Capitalism sau comunism? Test de memorie

O zi oarecare de la mijlocul anilor ’90. Adrian Sârbu stă cu picioarele pe masa de şedinţe de la Pro. 15 oameni cască gura la tălpile fosforescente ale pantofilor săi trendy, cum nu vezi în România.

marți, 28 octombrie 2008, 3:25

O zi oarecare de la mijlocul anilor ’90. Adrian Sârbu stă cu picioarele pe masa de şedinţe de la Pro. 15 oameni cască gura la tălpile fosforescente ale pantofilor săi trendy, cum nu vezi în România.

Şi el şi asistenţa sînt obosiţi, întîlnirile vin una după alta, cu întîrzieri mai mari decît în Gara de Nord. Dacă timpul petrecut atunci în anticameră ar fi fost trecut pe cartea de muncă, te puteai pensiona liniştit.

Brusc, se irită. Reproşurile lui au o savoare care te fac să rîzi cu lacrimi, chiar dacă eşti vizat. „Auzi, băi Nea Cutare! Cu ideile astea tîmpite nu o să ieşim niciodată din comunism! Voi ştiţi unde aţi rămas, mă, cu mintea? La nivelul pungilor de plastic de un leu de pe vremea lui Ceauşescu, pe care le spălam şi le uscam pe sîrmă, pe dos!”.

Marx reloaded

Au trecut 15 ani de cînd nu reuşeam să părăsim comunismul, iar azi părem că nu ştim cum să fugim mai repede din capitalism.

Lumea vorbeşte despre criza financiară ca despre sfîrşitul pieţei libere. În Germania, „o tînără generaţie de erudiţi” a crescut vînzările „Capitalului” lui Marx. Statele naţionalizează băncile. Pe forumurile on-line se cere confiscarea averilor. Rusia se oferă să salveze Islanda, iar The Economist  se întreabă săptămîna aceasta dacă nu cumva „fostele ţări comuniste vor deveni noua Islandă?”.

Între capitalism şi comunism par a sta doar pungile de plastic atîrnate în balcoanele unui trecut pe care l-am rătăcit. Am uitat?

Cine conduce ştim. Ce, vom afla

Criza testează mecanismele de piaţă. Criza testează democraţia. Criza testează ştiinţa economică, după cum observa Andrei Pleşu acum cîteva zile în „Adevărul”.

Criza testează chiar şi reputaţia şi simţul umorului din şcolile de elită ale lumii. Un excelent reportaj tradus de Ziarul Financiar  te invită la centenarul Harvard Business School. Jurnalistul reproduce sloganurile de pe pereţi. Şi le compară, desigur, cu cele din oraşele comuniste 🙂 „Cine va conduce?”, se întreabă Marea Universitate. Ce să conducă? Lumea, desigur. Cum cine? Absolvenţii de Harvard. Ok, rămîne de văzut care lume.

Frica şi certitudinea

În plină furtună şi în abandon sugerat al ideii capitaliste, lumea suportă încă o probă: de memorie. În această privinţă, ratingul de ţară al României ar trebui să crească, nu să scadă. Pentru că, la noi, ca şi la Sofia, la Varşovia sau la Kiev, putem încă să facem deosebirea dintre capitalism şi comunism.

Primul îţi provoacă frica pentru locul de muncă, cel de-al doilea îţi oferă certitudinea că nu vei fi liber niciodată.
Capitalismul promovează meritul şi talentul neruşinat, pe cînd comunismul îţi garantează echitatea mediocră. Grea alegere!

Feţele democraţiei

Mai ales acum, cînd în faţă apar excesele. Capitalismul e reprezentat de directorii de la AIG, care şi-au finanţat din banii companiei salvată de stat un team building luxuriant, unde numai masajele au costat zeci de mii de dolari.

Dar capitalismul înseamnă şi extraordinara solidaritate a Americii după 11 septembrie, înseamnă pasagerii avionului care s-a prăbuşit pentru că au ţinut să-i înfrunte pe terorişti, înseamnă milioanele de vieţi salvate de medicina modernă, cucerirea spaţiului şi cunoaşterea genomului uman.

Criza este un produs al capitalismului. Dar civitatea solemnă din Austria şi Elveţia e tot capitalistă. Autostrăzile, sacralizarea naturii în Scandinavia sau Canada, facilităţile de la îndemîna omului modern, vacanţele şi cei peste 10 ani în plus la speranţa de viaţă din ţările dezvoltate, terasele pariziene şi cafenelele din Toscana, toate sînt capitaliste.

Spre deosebire de comunism, capitalismul îşi include criticile. Era de neimaginat să conteşti comunismul din interior cu tăria cu care azi e atacat capitalismul. Aparent, dezbaterea insolentă vulnerabilizează societatea. De fapt, tradiţia democratică dovedeşte contrariul.

Creditul care a schimbat România

Pentru generaţiile europene născute după război, e cel mai prost moment să discuţi despre capitalism. Oamenii văd cum acţiunile se prăbuşesc la burse şi uită că părinţii lor sau chiar ei înşişi nu ar fi ajuns niciodată la această calitate a vieţii fără burse şi fără expansiunea companiilor astăzi demonizate.

Ei simt o teamă justificată pentru viitor şi asta îi împiedică să realizeze că pentru fiecare bancă în colaps au existat sute de mii de oameni care şi-au cumpărat locuinţe altfel intangibile. Creditul sofisticat care a retuşat faţa imobiliară a României şi destinele atîtor oameni e de asemenea un instrument capitalist.

Imposibila întoarcere

Lumea se schimbă, nu se dărîmă. „Economiştii de pe Wall Street”, cum au fost numiţi de către adversarii lor gînditorii şcolii „aşteptărilor raţionale”, sînt în dificultate.

De una singură, piaţa nu reglează perfect. Oamenii sau companiile, în ansamblul lor, nu iau întotdeauna decizii raţionale şi nu-şi ajustează mereu cu succes aşteptările bazate pe modele economice.

Dar revenirea la socialismul-uscat-şi-refolosit e imposibilă. E prea devreme şi sîntem prea mulţi cei care ne amintim pungile.


Comentarii (29)Adaugă comentariu

explorish  •  28 octombrie 2008, 15:37

andrei pleşu 4? 🙂

în rest, „să nu uiţi, Darie!”

Cătălin Tolontan  •  28 octombrie 2008, 15:42

explorish: era un index pe care l-am scos 🙂

YODA BLOG  •  28 octombrie 2008, 15:48

e, uite ca nu numai tarile comuniste vor fi noile Islande, s-ar putea sa avem surprize mult mai mari. Tarile fost comuniste , daca se transforma intr-o Islanda nu este asa o mare tragedie, nu suntem departe de aceasta tara insulara.

Codru » Blog Archive » Un articol excelent  •  28 octombrie 2008, 15:49

[…] spune totul. scris de tolontan. aici. Posted in recomandari by codru RSS 2.0 Leave Your […]

Codru  •  28 octombrie 2008, 15:50

explorish, bine te am gasit pe parcela ‘fariseului’ 🙂 . tre sa recunosti, un text de 10.

Cristi Roman  •  28 octombrie 2008, 15:57

Sa ma bag si eu in aceasta globalizare: capitalismul mai inseamna, in Irlanda, de exemplu, si petrecerea timpului liber la discutii, in puburi, fara nici o teama fata de cifrele seci si dure anuntate de guvern: prima recesiune economica in 25 de ani, un somaj pentru 2009 echivalent cu cel din 1987, un buget tot pe 2009 cu inca-alte-multe-taxe, si tot asa.
In acest timp insa, departe de zvapaiala din ziare si de la TV, irlandezu’ se duce la munca, iese de acolo, se duce in pub, trage 4-5 Guinness-uri (5-5.10 euro/pint), merge acasa si se culca, duminica iese cu copiii in parcuri sau in micile porturi intinse de-a lungul coastei de est si tot asa.
Spiritul oratoric celebru al irlandezilor e in culmea fericirii acum: au aparut si apar pe banda rulanta noi bancuri despre recesiune, despre „cit de greu va fi chiar daca ne e bine” si tot asa. Cu siguranta e vremea in care un nou Joyce, Shaw sau Wilde va aparea:)
N-am vazut inca un irlandez suparat sau trist, indiferent de durerile din viata fiecaruia.

iulian  •  28 octombrie 2008, 16:06

imi aduc aminte de niste cuvinte citite nai demult intr-o culegere pe care unii o considera sfinta: ” ce folos pentru om daca va cistiga toata lumea, dar sufletul si-l va pierde”. imi suna in minte si versurile cintate de morcheeba: ” all the people that i know/ have gained the world then lost their souls”. testul e necesar, raspunsul meu e unul singur: democratie si capitalism. orice lucru facut de om are patina imperfectiunii. spre deosebire de trecut, acum avem pina si libertatea de a alege pierderea libertatii. resping a priori optiunea. acum avem sansa de a pipai si de a striga: este! sa nu o irosim!

Cătălin Tolontan  •  28 octombrie 2008, 17:03

Cristi Roman : da, cristi, ai dreptate, despre curgerea timpului vorbeam. Si despre fetele oamenilor…

BABILONUL IMOBILIAR  •  28 octombrie 2008, 17:18

Pai, daca vrei sa fii capitalist…socialist, cu politica liberala la putere, dar insertii socialiste (pomeni electorale de 4 ani…, inainte la alegeri etc), cu caltabosi si smenuri, cu evaluari si supraevaluari aiuristice a tot ce „misca” ori nu, cu crestere economica princeps in Europa, dar bazata aproape exclusiv pe consumism si creditare (interna/externa)…[apropo, n-ai vrea sa stii care e valoare la care a ajuns datoria Romaniei in ultimii 4 ani; mai conteaza?!)…, in fine, la CE sa te astepti?

La primul „iceberg”…, nu neaparat „made in Iceland”, Romania e, in atari conditii, vulnerabila…FOC! 🙂 . Si „Titanicul” pe care l-a invocat Tariceanu azi se poate scufunda oricand, doar pentru ca acela care era „sef” pe pupa a ignorat orice semnal de atentionare privind cheltuirea banului public si smecheriile salarizarii/pensionarii la noi…Bine ca a mai fost Base si, mai ales, Isarescu cu trasul de maneca( guler?)…

Tocmai guvernul a anuntat ca amana marirea salariilor cadrelor didactice pana in aprilie 2009. Curat-murdar!

marian  •  28 octombrie 2008, 17:35

tolo,
recunosc ca am inceput sa citesc textul cu gandul la inca o dezvaluire din ograda Pro. Apoi am vazut cat de lung e si m-am speriat :). In final, desi am deschis si interlinkurile din text, nu am regretat. Suntem intr-adevar multi. Eram copil la Revolutie, dar chiar imi amintesc pungile. Suntem insa multi si cei care se intreaba disperati „cat mai tin astia pretul ridicat la benzina, cand pretul international e de sub 62 dolari/baril”?
cristi,
pana la urma cred ca ma convingi si chiar iti fac o vizita 🙂

Jan  •  28 octombrie 2008, 17:36

Eu cred in continuare in capitalism. Va sfatuiesc sa vedeti urmatorul documentar, in care oamenii care avertizau despre amploarea fenomenului erau ridiculizati:

http://video.google.com/videoplay?docid=5232639329002339531

Cătălin Tolontan  •  28 octombrie 2008, 17:43

marian: multumesc!

Cristi Roman  •  28 octombrie 2008, 17:56

Pai da, ma refeream la fetele oamenilor in ideea lipsei comunismului din Irlanda, nu de altceva…am inteles ideea:)
Insa saracia a fost comuna ambelor tari, iar pungile de plastic aici au fost combatute practic, nu melancolic:) Capitalism, adica.

iulian  •  28 octombrie 2008, 18:12

prime mari pentru profituri estimate, pentru un numar cit mai mare de contracte de credit incheiate fara a te asigura ca omul are de unde sa plateasca, societati de audit care nu-si fac treaba, salarii marite in conducere si pe urma laude ca media cuantumului salarial a crescut in companie, crestere economica de 9 procente pe un deficit de 16 procente si altele mult mai groase. peste asta venim si noi citeodata consumind mai mult decit avem nevoie. sa ne uitam la oameni si sa vedem ca de multe ori injuratura de la fotbal e cu gindul la creditul de la banca…

Alexandru Raducanu  •  28 octombrie 2008, 19:08

Din povestirile tale, aproape ca imi pare rau ca nu l-am cunoscut in vremurile alea pe Adrian Sarbu. Am avut drumuri paralele. Dar ma intreb : in PRO e capitalism sau comunism? Personal, cred ca nici una nici alta, ci o forma pe care a inventat-o Adrian Sarbu. E spirit capitalist, dar disciplina si militarie cum numai in comunismul adevarat gasesti – cel putin asta este perceptia. Ma insel?

Ian van T.  •  28 octombrie 2008, 19:56

Cu tot respectul, dle Tolontan, articolul dvs suprasimplifica lucrurile.

Dilema lumii si mai ales a Americii, in aceste zile, nu e asa de clar conturata, intre albul capitalist si negrul comunist. Batalia surda, oglindita si in cursa Obama/McCain, se duce intre doua nuante de gri–doua viziuni ale relatiei intre stat si piata libera.

Cat despre dezechibrul actual al angrenajelor economice, istoria ne invata ca si acesta va fi depasit. Ca noul echilibru va fi diferit, e foarte probabil. Dar ceea ce e cert e ca va fi bazat in continuare pe proprietate privata, piata libera si democratie electiva.

malasuerte  •  28 octombrie 2008, 21:08

Buna Catalin,
eu cred ca noi cunoastem in amanunt comunismul ,dar despre capitalism avem mai mult o parere despre cum este ,ce exista la noi e departe de a fi capitalism , inca invatam si ne reinventam

George  •  29 octombrie 2008, 1:45

Bravo, Catalin! Super articol!

Ld  •  29 octombrie 2008, 2:18

@tolo,
Sa-ti faci timp sa vezi zeitgeist si pe urma sa mi spui si mie ce parere ai despre teoriile prezentate.

bradut  •  29 octombrie 2008, 4:44

nu stiu ce ai vrut sa faci cu articolul asta, dar deschide niste perspective corecte si interesante. de unde si cele doar 16 comentarii de pina acum 🙂

Sandi  •  29 octombrie 2008, 15:41

Atat doar ca nu poti critica (serios) capitalismul din/in America. So din punctul asta de vedere acolo e deocamdata comunism – economic. Mai vorbim dupa alegeri.

Cătălin Tolontan  •  29 octombrie 2008, 15:48

Am primit o reactie critica interesanta pe mail. La articolul meu. Vine de la Cristi, un roman cu PhD in filozofie la Cambridge.
Iat-o:
Marturisesc cu rusine ca nu am citit pana acum nici un alt articol de-al
lui Tolontan. (Nu fiindca as avea ceva cu omul – nici nu prea stiu exact
cine e. Fac parte, insa, din categoria bizonilor mioritici care pur si
simplu nu mai au timp – sau, uneori, chef – sa citeasca presa romaneasca.)
Dar tema de azi mi-a atras atentia. Asa c-am sa ma leg de-o fraza. Si de-o
eticheta. Si de-o idee. Zice asa Tolontan: „Intre capitalism si comunism
par a sta doar pungile de plastic atarnate in balcoanele unui trecut pe
care l-am ratacit.” Pe scurt, din cate inteleg eu, ideea ar fi cam asa: vin
vremuri grele, fratilor! Felul in care reactioneaza multe state occidentale
fata de criza economica actuala sugereaza din ce in ce mai tare o
intoarcere globala, fie ea si mascata, la comunism. It’s Marx reloaded! E
momentul sa scoatem stindardele si sa ne aliniem pe campul de lupta. Ce vom
alege: comunism sau capitalism? Dar ne mai amintim noi, oare, cum era cu
adevarat pe vremea comunismului? Un mic test de memorie pentru cei
nostalgici: punga de plastic refolosita! — Pe scurt, cam asa vad eu
argumentul tolontanian.

In timpul asta, la cativa kilometri distanta, in plin capitalism veros, in
tara care ne-a dat „mana invizibila” a lui Adam Smith, dar si „politica
interventionista” a lui John Maynard Keynes, pe caloriferul din bucataria
mea se usuca tacticos doua pungi de plastic ponosite, de un portocaliu
improbabil, pe care le am de la supermarket-ul din colt. La vreo alti doi
pasi de ele, pe frigider, se lafaie la loc de cinste un abtibild mare si
viu colorat, caricaturizand o sacosa de carpa ce ma invita s-o „scot la o
plimbare”: „Take an old bag shopping!” imi sopteste ea languros, de fiecare
data cand caut in frigider sa vad ce mi-ar mai trebui de mancare. Si exact
asta si fac: o scot la plimbare de cate ori pot. In zece minute, de pilda,
am sa cobor sa-mi cumpar niste branza. Sper sa-mi amintesc sa iau cu mine
una din pungi. Nu e vina mea! Am vazut pe BBC un documentar despre cat
plastic se iroseste pe ambalajele pe care le folosim la cumparaturi si
despre efectele catastrofale pe care le are chestia asta asupra mediului.
Asa ca m-am hotarat sa-mi fac si eu „partea mea din treaba”: sa
rationalizez, sa spal, sa pun la uscat pe calorifer si sa refolosesc. Sunt,
oare, o baba comunista? Daca da, supermarket-urile sunt, oricum, foarte
fericite sa-mi iasa in intampinare: nu-mi mai ofera pungi de plastic decat
daca le solicit eu special, in schimb imi reamintesc mereu sa vin cu ale
mele de-acasa, sau sa cumpar sacose reutilizabile din material textil, pe
care mi le pun la dispozitie intr-o miriada de culori, forme, texturi si
texte. It’s trendy to be green nowadays. Si sigur ca, pe langa intentiile
mai mult sau mai putin onorabile, se fac si bani din asta. O sacosa textila
costa vreo 3-4 lire. E de speriat cate sunt prin tot orasul.

Asadar, s-a intors oare Anglia la „socialismul-uscat-si-refolosit”, despre
a carui revenire ne spune Tolontan ca ar fi imposibila in Romania, pentru
ca „e prea devreme si suntem prea multi cei care ne amintim pungile”? Imi
pot imagina cel putin doua raspunsuri la intrebarea asta.

1. Raspunsul „Tolontan”: Da, s-a intors. In fond, daca ne uitam la ce se
intampla in jurul nostru, totul pare a fi o punere in practica, la un nivel
mai mult sau mai putin subtil, a politicii interventioniste. Avem o
situatie de criza? Ei bine, statul va cumpara capital de la marile banci
(e.g. RBS). Ce e asta, daca nu o nationalizare mascata a bancilor, cum ne
spune Tolontan? Marx reloaded? Bineinteles! Cand nemtii l-au considerat
persona non grata si l-au expulzat, Soho – cartierul curvelor, artistilor
si drogatilor din Londra – l-a primit in schimb cu bratele deschise. Marx e
la el acasa in Anglia. Fir-ati ai dracu’ de comunisti!

2. Raspunsul „Tolontan with a vengeance”: Nu, nu s-a intors, fiindca de
fapt nici nu l-a parasit vreodata. In realitate, numai SUA a reusit, in
istoria omenirii, sa puna in practica un capitalism adevarat, neindulcit si
nediluat. Si asta, oricum, doar sub presedintii ei republicani. Intre timp,
in Europa, noi ne lasam prada idealurilor vag-iluministe ale Revolutiei
Franceze, si schimbam libertatea deplina pe ideea statului-tatuc.
Economistii americani (e.g. Milton Friedman), in schimb, au inteles cu
adevarat ce inseamna „mana invizibila” a lui Adam Smith, sau principiile
Scolii Austriece – idei nascute si nutrite, dar nu si implementate cum
trebuie, in Europa. Numai ei au realizat ca statul nu trebuie sa fie nimic
mai mult decat un paznic de noapte si au decis sa practice, in mod onest si
fara menajamente, un capitalism al „meritului si talentului nerusinat”, in
detrimentul comunismului ce „garanteaza echitatea mediocra”. Si uite de-aia
o sa ruineze Obama America… Fir-ati ai dracu’ de comunisti!

…Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma nemultumesc profund ambele
raspunsuri. Si asta pentru ca le gasesc a fi reactii la o falsa problema,
la o dilema ireala (sau cel putin inactuala), la o alternativa artificiala:
ce sa fie oare – comunismul pungilor refolosite sau capitalismul talentului
avantat??!!! Dar cine oare mai gandeste astazi asa, in tuse grosiere de
alb/negru, de laie sau balaie? Aparent, o mare parte a intelighentiei
romanesti. Tolontan imi pare a da glas aceleiasi idei atunci cand spune,
ironic desigur: „Capitalismul promoveaza meritul si talentul nerusinat, pe
cand comunismul iti garanteaza echitatea mediocra. Grea alegere!”

In realitate, prin celelalte parti ale lumii, oamenii au depasit de mult
dialectica asta fortata, polarizarea excesiva ce pune automat stigmatul
comunismului pe punga refolosita si eticheta valorii garantate pe
capitalism. Politica pe-aici, am impresia, nu se mai prezinta ca un front
din WW2, cu fortele dreptei aliniate de-o parte si cele ale stangii de
cealalta. Oamenii s-au miscat catre centru si au inteles ca o teorie mixta
e singura varianta valabila. Lasam actorilor economici suficienta libertate
cat sa-si poata urmari neingraditi scopurile, dar nu atat de multa incat sa
se creeze monopoluri nejuste. Pe ici, pe colo, si anume in locurile
esentiale, ne implicam pentru a petici mantaua imperfecta a pietei libere.
Daca e vreo criza, statul cumpara capital de la banci. Daca nu, se implica
in proiecte sociale si comunitare. Nu mai fugim de aceste doua cuvinte,
pentru ca „social” nu inseamna automat „socialist”, iar a avea o constiinta
„comunitara” (i.e. a vrea sa faci curatenie pe strazi, sa integrezi grupuri
defavorizate, sa reciclezi pungi, sticle etc.) nu inseamna a fi comunist.

Ca „punga de plastic refolosita” (si tot ce simbolizeaza ea) nu e o buna
metafora pentru ideologia comunista mi se pare ca o demonstreaza din plin
ceea ce se intampla acum in Anglia. Supermarket-urile se fac din ce in ce
mai „verzi” si ne obliga, usor-usor, sa reciclam. Dar oare nu e asta cumva
in detrimentul intereselor lor economice? Si nu ne spune capitalismul ca
supermarket-urile ar trebui sa fie libere sa-si urmeze telurile economice
in mod neingradit? Ei bine, nu. Nu e in detrimentul lor. Se fac bani din
ecologism astazi. Si se faceau si in Romania comunista. Tatal unui prieten
de-al meu, bunaoara, vindea pe vremea studentiei pungi de plastic aduse
cumva pe sub mana din strainatate. Acum, are o mare firma de comunicatii. E
capitalist si-i merge bine. Punga spalata si refolosita l-a ajutat.

Asa ca sa lasam saraca punga in pace. Poate ca e mai bine sa iesim din
dialectica asta de tip stanga-dreapta si sa ne apropiem si noi, in sfarsit,
de un centru al normalitatii. Sa fim trendy. Sa fim green. Verdele e si el,
la urma urmei, undeva cam prin centrul spectrului cromatic. Evita si
extrema de jos a rosului comunist, si pe-aia de sus a albastrului
capitalist. Cam la fel se situeaza si „politica interventionista” a lui
Keynes, pe care o vedem acum la lucru in Anglia, SUA, etc. Nu e nici
intoarcere la comunism, nici reciclarea vreunei alte ideologii de mult
apuse. Eu zic ca putem dormi linistiti, macar pentru inca o noapte. Nu ne
pasc fantomele trecutului chiar la fiecare colt. Putem sa lasam stindardele
in sertar, unde le e locul. Sau macar sa le folosim pentru o cauza mai
buna.”

saccsiv***  •  29 octombrie 2008, 16:14

Toti cei care ati citit Apocalipsa ati remarcat probabil pasajul in care masele de oameni se mirau de revenirea in forta a fiarei ranita de moarte . Si totusi , fiara fiind , o urmau ca pe o mare salvatoare a omenirii . Doar Tatal stie cand va fi sfarsitul , dar daca acum este , fiara nu poate fi decat STANGA , intr-o forma mai teribila decat comunismul . Multi ne bucuram ca a fost ranita de moarte si totusi revine cu o forta de nestavilit …
Caci asa doresc ELITELE de la butoane . Si nu de azi , ci de peste 200 de ani de revolutii , razboaie mondiale si crize planetare . Bine spun cei ce spun ca de la 1789 incoace , omenirea traieste tot intr-o revolutie . Iar acum este faza finala si asistam la desfasurarea in ritm rapid a ultimelor ei etape , necesare instaurarii terifiantului Big Brother : 1 ) 11.09.2001 si 2 ) aceasta criza financiara ce va fi urmata de cea economica , alimentara , uriase manifestatii , foamete , mega razboi si solutia oferita : GUVERN MONDIAL avand ca temelie doctrina NOII ORDINI MONDIALE ( ce include si teoriile pure de extrema stanga de acum peste o suta de ani ! )

1 ) 11.09.2001

Henry Kissinger , la conferinta Bilderberg Group din Evian, Franta, 1991 , spunea :
“ Azi, America ar fi scandalizata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referindu-se la protestele din 1991]. Mâine – ea ne va multumi! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa [o invazie extraterestra, sau de ordin terorist], fie ea reala sau doar declarata, care ar ameninta existenta Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunavoie în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre Guvernul Mondial. “

Intr-un raport al PROJECT FOR THE NEW AMERICAN CENTURY din septembrie 2000 , intitulat
Rebuilding America’s Defenses: Strategy, Forces and Resources For a New Century
la pagina 51 se putea gasi :
„ … procesul de transformari , chiar daca aduce schimbari revolutionare , va fi unul lung , in absenta unor evenimente catastrofice si catalizatoare , precum un nou Pearl Harbor . „

Iar membrii fondatori sunt numai unu si unu : Elliot Abrams , Dick Cheney , Richard Perle , Donald Rumsfeld , Robert Zoellick , Vin Weber , Paul Wolfowitz .

Sa vedem in cele ce urmeaza ce au realizat dupa tragicele evenimente :

War on Terrorism

USA PATRIOT Act

In traducere , este cam ce declara Henry Kissinger , in citatul de la inceputul articolului . Au avut MOTIVUL pentru legi care le permite sa-si faca de cap . Acest “ anti terorism “ a inceput sa le rezolve multe probleme : invazia altor state si transformarea tarilor “ civilizate “ in state politienesti .

Cine sunt personajele si legatura lor cu SRL-ul celor de la Federal Reserve ?

saccsiv***  •  29 octombrie 2008, 16:16

2 ) CRIZA
Reiau cele mai importante fraze dintr-o foarte importanta declaratie a guvernatorului Bancii Nationale :
“ (…) Se vorbea si atunci in 1947 despre necesitatea unei noi ordini economice, financiare internationale. Organismele financiare postbelice erau considerate demodate si imperios necesar a fi remodelate, cel putin, daca nu reformulate. (…)

Am acest dezavantaj al faptului ca… am capatat ceva experienta si, din aceasta cauza, am senzatia de deja-vu. Nu pot sa scap de ideea de ciclicitate. Si instinctiv, cand aud formulari despre “o NOUA ORDINE MONDIALA ” sau unele chiar mai putin radicale, de tipul: “lumea nu va mai fi cum a fost“ sau declaratii relativ belicoase, de tipul celei formulate de Ministrul de Finante german – care vorbea despre “criza sistemului anglo-saxon” si ca… “America va plati pentru aceasta criza” – ei, va spuneam, datorita experientei si senzatiei de deja-vu, tind sa dau fluiditate intregului proces. Lumea nu va mai fi cum a fost, pentru ca se schimba, asa cum s-a schimbat si atunci; nu prea stim ce se va intampla. S-ar putea, intr-adevar, sa fim la sfarsitul unei epoci mai indelungate si [la] inceputul alteia. (…) Exista intr-adevar ceva ce va schimba definitiv lumea. Si acest ceva s-a întâmplat în America. (…) ”.

Mai vorbeste dansul despre ciclurile lungi de aproximativ 100 de ani , amintind de cel inceput cu batalia de la Waterloo ( 1815 ) ce a durat pana la primul razboi mondial ( 1914 ) , cand a inceput altul , ce se va incheia curand . Recunostea ca anumite cercuri chiar se pregatesc de celebrarea inceputului acestei prime conflagratii .

Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei stie ce spune dar consider ca nu spune tot ceea ce stie . Este singurul roman membru al Comisiei Trilaterale si cea mai „ longeviva „ personalitate intr-o functie importanta din Romania .

Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller . Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker , ambii fosti capi ai Federal Reserve ,. De asemenea si Zbigniew Brzezinski , care a fost si director .

Si iata ca zilele acestea oficialitatile occidentale au ajuns sa invoce din ce in ce mai pe fata necesitatea unui Guvern Mondial salvator …

fotbal  •  29 octombrie 2008, 16:50

cititorul tau din Anglia a fost deranjat de expunerea in alb-negru, radicalizandu-si astfel un mesaj si o pozitie de centru! eu zic ca nu e rau sa ne punem intrebari. mai cred e pagubos sa gandim doar cum sa fim trendy, green, sa ne spalam pungile -sau, mai bine, sa folosim pungi de hartie, reciclabile- si sa dormim bine macar o noapte. poate ca are dreptate Sarkozy cand zice ca aceasta criza va arunca pe masa omenirii o lume noua, cu valori noi si un nou sistem

Anca  •  31 octombrie 2008, 8:55

Subscriu comentariului lui Cristi. Recomand ultima carte scrisa de Noami Klein in care este redata istoria capitalismului si instaurarea lui in afara SUA intr-un mod total nedemocratic. E timpul sa intelegem ca acest capitalism salbatic spre care ne indreptam duce la o inlaturare progresiva a democratiei intr-o lume in care mai mult din puterile globale sunt reprezentate de multinationale si din ce in ce mai multe tari se afla intr-o incapacitate de a-si manifesta suveranitatea statala. Este o cale de mijloc intr-adevar intre capitalism si communism, cea a unui socialism democratic.

Anca  •  31 octombrie 2008, 8:56

Prezentarea cartii recomandate o puteti vizualiza aici: http://www.youtube.com/watch?v=hJKZSpXDmr8&feature=related

Cristi din Iasi  •  31 octombrie 2008, 11:23

va propun si eu o alta organizare sociala, ca tot vad ca va cramponati de ceea ce exista deja(in diverse forme), dar sa se creeze ceva nou nu pare a incanta pe nimeni…e prea greu pentru ca avem mintea odihnita si lancezita de 2 sisteme la fel de proaste

http://www.thevenusproject.com/

radu  •  1 noiembrie 2008, 1:44

Desi ma repet ,la excelentul articol de mai sus doresc sa „lipesc” insistent acest semnal de alarma: Cu incredibila sa iresponsabilitate , dar mai ales cu jenante lacune de informatie istorica elementara ,presed.BASESCU a mai lansat azi o idee efectiv antinationala!!! Şeful statului a declarat că actuala împărţire a ţării este învechită şi că o eventuală REINPARTIRE a ţării ar duce la creşterea gradului de autonomie locală. „România ar trebui reorganizată administrativ în patru , şapte sau maximum 12 judeţe”, a afirmat preşedintele Traian Băsescu în emisiunea Sfertul Academic de la postul public de radio ,jucandu-se cu cifrele ca la 6 din 49!!!!! El ţinut să precizeze că a avut o astfel de idee încă de la începutul mandatului său, doar că Executivul, dar şi partidele s-au împotrivit.Dar nu l-a interesat de ce in primul rand marii istorici si economisti ai tarii au fost impotriva!!!!! „Nu înţeleg de ce avem nevoie de 42 de judeţe când la fel de bine am putea avea PATRU,SAU CINCI, sau cel mult 12 JUDETE(!?!?)”, a spus prosteste si absolut RIDICOL şeful statului în cadrul intervenţiei radiofonice, citate de RTV., de parca discuta cu BECALI cate echipe sa ramana in Divizia A… Basescu habar n-are ca impartirea administrativa pe judete are o foarte veche si verificata traditie politica,economica si confirmata istoric! .A desfintat-o Gh.Gh. DEJ ,la indicatia expresa a Cominternului stalinist .Asa a aparut Regiunea Autonoma Maghiara ,care a disparut in 1968,cand Ceausescu a fost convins de marii istorici ai vremii sa se revina la traditionalele judete de pe vremea Monarhiei !!! Ideea UDMR de a imparti Romania pe foste provincii (Transilvania,Moldova , Muntenia ,Banat )urmareste cu indarjire sfartecarea politica si unitatea de teritoriu a Romaniei!!!Pe Basescu il intereseaza strict sa puna mana pe putere ,cu un miniparlament fantoma ,si cu niste „Guvernatori ” de provincii in care sa puna marionete ca alde BOC ,Stolojan , Elena Udrea ,sau Videanu!!!Din punct de vedere politic este un personaj cu o gandire primitva si atat!!!Sa ne fereasca D-zeu cu asemenea CONDUCATOR……

Comentează