Lidia Şimon: „Cristian e medalia mea cea mai preţioasă”

Discuţie cu mama Lidia Şimon despre sportiva imperfectă Lidia Şimon

luni, 18 august 2008, 2:36

Discuţie cu mama Lidia Şimon despre sportiva imperfectă Lidia Şimon

Un metru şi şaizeci înălţime, o colecţie de suferinţe severe şi o promisiune: „Nu mă opresc aici”

Presa mondială duce chiar în aceste zile o dezbatere-elogiu la adresa mamelor care s-au întors în sport şi concurează la Olimpiadă.

Tani Ryoko, judoka japoneză învinsă de Alina Dumitru, spune: „Mă opresc femei de vîrstă medie pe stradă şi mă felicită. Spun că le-am inspirat să abă grijă şi de familie, şi de slujbă”. În Japonia, Tani a ajuns un model pentru femeile care nu vor să fie doar mame, pentru femeile care vor să-şi continue cariera, pentru femeile care ştiu că, născînd, au devenit vulnerabile, dar care merg înainte cu acest gînd riscant pentru o campioană, însă atît de plăcut pentru un om.

Samuraiul
Lidia Şimon este o astfel de femeie. Lidia Şimon iese a opta la Olimpiadă, „a patra mea Olimpiadă”. Acum are 35 de ani şi la 29 a născut. „Cristian este medalia mea cea mai preţioasă”, spune ea, emoţionată, cînd abordezi subiectul.
E calmă, îndurerată şi politicoasă. Maratonistele au ceva de samurai, de ţi se ridică părul pe tine. Ţi-e frică, ţi-e bine, ţi-e ruşine. Poate că nu degeaba e venerată în Japonia, după ce a cîştigat de trei ori consecutiv maratonul de la Osaka.

„Nu voi fi ipocrită. Primul lucru pe care l-am simţit cînd am trecut linia de final a fost necaz. Supărare. Am sperat că voi lua o medalie”

simon.jpg

„E implicat în efortul meu”

Vorbeşte despre Cristian şi-i vine să plîngă. „Mi-a zis: <Mami, să vii cu o medalie.> Dar el e medalia mea cea mai preţioasă! Sper să înţeleagă”.

Îl descrie ca pe un „copil implicat în efortul meu, deşi are doar 6 ani”. Nu, nu ar vrea să facă atletism, „e prea greu, poate”, dar i-ar plăcea să facă sport. Te apleci mereu spre ea. E zgomot, tu eşti surd, iar ea pronunţă încet. Blînd. „Mi s-a făcut dor de mama”, vorba unui blogger.

„Copiii depind de decizia noastră. Ar trebui să nu uităm asta niciodată şi să-i apropiem de sport. Le facem un bine pentru toată viaţa”

O altă educaţie
Şi îşi mai doreşte ceva. Îşi mai doreşte ceva Lidia, mama lui Cristi. „Generaţia mea n-a vorbit sincer cu părinţii. Eu îl cresc pe Cristian astfel încît el să poată să ne spună orice”.

Ştie că, „o dată cu naşterea, în corpul meu s-au făcut schimbări care nu m-au ajutat ca sportivă. Dar nu dau înapoi. Şi finalul meu nu e aici”, spune Lidia, cea care a făcut ocluzie intestinală la maraton, căreia altădată, în 1999 la Sevilla, i s-a făcut rău, a mers mai departe şi a doua zi a fost internată şi operată de apendicită.

Aceasta e Lidia Şimon, colega Constantinei, cealaltă mamă care la întrebarea „Dar de ce vă întoarceţi atît de repede în America?”, a răspuns: „Pentru că băiatul meu Rafael începe şcoala şi vreau să-i fiu alături”.


Comentarii (9)Adaugă comentariu

arh. Gheorghe Petresciu  •  18 august 2008, 4:16

MARE LUCRU SA FII MAMA SI SPORTIVA. SANT OAMENI IN VIATA PE CARE TREC PE LANGA NOI SI NOI NU STIM CA EI SANT CAMPIONII OLIMPICI AI ROMANIEI SI AI VIETII. SUCCES STIMATA DOAMNA SI SA VENITI SI LA OLIMPIADA DIN 2012. SUCCES.
HAI ROMANIA!

bilu  •  18 august 2008, 5:21

tolo,te felicit pentru ca pui pe prim plan OMUL care a reusit sa cistige o medalie ,si nu MEDALIA care a fost cucerita de un om.Asa ceva ne trebuie pentru a intelege viata cu adevarat.Iti doresc sa ai in aceasta privinta parcursul Constantinei de la maratonul Beijing 2008.Chiar daca o sa dureze infinit mai mult…Drum bun!

torontezu  •  18 august 2008, 5:24

Capul Sus! Ai facut atatea pentru Romania!!!
Suntem mandri de tine, Lidia!

flory-uk  •  18 august 2008, 9:18

intotdeauna am admirat forta acestor atlete,care dau totul in competitii,dar care nu uita ca sunt mame(unele dintre ele).sacrificiul e mare,dar daca sti sa-ti conservi timpul,este ok.iar Lidia a invatat acest lucru foarte bine,bravo mama LIDIA .bravo ….copilul tau e unul norocos.sper ca el sa aprecieze acest lucru si sa te respecte la adevarata valoare.felicitari d-le Tolontan,pt ca ati surprins fata umana a acestor sportive,care au un mare caracter.

IONELA  •  18 august 2008, 11:52

BRAVO SURIOARA!Noi stim cate ai indurat sa ajungi pana aici.Suntem mandri de tine si te iubim mult!

ovidiu  •  18 august 2008, 14:45

Nu trebuie sa fii microbist cu prea mare vechime ca sa stii cine e Lidia Simon. Un sportiv mare e si acel care pierde uneori. Din Republica Moldova, va transmitem, doamna, iubirea si respectul nostru

rodana9  •  18 august 2008, 17:25

Draga Lidia,
Iti inteleg amaraciunea, esti nascuta sa fii campioana. Esti Campioana! Campioana noastra, a celor din Turburea, Campioana tuturor romanilor. Desigur, ar fi fost minunat ca doua minunatii, Pusa si Lidia, sa fie pe podium in aceeasi zi, in aceeasi cursa. N-a fost sa fie da data aceasta. Inca mai ai nevoie de ceva timp pana revii la plenitudinea fortelor tale. O vei face, stiu sigur. Tenacitatea ta, forta interioara te vor readuce la capacitatea optima performantei. Dar si chiar de n-ar fi asa, esti CAMPIOANA noastra mereu. Ce si cat ne-ai daruit ne-au împlinit vietile intr-o Romanie fara busola.Iti multumim din tot sufletul si iti urez tot binele din lume.
Cu dragoste, Doina Rosoga

ioan  •  18 august 2008, 19:51

Sarut mainile,DOAMNELOR!

Stefan  •  19 august 2008, 11:46

Lidia, Lidia,

Noi, telespectatorii, iubitorii de sport, suntem cei care am castigat placerea renuntarii la saracul si penibilul fotbal (multumim Intact& Rds – Rcs) si a redescoperirii maratonului. Iti doresc succes in ceea ce vrei sa faci. Sa ne mai aduci bucurii. Bucuriile tale sunt si ale noastre.
Doamne ajuta !!!

Comentariile sunt închise.