipa sa ne respecte pe noi!!
poate va aduceti aminte de un meci…Real Madrid-Mancester…incheiat cu scorul de 2-3 dupa ce englezii au condus cu 3-0!!
La finalul meciului jucatorii madrileni au fost indelung aplaudati…
Au aratat ca au vointa…au aratat ca au vrut sa cistige…dar in acea zi…doar atit au putut!!
Daca spectatorii romani ar fi vazut la jucatorii echipei noastre o astfel de determinare…nu i-ar fi judecat atit de aspru!!

Comentează