Dinamo – Steaua. O poveste

Rezistenţa în timp şi parcurgerea surîzătoare a epocilor sînt calităţile unui derby

sâmbătă, 1 noiembrie 2008, 12:53

Rezistenţa în timp şi parcurgerea surîzătoare a epocilor sînt calităţile unui derby

„Povestea nu-l poate salva. Singura speranţă se leagă de jucători”, scrie Dan Dumitrescu în Jurnalul Naţional despre Dinamo – Steaua, numind meciul „Crăciunul trist al fotbalului”. Are dreptate. Din cauza atmosferei făcute de acţionari.

Iată totuşi o poveste. Era la începutul anilor ’90, cînd redacţia Gazetei Sporturilor se găsea pe „Vasile Conta”, la doi paşi de cea de azi, spate în spate cu Grădina Icoanei. Se apropia Dinamo – Steaua. Nu se făcea o presă mai bună decît cea de azi, cine crede asta are memoria selectivă sau chiar nu citea ziarele de sport, dar existau şi atunci tensiune şi aşteptare.
Radu Urziceanu făcea etapa în biroul său mic, aproape de capătul holului. Era un om corect, marţial şi un impecabil apărător al limbii române. Cu cît se apropia momentul afişării etapei cu atît creştea pelerinajul inocent din faţa uşii sale. Toată lumea dorea să scrie cronica derbyului. De la Ioan Chirilă pînă la Eftimie Ionescu şi de la Stelian Trandafirescu pînă la cei cîţiva puşti care reuşeau să pătrundă în redacţie. Se intervenea emoţional, se invoca voalat scriitura sau faptul că „toţi trebuie să avem o şansă”.

Cînd tabelul era complet, toţi ochii fugeau pe linia cu Dinamo – Steaua. Celelalte meciuri se acceptau drept premii de consolare. Un singur om pleca fericit şi se gîndea deja la titlu, la zgomotul maşinii de scris şi la faptul că va fi vedetă o săptămînă întreagă. Pentru că, în zilele care aveau să vină, nimic nu conta în afară de Dinamo – Steaua.


Comentarii (51)Adaugă comentariu

iQ666  •  3 noiembrie 2008, 9:38

tolo, tu cate cronici la d-s ai scris?

Comentariile sunt închise.