Cum mor oamenii discreti

S-a stins din viata Costica Dragomir, jurnalist si cintaret folk, membru in teribila echipa a revistei Flacara – unde puteau fi cititi, printre altii, Adrian Paunescu, Tudor Octavian, Ovidiu Ioanitoaia sau Cornel Nistorescu. Jurnalul National a amintit moartea sa.

joi, 16 august 2007, 11:17

S-a stins din viata Costica Dragomir, jurnalist si cintaret folk, membru in teribila echipa a revistei Flacara – unde puteau fi cititi, printre altii, Adrian Paunescu, Tudor Octavian, Ovidiu Ioanitoaia sau Cornel Nistorescu. Jurnalul National a amintit moartea sa.

L-am cunoscut pe Costica Dragomir acum 10 ani, la lansarea ProSport. Era plasat pe unul dintre numeroasele planuri de conducere ale grupului MediaPro. Stiti cum lucreaza echilibrul de forte in orice mare companie de media, mai ales la inceputul proiectelor. Duble si triple subordonari, sedinte nesfirsite, o sumedenie de  tipi care se baga in seama, revendicindu-si competente pe care nu le au.

Costica Dragomir facea nota discordanta. Intr-o lume de sefi compulsivi, el se purta blind si cald. Avea opinii, stia o groaza de lucruri despre presa din tara si din afara, dar nu impunea nimanui parerea sa.

Ne-am insotit reciproc citiva ani, dupa care ne-am despartit cind el a parasit compania. Ultima oara m-a sunat acum trei luni, dupa un meci. Nu mai tin minte ce meci, stiu doar ca a spus: „Am citit ce-ai scris. Nu crezi ca ai apasat prea tare pe arbitraj? Eu nu ma pricep, dar ma gindesc la asta”. Se pricepea si ii placea. Dar era in cuvintele lui aceeasi discretie pentru care ii voi ramine recunoscator. 


Comentarii (12)Adaugă comentariu

laur  •  16 august 2007, 23:37

nu-l cunosc si ma rezum sa zic doar odihneasca-se in pace

Adi  •  17 august 2007, 0:24

Muzica noua, videoclipuri, versuri… acum si un design nou.. pe http://www.coolsonglyrics.info

Nev  •  17 august 2007, 14:28

adi: cind o sa-ti iei seama? esti de prisos, off topic. postezi asiduu aceeasi „reclama” chinuita. crezi ca era cazul si aici? prove you’re not a computer!

Nev  •  17 august 2007, 14:30

de fapt, adi, ceea ce faci tu se numeste „abuz” si reprezinta un delict. pe-asta o stiai?

catalin  •  17 august 2007, 14:32

Ieri s-au implinit un numar de ani, multi, de la decapitarea lui Brancoveanu. Nici macar acest gest unic din crestinismul romanesc nu a beneficiat de prea mare vizibilitate. In schimb, ne luam zilnic (cei masochisti) portia de Prigoana, Becali si altii.

Adi  •  17 august 2007, 15:03

nev: nu sunt un computer … multumit?…
http://www.coolsonglyrics.info

Nev  •  17 august 2007, 15:29

un virus?

Iulian Toma  •  18 august 2007, 10:43

Nu stiu de ce imi aduce aminte de regretatul Ioan Chirila, care statea asa cuminte la un birou din redactie, pe Luterana.

Maria  •  22 august 2007, 9:40

Oricine dispare din lumea asta e f. dureros. Nu stiu cum arata sau ce facea,dar am inteles ca facea bine ce facea,imi exprim regrete eterne si pace in lumea de dincolo!

Digme  •  24 august 2007, 11:47

Ai o stire interesanta trimite-o pe http://www.digme.ro

discreet  •  13 septembrie 2007, 15:22

In sfarsit, cateva cuvinte in care l-am recunoscut… De la el am invatat ca oamenii valorosi sunt si calzi si buni… A muncit mult si a creat mult, dar nu i-a placut sa „se bage in fata”. A preferat sa ramana in umbra si sa isi pastreze verticalitatea. Altfel, ar fi trebuit sa accepte, ca mai toti cei ce ne conduc, compromisul. A fost un om frumos si bun in toate intelesurile posibile. N-a fost perfect, dar era om si toti oamenii au calitati si defecte… Ii multumesc lui Dumnezeu ca l-am cunoscut, si nu inteleg de ce a trebuit sa-l ia atat de curand de pe acest pamant… E nedrept si absurd, dar asa a fost voia Sa… Mai avea multa treaba pe aici… Sper ca spiritul sau luminos sa ne vegheze pasii si sa ne ajute sa iesim din mlastina aceasta…
Odihneste-te in pace, draga domnule Dragomir…

discreet  •  13 septembrie 2007, 17:01

Ce nu pot sa inteleg, dincolo de disparitia sa? Tacerea din jurul ei… Inteleg durerea, discretia, totusi au fost oameni pe care i-a ajutat, cu care a lucrat, pe unii i-a lansat, pe altii i-a sprijinit in cariera… Unii i-au fost prieteni, altii ii mai erau inca, fosti colaboratori,sefi sau subalterni… Stim ca e vorba de oameni importanti: sefi de gazete, de televiziuni, politicieni, oameni de afaceri… Ma tot intreb care e limita intre respect si indiferenta in situatiile de felul acesta… A fost totusi o personalitate, un om public, a fost Cineva… Cu vreo doua, poate trei exceptii, nimeni n-a spus nimic… Asa o fi corect? Sau e sentimentul de vinovatie ca n-au stiut sa-l aprecieze mai mult in timpul vietii…

Comentează