Viaţă povestită direct de antrenorul Constantinei

Interviu cu Valeriu Tomescu, soţ, apoi soţ şi antrenor, iar azi doar antrenor al Constantinei Diţă

luni, 18 august 2008, 2:37

Interviu cu Valeriu Tomescu, soţ, apoi soţ şi antrenor, iar azi doar antrenor al Constantinei Diţă

– Domnule Tomescu…
– (o voce calmă) Da, eu.
– Cum vă simţiţi?
– Ca un turist în Beijing.
– (stupoare a ziaristului… „poate am greşit numărul”)  A trecut doar o jumătate de oră de la cursă şi sînteţi foarte calm…

– Sînt în transă. Încă nu ne dăm seama ce am cîştigat astăzi. Aur la Maraton! Şi sînt departe de stadion, la Satul Olimpic, unde o aştept pe Puşa. Eu nu am avut acces acolo.
– De ce?
– Pentru că nu am avut decît un soi de acreditare temporară să însoţesc cursa cu bicicleta, ca antrenor. Şi m-a oprit poliţia pe la kilometrul 30 🙂
– Serios?
– Da, apoi, Puşa a continuat singură.

„A ştiut cînd să atace!”

– OK, revenim şi la subiectul acesta. Haideţi la medalie! Toţi jurnaliştii străini sînt şocaţi aici, la stadion. Şi o întreabă pe Puşa cum şi-a planificat cursa.
– Şi ce a răspuns?
– Că i-aţi spus înainte să atace, dar nu imediat, ci cînd simte ea, în funcţie de starea proprie şi de ritmul cursei.
– Aşa e. Ştiţi, noi ne antrenăm în America şi aici există o vorbă printre atleţi. Poţi lupta în „hard way” sau în „easy way”. Hard way înseamnă să te baţi fără să ţii cont de experienţele anterioare. Puşa a ţinut cont. Are o experienţă mare, e o maratonistă de elită şi a ştiut cînd să atace. Easy way…

valeriu_tomescu.jpg

„Eroarea celorlalte a fost aceea că au stat la pîndă. Noi am profitat de statul de outsideri şi am atacat. Dar nu aiurea, ci calculat. Asta e, pe scurt, explicaţie cursei”  


L-a oprit poliţia!

– Cît timp aţi fost în contact cu ea i-aţi dat indicaţii?
– Da, sigur, pînă m-a oprit poliţia 🙂 De pildă, la un moment dat a întors capul ca să vadă dacă nu vine cineva din urmă şi i-am spus să stea liniştită că eu controlez situaţia.
– Apoi a mai întors capul de cîteva ori.
– Da, cînd nu mai eram în legătură. Dar acum e o atletă cu experienţă, nu mai poate pierde curse pentru că nu e atentă. Are un pedigree de elită.

A purtat o pungă cu gheaţă!!!
Antrenorul a dezvăluit că i-a dat elevei sale să poarte, înainte de start, o vestă cu gheaţă! „În probele de fond, temperatura corpului creşte dincolo de 39 de grade,  limita maximă la care creierul comunică eficient cu muşchii. Puşa pleacă în cursă cu o temperatură mai scăzută tocmai pentru a se încălzi mai greu!”. Atleta a purtat vesta aproximativ 20 de minute în Piaţa Tiananmen.

„Nu îi reproşez nimic”

– Vă voi pune o întrebarea delicată. În zona mixtă de după cursă, Puşa s-a referit la dumneavoastră ca la „antrenor” şi nu v-a numit „soţ”…
– (opreşte fraza introductivă, e mai direct decît ziaristul. „Defecţiune” americană). Cunosc întrebarea, e în regulă. Am divorţat. Din februarie anul acesta şi pînă în mai a durat procedura.
– În România?
– Nu, în State.
– Sînteţi cetăţeni americani?
– Nu, dar ca rezident poţi divorţa. Nu îi reproşez nimic ca femeie, ca soţie, pur şi simplu aşa a fost să fie. Poate că dorinţa ei de perfecţiune a fost greu de dus pentru mine. Sînt un tip simplu, direct şi am vorbit deschis. „Nu mai putem aşa, ne chinuim”.

„Divorţul a fost o decizie corectă. Şi, apoi, faptul că ne-am antrenat împreună a fost a doua decizie corectă! Aşa a venit acest aur!”

„Ne-a durut pe amîndoi”

– Eraţi de mult împreună?
– Din 1999. De prin ianuarie, februarie. Eu eram un atlet dezastruos 🙂 Mă pregăteam la Piatra Arsă, unde era şi ea. Am început să o ajut şi în noiembrie ne-am căsătorit!
– Şi acum cum sînteţi?
– Într-o relaţie normală. Ea a rămas în casa unde locuiam, eu stau într-un apartament, dar uneori mai dormim unul la celălalt cînd ne prind tîrziu antrenamentele.
– Aţi izbutit totuşi să rămîneţi profesional împreună.
– Da, n-a fost simplu. Ne-a durut pe amîndoi, insist că nu am nici un reproş. Din ianuarie şi pînă în mai s-a pregătit fără mine, apoi a avut două rezultate mai slabe ca timpi şi am decis să revenim la o relaţie sportiv – antrenor.

Maria Cioncan
Destinul îmbină după propria reţetă tragedia şi drama. În povestea de succes a Constantinei Diţă apare şi numele atletei Maria Cioncan, dispărută după un accident de maşină în ianuarie 2007 . „Noi ne-am cunoscut la ziua ei de naştere. Maria dăduse o petrecere la Piatra Arsă şi atunci a fost startul relaţiei”, povesteşte Valeriu Tomescu.

L-a somat să-i fie antrenor!
– Şi cum aţi ajuns din soţ, antrenorul ei?
– Nu s-a calificat pentru Olimpiada de la Sydney şi mi-a zis: „Mă retrag dacă nu mă ajuţi. Antrenează-mă tu!”. „Măi, fată, dar nu sînt antrenor!”. „Ai terminat Facultatea de Sport. Descurcă-te!”. Şi m-am apucat că citesc. Azi am 32 de ani şi cred că am dovedit că se poate. Cred că Federaţia trebuie să ia în seamă această generaţie de tehnicieni care dă rezultate. Bine, asta se obţine în timp şi cu eforturi.
– Încă o întrebare pentru acum şi reluăm dialogul. O văd pe Puşa că iese de la controlul doping. V-aţi aşteptat la aur?
– La medalie, da. La aur, nu. Am fost suficient de sincer?

„Am intrat o dată pe blog şi am spus ceea ce vă spun şi acum. România are nevoie să-şi restaureze ideea de valoare. Puşa a făcut asta azi, în felul ei. Dumneavoastră, ziariştii, o faceţi în felul dumneavoastră. Noi, antrenorii, la fel. Dar nu e suficient”


Au plecat cu titicarul 🙂

Dialogul telefonic e întrerupt de campioană. După aproape două ore, iese de la zona doping, alături de Lidia Şimon. Merg amîndouă, umăr la umăr, alături de doctoriţa Maria Conea şi de Ion Buliga, şeful delegaţiei de atletism, prin subsolul vast al stadionului, conduşi de doi oficiali tineri. „Repede, că pierdem maşina!”, îi zoresc ei.

E o senzaţie stranie. Hectare de beton alb, coloane înalte şi linişte în jur. Apoi se urcă brusc, în afara stadionului. Oficialii renunţă la grabă. „One picture, please!”. Lumea din jur sesizează. Încep să ceară poze. Una, două, treizeci! Ele zîmbesc, stau cu steagul pe umeri şi acceptă admiraţia politicoasă a mulţimii care se adună cu fiecare secundă. Maşina n-a ajuns. Cînd admiraţia mai are puţin şi se transformă în buluceală apare maşinuţa electronică a gazdelor. Un titicar. Românii se urcă în ea şi se depărtează cu sunetul liniştitor al motorului electric.

În ziarul de mîine, a doua parte a interviului cu Valeriu Tomescu, antrenorul campioanei olimpice


Comentarii (11)Adaugă comentariu

arh. Gheorghe Petresciu  •  18 august 2008, 3:54

O MARE SPORTIVA SI UN MARE ANTRENOR. BRAVO LOR. A FOST O CURSA FANTASTICA SI PUTERNICA.
AI FOST O FORTA GREU DE IMAGINAT. FELICITARI.
MAESTRE ZIARIST AI SCRIS FRUMOS O PAGINA DE VIS IN ALE SPORTULUI OLIMPIC. HAI ROMNAIA !

k pax commnader  •  18 august 2008, 4:13

asta da performanta! sa cistigi maratonul si sa mai ai inca doua atlete in primele 25 este SUPERB!
am vazut cursa in nord america si va pot spune ca americanii au stat cu maratonul pe toata durata lui si inca aproximativ 15-20 minute dupa terminare lui si nu au avut decit cuvinte de lauda la adresa atletelor noastre!mai ales la adresa campioanei.
p.s. stadionul nu a fost plin cum spun unii ziaristi dar „sistemul” comunist a avut grija sa aduca „soimii” la intrecerrile care au avut loc la ore neobisnuite…

bilu  •  18 august 2008, 4:56

pai daca asta nu-i subiect de film la care sa se mearga cu scoala,lunea de la 11 dimineata(nu era o idee rea,cred)atunci inseamna ca nu intelegem prea multe inca.Eu zic ca-i musai,si cit mai repede.

bilu  •  18 august 2008, 5:02

am urmarit din Detroit cursa,pe NBC,au transmis-o in direct foarte mult timp,majoritatea americanilor au vazut-o;un irakian coleg de munca cu un prieten de-al meu,l-a sunat si l-a felicitat chiar dupa incheierea cursei.Asta fac sportivii romani spre deosebire de stim noi cine.

VASILE ARDELEAN  •  18 august 2008, 5:13

BRAVO PUSA,BRAVO VALI, ATI ARATAT CA SUNTETI MESERIASI MA BUCUR CA, ATI ARATAT CA SI DUPA PROBLEMELE AVUTE IN FAMILIE FORMATI O ECHIPA TARE ,INCA ODATA FELICITARI SI TINETI-O TOT ASA.PUSA AI DAT DOVADA DE O MARE LUPTATOARE SI O VOINTA IESITA DIN COMUN LA VARSTA TA ,IAR CAT DESPRE TINE VALI AI ARATAT CA ESTI CEL MAI TARE ANTRENOR DE ALERGARI SI LA ACEASTA OLIMPIADA AM PRESIMTIT CA O SA FACETI O MARE PERFORMANTA,ATI FOST FANTASTICI.

nime.n.lume  •  18 august 2008, 5:29

Totdeauna si oriunde am spus cu mandrie ca sint Roman. Acum sint mindru cind spun altii: he’s Romanian! Si parca si ei sint putin „proud”.
Dar nu de asta vreau sa scriu.
Vreau sa scriu despre Jurnalisti.
Dl Tolontan, felicitari!
Cred ca scrieti mai bine despre aceste femei decit despre acei Jijei!
Poate sinteti mai apropiat acestor femei decit acelor indivizi. Daca-i asa, aveti de ce sa fiti mandru si ca ziarist si ca om.
Si poate ca o sa scrieti mai des despre acesti sportivi si intre medalii si ii mai lasati in plata lor pe scandalagii si moftangii din lumea fotbalului ce umplu paginile gsp zilnic. Ei vind reclama!
Sa stiti ca marile firme producatoare de bunuri de larg consum isi educa cumparatorii.
Si presa romanesaca ar putea face acelas lucru. Stiu ca ar fi cam scump la inceput, dar in timp ar dispare si ziaristii de 2 lei si ziarele de 2 bani.
Dar asta cere vointa, abnegatie, munca, si credinta.
Intrebati-o pe Constantina unde le-a gasit.
Sa stiti ca nu crecs doar in Gorj, dar daca credeti ca le gasiti acolo poate merita o deplasare.

Cătălin Tolontan  •  18 august 2008, 6:40

nime.n.lume: ca jurnalist, nu poti alege de fiecare data despre cine scrii. Viata e si o medalie olimpica, dar si un accident de tren

Serban  •  18 august 2008, 10:47

Domnule Tolontan, la aceste JO v-ati intrecut pe sine ! Pot spune cu certitudine dupa aceste articole ca sunteti cel mai bun ziarist roman (nu numai ziarist sportiv !) in viata !
Sa reflectati bine la ce-a spus omul asta:
„România are nevoie să-şi restaureze ideea de valoare”
Asta poate fi facuta in primul rand de presa care sa scoata ziare precum cel de azi si nu precum cel in care o colega de-a dvs incerca sa mituiasca echipa de fotbal a Finlandei sa joace corect cu Cehia!

valy  •  18 august 2008, 13:45

Matei 9.9 – asa ca ai grija d-le antrenor-viitor sot.

DENISA & OVIDIU  •  19 august 2008, 1:20

Bravo PUSA si Vali!Felicitari pt.victorie ,ai fost fantastica ai reusit sa le arati tuturor ca esti cea mai buna maratonista din lume la virsta ta !Am tremurat cu totii uitindu-ne in direct la cursa si cind ai ajuns in aproapierea stadionului ,strigam „nu intoarce capul si tine-o tot asa ca nu te vor mai prinde”…Toti,eu,Ovidiu si Vasile Ardelean am urmarit pe NBC in direct si am trait la intensitate maxima momentul!

Stefan  •  19 august 2008, 11:32

Valeriu Tomescu, felicitari si multumiri pentru bucurie !!!

Comentariile sunt închise.