Revenire fără amortizor

Chiar în discursul de despărţire, Olăroiu a mai presărat o maliţie în relaţia sa cu media. Regretăm, nu-i putem asigura reciprocitate! Pentru că nu-i nimic de ironizat în plecarea sa la Al Hilal. El intră în cercul select al antrenorilor români cu o cotă internaţională şi o face, pur şi simplu, pe munca, talentul şi rezultatele sale.

duminică, 24 iunie 2007, 2:32

Chiar în discursul de despărţire, Olăroiu a mai presărat o maliţie în relaţia sa cu media. Regretăm, nu-i putem asigura reciprocitate! Pentru că nu-i nimic de ironizat în plecarea sa la Al Hilal. El intră în cercul select al antrenorilor români cu o cotă internaţională şi o face, pur şi simplu, pe munca, talentul şi rezultatele sale.

Sigur că preţul petrolului a ajuns la un nivel fără precedent în istorie, sigur că niciodată investiţiile şi capriciile n-au fost mai mari în zona Golfului Persic, deunăzi unul dintre şeici a cumpărat o pagină publicitară în Time pentru a anunţa că a donat un miliard de dolari cauzelor umanitare, dar succesul nu e altceva decît întîlnirea dintre efort şi şansă. Bravo lui Oli!

De partea cealaltă a ştirii care a brăzdat acest week-end canicular stă venirea lui Hagi. A plecat de la Steaua acum 17 ani ca jucător şi revine ca antrenor. Obligaţiile, riscurile şi restul blablaurilor sînt infinit mai mari acum. În fond, e vorba de pasiune. Hagi şi-a dorit Ghencea dintr-un motiv pe care l-a mărturisit apropiaţilor.

El crede că dezinhibarea pe care generaţia sa de jucători a produs-o în fotbalul românesc poate fi repetată acum la nivel de antrenori. Nu o va spune direct, oricît de lipsit de precauţie şi de repezit se dovedeşte uneori, nu e nebun!, dar crede că jucătorii, banii şi organizarea dau dreptul românilor să spere la performanţe europene. La participarea în fazele superioare ale Champions League, la cîteva rezultate fondatoare ale mîndriei sportive, cine ştie, la cîştigarea Cupei UEFA. Sau chiar, nu zic mai departe că e judecata unui om afectat de vipie… Dar cine nu e?

Hagi pune totul ca miză. În primul rînd, pe el. Aşa a făcut la „naţională”, la Galata, la „Poli”. Încearcă să domine vestiarul, să-şi aducă jucătorii la nivelul planurilor sale şi-şi asumă, bărbăteşte, unii zic pripit, rezultatele, atunci cînd nu-i sînt favorabile. Nu e comod pentru nimeni. Dar vrea mult, joacă cinstit şi încearcă să recupereze repede handicapul. Cu el, Steaua va trăi într-un ritm alert. Şi, poate, s-a terminat cu dictatura imaginii lui Becali. Pentru că, dacă patronul va eclipsa şi imaginea lui Hagi, înseamnă că avem cu toţii o problemă. Acolo unde ne bate rău căldura.


Comentarii (53)Adaugă comentariu

Mihai Morar  •  25 iunie 2007, 12:26

felicitari pentru poza de astazi, de pe prima pagina a gazetei. becali cu mustatat, hagi cu tepi. 1989. o poza face cat 1000 de cuvinte. dar poza asta face cat un ziar intreg! ca sa nu zic cat un manual de istorie a fotbalului romanesc – perioada 89-97. bravo!

hagi  •  25 iunie 2007, 12:59

http://s5.gladiatus.com/game/c.php?uid=37967 vedeti aici ce ar putea realiza hagi daca l-ar lasa becali

aciduzzu  •  26 iunie 2007, 8:37

cum adica ma „nu-i nimic de ironizat în plecarea sa la Al Hilal”? Ia vezi tu ce caterinca si-a luat pe gsp la caricaturile lu Mierla 🙂

Comentează