Cred ca ai sesizat foarte bine remarca inteleapta a lui Gabi Balint.
Vreau sa evoc un episod care mi-a ramas intiparit in minte si nu o sa-l pot uita toata viata.
Cu ceva ani in urma fost in deplasare cu ehipa nationala a Romaniei pentru un meci decisiv cu bulgarii, la Sofia. Ei erau eliminati deja, noi aveam nevoie de o victorie pt a ne califica. Stiti prea bine cum s-a terminat : in loc de un meci strategic intre noi balcanicii, a iesit un meci pe viata si pe moarte, cu scantei. S-a terminat 1-1 si s-a calificat Scotia.
Dar la sfarsit, a avut loc un moment emotionant, de-a dreptul uluitor.
Arbitrul a fluierat si echipele se indreptau spre vestiare. Atunci, Hagi & comp s-au intors din drum si s-au indreptat spre sectorul unde erau cei cinci mii de suporteri romani veniti din tara. I-au si s-au inclinat pt devotamentul si increderea ce le-a fost data. Au spus practic :” atat am putut azi, promitem ca pe viitor o sa facem mai mult “. Si toata lumea prezenta in acea noapte la Sofia i-a crezut. Au fost aplaudati, s-a scandat minute in sir Ro-ma-ni-a, Ro-ma-ni-a ….Nici urma de repros sau acuze. Si totul s-a petrecut sub privirile inmarmurite ale unui intreg stadion. Bulgarii au ramas uluiti. Jucatorii si presa lor de a doua zi au remarcat relatia formidabila dintre echipa nationala a Romaniei si suporterii ei.
Ce a urmat stim cu totii, este deja legenda generatiei de aur.

E bine sa joace numai in provincie!