May
19
Două mingi. Amîndouă oficiale
19 May, 2008 | 86 comentarii
Jucătorii au reacţie faţă de balonul cu care se va juca la Euro
În numele portarilor României, antrenorul Gabi Boldici amendează mingea Adidas din Elveţia şi Austria. Scena se repetă înainte de fiecare turneu final european sau mondial. Nu doar “tricolorii”, toţi fac la fel! Atacanţii sînt bucuroşi, portarii se jelesc. Măcar acum avem şi noi, românii, dreptul să constatăm: “Balonul e uşor, fîlfîie în aer, nu ai şanse în faţa lui!”.
Măi, băieţi, aveţi dreptate să vă plîngeţi! Înainte era mai bine. De pildă, generaţia lui Hagi, Petrescu şi Sabău a început în felul următor. Intrai într-o librărie şi cereai: “O minge de 35, vă rog!”. 35 de lei, despre asta era vorba. Apoi o aruncai în sus, şuuuui, şuuuui. Pe prima, pe a doua… greu găseai una care să nu fie ovală.
Cît despre traiectoria pe care o căpăta pe teren chestia de plastic, ce să mai vorbim! Ca să-ţi iasă stopul trebuia să fii meseriaş. La şut, zbura ca un liliac şi durea, frate, ce durea! Simţi încă usturimea ei pe picior.
Dar era “mingea noastră de 35″, de regulă rezultatul banilor puşi la comun de gaşca de la şcoală sau din cartier. Avea un mare avantaj, nu se tocea pe cimentul din spatele blocului, şi o uriaşă slăbiciune, se înţepa imediat în spinii trandafirilor din parc sau de pe alei.
Amintirile acestei generaţii le puteţi găsi pe mysport, provocate de Dumitru Baba, nick-name “Beleaua”. Sînt sute de descrieri de neuitat despre balonul care ar merita un loc în avionul de Euro.
Iată-le, faţă în faţă! Pe de o parte, obiectul oficial Europass, cu tehnologia revoluţionară Thermal Bonding Technology şi cu noua structură PSC-Texturea. Cum, n-are şi ABS?! 
Şi, faţă în faţă cu ea, mingea de 35, aşteptînd să o culegi din coş, nu pe asta, pe aia, uite-o acolo!, că e parcă mai grea şi sare cît de cît drept. A fost suficient ca să devină mingea oficială a vieţii noastre.
Citeste si...
Comentarii
86 Responses to “Două mingi. Amîndouă oficiale”
Leave a Reply
May 20th, 2008 at 3:05 am
Frumos a fost…Cine avea minge de 35 era bine, cine isi lua minge de cauciuc tare era tare si cine isi lua una de “vinilin” era shmeker
Tolo, poate de azi pana se termina Euro scrieti aproape numai de acest turneu.Deci mai mult de Euro si mai putin de balacareli.
May 20th, 2008 at 3:48 am
Super articolul si foarte adevarat.
Noi cei de 30-40 ani stim f bine.
Numai ca tara arde si baba se piaptana.
Ziceti ceva si de Otelul – Vaslui !!!!
May 20th, 2008 at 6:09 am
Mai exista si mingea de 18 lei…..
May 20th, 2008 at 6:59 am
zici, tata, ceva de vasluiu’ lu nea porumboiu???
May 20th, 2008 at 7:00 am
awaiting moderation
May 20th, 2008 at 7:01 am
da,ba fericitilor,asa e
problema noastra era ca nu aveam bani de mingea de 35 si jucam numai cu dinalea sparte de voi…imbuibatilor
serios…era saracie frate
May 20th, 2008 at 8:15 am
Bai Cataline, m-ai facut sa lacrimez! Si mi-am adus aminte de primul meu artex pe care l-am avut. Ne cumparase tata, mie si lui frate-meu, un artex din piele prin 84-85. Iti mai amintesti geamantanele alea vechi, cu care mergeau pensionarii de regula in statiune? Intr-unul d-ala ne-a incuiat tata mingea, cica sa o avem “doar cand mergem in parc, ca nu se joaca pe ciment”. Si noi stiam ca dusul in parc era odata la cativa ani, la saracia de atunci, si voiam mingea aia, sa o atingem, sa o sutam macar odata…O SAPTAMANA, cam atat ne-am chinuit sa tragem de unul din colturile geamantanului, care era foarte tare pentru niste copii de 8 si 6 ani, ca sa reusim intr-un final sa scoatem mingea. In fiecare zi transpiram vreo 3 ore, atat cat eram singuri acasa intre schimburile parintilor, ca sa tragem de coltul geamantanului…Si in final, am avut mingea. O miroseam, o pipaiam, o contemplam…Ce norocosi ne simteam. Minge care acum, daca ma duc intr-un hypermarket, cumpar tot ce e pe raion daca vreau, pentru ca atunci cand am transpirat ca sa scot mingea aia, m-am si gandit ca atunci cand voi fi mare o sa imi pot lua cate mingi vreau…
May 20th, 2008 at 8:31 am
Si ai uitat un lucru Tolontan… Puneam bani, o cumparam si apoi o desenam cu pixul… incercand (cei care ne mai pricepeam la desen) sa ajungem la “triunghiurile mingilor Tango” dupa care te duceai in curtea liceului si jucai 4-5 echipe, 10 min meciul sau “la 2 goluri”.
Cine era la fotbal pe timpul ala isi aduce cumva aminte de mingile acelea imbibate de apa si zgura? Cantareau aproape cat una medicinala… Dar eram la fotbal… “Ti-a dat echipament??…” …;)…
May 20th, 2008 at 8:33 am
bai nea tolontane! tu aveai mingiile de la gospodaria de partid, de unde sa stii matale cu ce jucam noi in curtea scolii. nu exista minge de 35 de lei, aia era de 36 si era o avere pentru noi. veneau copii de securisti cu mingii adevarate sa le arate la liceu, dar nu jucam cu ei ca fotbal nu stiau, dadeau doar din clanta peste tot ce stiu ei sa joace. si mai aveau si echipament “puma” de la dinamo. nu-mi provoci nici o nostalgie, numai scirba!
May 20th, 2008 at 8:43 am
CE AR FI DE FACUT SA AVEM SI NOI ROMANII UN ZIAR ADEVARAT DE SPORT? FARA MINCIUNI FARA SCANDALURI CREATE DE PRESA? CEVA SA CITIM LA CAFEAUA DE DIMINEATA FARA SA NE VINA SA VOMITAM CIND CITIM TOT FELUL DE PANSEURI FILOZOFIC-MORALISTE? CEVA DOAR DESPRE FOTBAL SCRIS CU COMPETENTA, CA IN LUMEA CIVILIZATA! E UN VIS IMPOSIBIL DIN PACATE VAD ASTA IN FIECARE ZI!
May 20th, 2008 at 8:49 am
tare articolul. asa e pana la urma toti jocac cu aceeasi minge
May 20th, 2008 at 9:04 am
Acum cateva zile vorbeam cu prietenii despre mingea de 35, aflati la cumparaturi de mingi pentru partidele noastre de fotbal actuale. Ai descris perfect momentele alegerii si dinamica ei in meciurile copilariei noastre. Felicitari pentru un nou articol excelent.
Vai ce mai durea cand o luai in fata.
May 20th, 2008 at 9:20 am
d le tolontan,mingile alea cu 35 erau nasoale tare,noi cautam din alea cu 18.50
May 20th, 2008 at 9:22 am
tin minte ca daca se spargea mingea in vreun spin,nu o aruncam ci mergeam cu ea la vulcanizare…
May 20th, 2008 at 9:22 am
Atita doar ca mingea de 35 nu era ovala. Cele de 18 lei erau … parca de ruby.
May 20th, 2008 at 9:25 am
Ca sa fim mai exacti: mai intai a fost mingea de 24, aia intr-adevar cand o arucai in sus era cam suie, chiar nu prea gaseai una ca lumea. Apoi cand a aparut asta de 35 a fost un fel de revolutie. Toti copiii strangeam bani sa ne cumparam mingi de 35, pe care cu cariocile de 25 de lei ni le personalizam, cu numele vedetelor preferate: Cruyff, Platini, Boniek, Keegan, Gerd Muller, Santillana. Iar cand obiectul sfarsea intr-un spin, sub rotile unei masini sau in cutitul vecinului ca o razbunare a pagubei facute printre tulpinile de rosii neatinse inca de coropisnite, era “tragedie nationala”. Simteai cum totul se prabuseste.
Acum mai in gluma mai in serios, e clar ca mingea asta nu-i ajuta pe jucatorii tehnici, ci pe cei ce joaca in forta, capitol la care suntem codasii grupei. Pe maidan nu conteaza mingea, la euro insa, da.
E cam ca la pneurile din F1, conteaza si tipul lor atunci cand te lupti pt titlu.
May 20th, 2008 at 9:30 am
Ba, noi am avut bulan ca eram vecini cu Costica Zamfir, cu Fane Sames, cu Anghelini, Troi, Florica Nitu sau Ion Gheorghe, stateau in anii ’80 la noi pe strada, pe Sibiu (Miron Constantinescu “pe stil vechi”) si aveam mereu mingi de piele, mai noi sau mai vechi. In vacantele de vara, cel putin, maidanul “de la militari” (baza sportiva a unitatii militare de la Favorit, din Drumul Taberei) era plin de dimineata pana seara, ne adunam cel putin 30 de insi, nu numai pustime… Nea’ Costica Zamfir se baga si el de multe ori la joc, mai ales dupa ce-a plecat de la Steaua la Progresul, aduna 6 pusti pe langa el si batea tot.
May 20th, 2008 at 10:27 am
Mingea aia de 35 a creat generatii de fotbalisti adevarati. De ce nu mai apar acum valori iesite din comun? Poate de la mingiile astea Adidas ori Nike? Sau o fi de vina FIFA 2007?
May 20th, 2008 at 10:45 am
he he. si cum mai durea cand dadea cineva vreun ‘bombeu’
May 20th, 2008 at 10:48 am
ipo
stii de ce nu mai apar fotbalisti adevarati? asta de acum e GENERATIA “DUBLU-CLICK”.
Chiar daca sunt usor malitios, asta e realitatea.
May 20th, 2008 at 11:03 am
mai era si aia de 18,50!!! Sa nu o uitam nici pe aia! Mingea de 18,50, ziceam noi (la cluj) ca e pentru fete. Ca daca tragi un “bombeu” nu pisca atat de tare. Vazusem odata la televizor ca se juca un meci pe zapada si comentatorul ne explica de ce mingea e de culoare inchisa (spunea ca e rosie ca sa se vada pe zapada)… Cand cumparam minge, mereu imi doream rosie, hehehehe…
May 20th, 2008 at 11:04 am
ipo: mai degraba motivul consta in faptul ca tot mai putini copii joaca tot mai putin fotbal
May 20th, 2008 at 11:05 am
cosmin: da, pe cele galbene se vedeau bine hexagoanele facute cu pixul
May 20th, 2008 at 11:06 am
tony: multumesc mult
May 20th, 2008 at 11:17 am
Aaaa, si era sa uit: cand se spargea cate-o minge, o umpleam cu nisip sau pietre si rugam un nene sa ne dea si noua mingea.
Mama, ce alergaturi si injuraturi primeam, dar facea parte din spectacol
May 20th, 2008 at 11:59 am
Ce vremuri..si cat de mult puteam sa tinem la mingea aia…
May 20th, 2008 at 12:11 pm
tolo, erai in echipa noastra de la bloc? cam asta a fost senzatia cind am citit articolul.
si-acum ma-ntzeapa inima cind imi amintesc de mingea de 35 pe care ne-a luat-o bunica-mea si care s-a fisiit dupa exact al doilea sut, numai stiu daca al meu sau al lui frate-miu, nimerit intr-o tufa de trandafiri.
sarea ca racheta mingea aia. in bocancul unuia care facea fotbal la club putea fi o arma letala. si, mai ales, o batea la toti parametrii tehnici pe aia de 19, care, pe linga ca era ovala, era atit de usoara, ca n-aveai niciodata garantia ca nimeresti poarta de la 3 metri.
May 20th, 2008 at 12:14 pm
Era GALBENA si am fost foarte mandru cand, dupa multe ”sedinte” de convingere am primit banii sa o cumpar. Aveam in sfarsit o minge cu 35! Si pot sa spun ca nu erau multi cei care aveau. O perioada de timp a reprezentat tot universul meu, bunul cel mai de pret. Si in ziua de azi ma gandesc cu placere la vremea aceea. Din pacate, ca multe alte jucarii, a sfarsit parasita si dezumflata in cine stie ce ungher intunecos al vreunei debarale sau in beci…..cine stie?
May 20th, 2008 at 12:26 pm
superba comparatie . . . doar ca poza din ziar nu reflecta realitatea
mingea respectiva avea model cu hexagoane si ustura al naibi cand primeai un sut la poarta in calitate de portar; nu vreau sa mi amintesc nici senzatia de lovitura pe pulpa . . . sau pe fata
imi aduc aminte ca dupa “lipirea” ei pe pulpa uneori se vedeau si urmele hexagonului
May 20th, 2008 at 12:32 pm
acum citeva zile sa dat un verdict fraudulos ca echipa otelul sa piarda la masa verde meciul cu vaslui .Am si eu o intrebare oare presa a intrat in vacanta pt ca nu am vazut nici o dezbatere pe tema asta?
May 20th, 2008 at 4:20 pm
Of, pai la asta ma referam si eu, ca in loc sa bata mingea in parcarea din spatele blocului, copii stau in casa si o bat virtual pe calculator.
Culmea e ca Playstation e sponsor UEFA CL…
May 20th, 2008 at 5:31 pm
Acum 40 de ani, cele mai bune mingi, dar si singurele, erau cele de Sighet. Parca pretul era de 183 lei. Evident, erau cele mai bune!
May 20th, 2008 at 6:06 pm
Am jucat in weekend cu Europass. Plouase peste noapte si terenul era umed. Mingea s-a udat si ea si aluneca teribil. Nu ma refer la faptul ca aluneca peste suprafata de joc (covor artificial). Asta e normal cand e umed terenul. Mingea aluneca foarte tare in contact cu ghetele.
Vor fi probleme la EURO daca se va juca pe ploaie.
Sau poate ca-mi aluneca mie, ca aveam ghete Nike
Certe e ca mi-era mai usor sa controlez o minge de 35 incaltat cu “Dragasani”.
May 20th, 2008 at 11:11 pm
Am vrut sa cumpar si eu o minge ca la turneul final Euro 2008, dar cand am vazut pretul de 350 RON, m-am razgandit pe loc. Sunt multi copii foarte talentati care nu au bani de o minge k-lumea si joaca cu basici de mingi, cu mingi de plastic. Din pacate in ziua de azi, mingile adevarate nu si le permite oricine.
May 21st, 2008 at 11:27 am
Ce placut era cand stateai cu fundul pe ea…sa te odihnesti in cate-o pauza, cu mainile atarnand… si te balansai in sus si-n jos.
))))))))))))
Asta pana iti dadeai seama ca ai facut-o ovala si o intorceai pe partea cealalta sa o faci la loc rotunda!
September 21st, 2011 at 1:15 pm
La noi in valcea mai era o moda…sa scrii pe tricou sau bluza de trening cu pasta de dinti maxam numele lui hagi sau nr..tin minte ca faceam sablon din hartie ,decupam cu lama de ras a lui tata si dupa aia puneam pasta de dinti…..eee,si dupa aia cine era hagi pe teren?