O reactie la articolul cu Dobrin

4 July, 2007 | 4 comentarii

Iosef Hechter este cititor al Gazetei si unul dintre oamenii pentru care sportul se imbina cu viata, cultura, civilizatia. Iata reactia lui la articolul despre Chivu si Dobrin:

”Uite, am pantalonii ăştia de 31 de ani şi nu m-au cuprins niciodată. Acum îmi intră o mînă pe sub curea”, i-a spus Dobrin ziaristului piteştean Cristi Marinescu.
Adaug imaginea aceasta peste o secventa din cartea de memorii a lui Neagu Djuvara. Intr-o gara pariziana, istoricul isi asteapta mama pe care n-o mai vazuse de mai bine de 20 de ani, de cand parasise Romania. Momentul revederii e coplesitor: in locul femeii semete pe care eroul nostru o purtase in minte doua decenii, apare o batranica cu parul alb, usor cocosata. Djuvara aproape ca n-o recunoaste. Ingaima totusi cateva cuvinte, o imbratiseaza, pornesc impreuna spre casa sotiei istoricului, ajung, mai vorbesc pret de cateva minute si, apoi, pretextand urgenta desfacerii unei sticle de vin, istoricul coboara in beciul casei. Coboara treptele, se aseaza pe un scaun si izbucneste intr-un plans care dureaza mai bine de 20 de minute.
Asa e, viata merge inainte si trebuie traita in fiecare zi, dar cateodata pantalonii lui Dobrin, aceiasi de 31 de ani, si lacrimile lui Djuvara opresc parca timpul si povestea acelor oameni si acelor vremuri ne pare mai trista si mai nedreapta ca niciodata.

Citeste si...

Chivu şi Dobrin ...
Patapievici, impresionat de solidaritatea din jurul mortii lui Dobrin ...
Moartea lui Dobrin, subiect de sanatate publica in Gazeta de azi ...
Reactie la intilnirea cu tinerii ...
Articolul inceputului de an ...

Comentarii

4 Responses to “O reactie la articolul cu Dobrin”

1
anonim Says:
July 4th, 2007 at 11:43 am
Frumos zis.Poate il angajati la gsp pe domnul:)
Eu unul am pus mana pe telefon si am sunat la mama:))
2
aciduzzu Says:
July 4th, 2007 at 11:45 am
tolo, eu cred ca astia ar trebui sa-l angajeze in locul tau, tu ce zici ?
3
fotbal Says:
July 4th, 2007 at 12:01 pm
in urma cu 2 ani am realizat, la modul cel mai serios si practic posibil, ca viata trebuie traita. din pacate, momentul a fost marcat de moartea tatalui meu
4
Ovidiu Miron Says:
July 4th, 2007 at 10:16 pm
Viata trebuie traita. Cred ca nu stim sa ne bucuram de ea. Si sa o facem la momentul respectiv. Cred ca in general nu stim sa ne bucuram.Pacat…Cat despre cureaua din sifonier,trist dar adevarat…