Caravana lui Mungiu

Nu e vorba despre Revolutie. A inceput la Timisoara si apoi la Bucuresti. In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie ’89, cind mitingul din Sala Palatului se sparsese, pilcul de manifestanti din fata Interului ridica miinile spre balcoane sperind un singur lucru: sa fie filmati! Complexul izolarii, al realitatii care neprinsa pe pelicula risca sa fie stearsa cu buretele, a aparut si a doua zi, pe 22 dimineata, cind manifestantii au ajuns in curtea Televiziunii. „Sa afle tara!”, scandau ei. Riscul ca la o eventuala rasucire a destinului cineva sa ia la mina casetele era mai mic decit cel ca totul sa se stinga in lipsa unei imagini care sa-i miste si sa-i faca sa actioneze si pe ceilalti.

joi, 13 septembrie 2007, 10:50

Nu e vorba despre Revolutie. A inceput la Timisoara si apoi la Bucuresti. In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie ’89, cind mitingul din Sala Palatului se sparsese, pilcul de manifestanti din fata Interului ridica miinile spre balcoane sperind un singur lucru: sa fie filmati! Complexul izolarii, al realitatii care neprinsa pe pelicula risca sa fie stearsa cu buretele, a aparut si a doua zi, pe 22 dimineata, cind manifestantii au ajuns in curtea Televiziunii. „Sa afle tara!”, scandau ei. Riscul ca la o eventuala rasucire a destinului cineva sa ia la mina casetele era mai mic decit cel ca totul sa se stinga in lipsa unei imagini care sa-i miste si sa-i faca sa actioneze si pe ceilalti.

Aceasta obsesie, a poporului care n-a aflat niciodata destul, ne insoteste de 17 ani. Amintiti-va de celebrele mitinguri ale Opozitiei care nu apareau pe televizor, de episodul cu caseta incuiata in seif. Mereu lipsea ceva. Pina de curind, Memorialul Durerii era programat la ore imposibile.

Astazi se intimpla. De la ora 19, la Teatrul National, in acelasi spatiu marginit de Universitate si de Intercontinental unde tinerii implorau sa nu fie lasati singuri, se va filma.

Oamenii vin la premiera filmului lui Mungiu. Apoi, „4 luni, 3 saptamini si 2 zile”, acest Memorial al Durerii, porneste apoi intr-o caravana neverosimila, prin casele de cultura, de la Zalau la Tulcea si de la Miercurea-Ciuc la Petrosani. Sustinuta de Realitatea TV, de Evenimentul Zilei, de KISS Radio si de ziarele locale reprezentate de Arbo Media, caravana va spune povestea pe care de 17 ani dorim ca romanii sa o afle.

In sfirsit secretul va fi dezvaluit! Nu e vorba despre Revolutie. Asa cum scrie Alex Leo Serban azi in EvZ, „opera nu e a lui Mungiu, ci a lui Ceausescu: regizorul-scenarist nu a facut decit sa traga cortina peste cutiile transparente in care romanii avortau zilnic vietile lor”. Atita lucru? Da. Sa stii ca viata ta a fost proasta si ca o poti schimba e cel mai mare secret. Dovada ca de 17 ani a incaput rar pe TV!


Comentarii (7)Adaugă comentariu

fotbal  •  13 septembrie 2007, 11:07

Cine nu ajunge in aceasta seara la Teatrul National va putea vedea filmul maine, la Hollywood Multiplex, Cinema Studio, Scala si Movieplex, din Bucuresti.

qelul  •  13 septembrie 2007, 12:25

Tot respectul pt Mungiu si echipa care se preocupa de promovarea/lansarea/distribuirea filmului. Aceasta caravana, care va ajunge in orasele vaduvite de cinematografe, a fost unul dintre principalele argumente care m-au determinat sa acociez Kiss-ul. Nu este domeniul meu… dar nu cred ca, dpdv financiar, caravana este un succes. In schimb, este un gest admirabil facut de Mungiu pentru cei care nu au alta vina decat cea de a locui in orase unde nu mai exista cinematograf.

Cătălin Tolontan  •  13 septembrie 2007, 12:55

qelul: corect si multumiri!

Maria  •  13 septembrie 2007, 14:17

Merci lui Mungiu pentru acest mare secret pe care ni-l dezvaluie in sfarsit si se intampla azi 13 septembrie in premiera, dupa ce s-a intamplat din 24 august in premiera in Italia si din 28 august in premiera in Franta. Intr-un final – noi fiind romani si obsnuiti deci sa fim mai mereu pe la “final” – se trage cortina peste acest mare secret si la noi. Aceasta atitudine, a romanilor care sunt lasati la urma (chiar si de alti romani), ne insoteste si ea de multi multi ani… Si va continua sa o faca, la urma urmei e o atitudine sanatoasa si indispensabila intereselor economice, care conteaza cel mai mult.
Sa afle tara! Chiar si mai tarziu…

Marat  •  13 septembrie 2007, 14:48

In general va apreciez fiecare editorial. Insa am constatat cu neplacere ca nu exista o adresa de contact direct cu dvs, un fel de ,,intre patru ochi” virtual. Indubitabil multi v-au cerut asta. Desigur nu aveti timp. In schimb eu am propunere, si implicit o speranta.

mako  •  13 septembrie 2007, 15:01

vineri, 14 sept, ora 19.45, „4-3-2” la cityplex, in incinta citymall.
i-as invita in primul rand pe cititorii gabrielei hurezean din 7plus care numeste filmul =plictiseala care merge la oscar= si isi da cu presupusul asupra optiunii juriului de la cannes. in randul doi pe cei care sutin ca nu merg la un film despre care se spune ca e „cu si despre avortoni”. in randul trei pe cei care spun ca s-au saturat sa vada ca amintirile pocii de aur ajung subiecte de film. mai sus, pe toti cei care apreciaza o imagine buna, o poveste bine spusa, un film inchegat, facut cu multa truda si putini bani, care merita tot respectul.

Cătălin Tolontan  •  14 septembrie 2007, 10:50

marat: mailul meu este catalin.tolontan@gsp.ro, iar numarul de telefon la care raspund direct 406.65.61. multumesc

Comentează