Cit dureaza lucrurile bune?

Cind vezi ceva care-ti place in Romania, ceva care-ti ofera incredere, te intrebi „Si cind se desfiinteaza?”. Editia scrisa  a lui „Le Monde Diplomatique” a trecut pe net, lasind dezechlibrata piata tiparita a ideilor de elita, care avea nevoie de o contragreutate de stinga la excelenta revista de dreapta care este Idei in Dialog. Daca lunarele o duc greu, cum rezista saptaminalele? Cum rezista editia in limba romana a lui „The New York Times Book Review”?

vineri, 14 noiembrie 2008, 1:48

Cind vezi ceva care-ti place in Romania, ceva care-ti ofera incredere, te intrebi „Si cind se desfiinteaza?”. Editia scrisa  a lui „Le Monde Diplomatique” a trecut pe net, lasind dezechlibrata piata tiparita a ideilor de elita, care avea nevoie de o contragreutate de stinga la excelenta revista de dreapta care este Idei in Dialog. Daca lunarele o duc greu, cum rezista saptaminalele? Cum rezista editia in limba romana a lui „The New York Times Book Review”?

Ati apasat butonul continuare? Inseamna ca „Book Review” va spune ceva. Este editata in Romania de „Universe Publishing House”, director Cristian Teodorescu, si contine recenzii de carte de pe piata americana si universala, intregita de 4 pagini dedicate volumelor aparute in Romania. Recenzie nu inseamna in viziunea „Book Review” interpretari pretioase, ci descrieri pragmatice, exigente si savuroase ale unor lucrari de o diversitate care te lasa cu gura cascata. Vorbeste despre preocuparile unei lumi complet straina noua! In ultimul numar de pilda, citesti cite ceva despre…

o carte despre vinovatia marilor muzee ale lumii, care au devenit jefuitori de vreme ce gazduiesc „vestigii ale civilizatiilor stravechi care s-au dovedit a fi, cu o frecventa socanta, marfa de contrabanda”. Cartea „deplinga esecul Luvrului si al celor de la British Museum de a informa publicul in legatura cu episoade obscure ale trecutului acestora”. Dupa o documentare pe trei continente, volumul pune problema felului in care „putem gasi o cale de a-i impiedica pe viitorii jefuitori sa ne distruga trecutul comun”.

o carte despre celebrul papagal gri african Alex , cel care putea sa desemneze peste o suta de obiecte si despre care „The Guardian” scria ca este „mai destept decit presedintele american mediocru”. Se refera la fostul presedinte, probabil. Pasare care, operata, avea sa si moara mai tirziu, a deschis un ochi la iesirea din sala si a spus stapinei „Vreau inapoi”!

… o carte despre Richard J. Gatling, inventatorul mitralierei rotative, omul care a descoperit si un dispozitiv de sadire a semintelor de griu si care a lucrat la un tip nou de closet. Cel cu apa, omniprezent astazi. Asa afli ca „Daca se poate spune ca tarile au si ele suflet, apoi sufletul Americii e sistemul de brevetare a inventiilor: metoda simpla si cinstita de a revendica o noua idee si de a face un ban de pe urma ei”.

… o carte despre povestile umane din spatele boom-ului industrial al Chinei, redata din perspectiva femeilor care muncesc in provincia Guangdong, „un talmes-balmes frenetic de megafabrici unde se produc 30% din unitatile de citire ale computerilor din lume si o treime din pantofii de pe planeta”. Si unde, „dincolo de dislocarea, izolarea si vulnerabilitatea pe care o cunosc aceste femei, viata in fabrica devine o aventura si o afirmare a unui tip de individualism pe care viata rurala nu l-ar ingadui niciodata”.

 Si, in fine, asta pentru cei care se intreaba „Ce cauta dom’le cartile pe un blog de jurnalist gsp?”, avancronica la intrebarea „Ce cauta, dom’le cartile?”, care va veni si ea…

 trei carti despre o echipa istorica a fotbalului american, New York Giants. Actiunea se petrece acum 50 de ani, „in vremurile sarace ale sportului, cind fotbalistii puteau parcurge pe jos cele citeva sute de metri spre stadion si cind jucatorii erau prieteni, iar aceasta apropiere a lor se revarsa pe teren, imbunatatindu-le jocul de echipa”.

Intilnesti fraze memorabile, de o autoderiziune imposibila azi, „am jucat cea mai proasta prima repriza din analele fotbalului de pina atunci si de dupa aceea” si regasesti polemica sportiv-tehnician, „marea responsabilitate a antrenorului nostru era sa se asigure ca mingile erau bine umflate”.

Inchizi povestea, recenziile si „Book Review” cu marturia unui fost fundas despre sportul de azi: „Nu pot sa-l sufar! Niste tipi care sar in sus si-n jos dupa ce efectueaza cite un blocaj! La dracu’, sint platiti pentru blocaje”. Si cu intrebarea cit va dura editia romana, de vreme ce nimeni nu sare in sus si-n jos in fata acestei mici minuni saptaminale.


Comentarii (24)Adaugă comentariu

gogu  •  14 noiembrie 2008, 14:14

Si raspunsul la ultima intrebare?
E simplu….
Uite cate postaria ai!

andrei  •  14 noiembrie 2008, 14:30

internetul cel de toate zilele ne-a facut mai comozi. nu mai cumparam presa scrisa, nu mai mergem la biblioteca, nu mai ne intalnim cu unii prieteni cu anii ca ne ajung 2 3 vorbe pe luna pe „mess”. lumea evolueaa poate daca ar scoate o editie online ar citi mai mult lume. chiar daca nu face parte din „parohia” celor care editeaza GSP site-ul *** mi se pare unul destul de reusit

fotbal  •  14 noiembrie 2008, 15:07

multumesc

Camford Oxbridge  •  14 noiembrie 2008, 15:09

Cartile, o iubire fara de sfarsit. Reusit eseu domnule Tolontan.

lupu  •  14 noiembrie 2008, 15:36

Frumos scris…nici nu mai tin minte de cand am citit o carte numai pentru mine….

BABILONUL IMOBILIAR  •  14 noiembrie 2008, 16:07

On-line-ul ne va „rapi” multe dintre placerile reale, inclusiv aceea de a rasfoi hartia unei reviste si/sau ziar, care…de voie sau de nevoie (no comment) decid sa publice exclusiv pe internet.

In vremurile astea, din pacate…, multe dintre cele necesare vor trece pe planul 2…sau 100.
Raman doar cele suficiente…Sau pe care fiecare le crede astfel. Si, pe deasupra, si le (mai) permite.

baiatuldelaguvern  •  14 noiembrie 2008, 16:14

revista asta apare de pe la inceputul anului. evident, are publicul total disjunct de gsp sau alt „lider” de presa din romania.

vladimir  •  14 noiembrie 2008, 17:15

cine mai are timp pentru carti in ziua de azi?

amne  •  14 noiembrie 2008, 18:26

lmd’ul l-am descoperit in „patria” lui, franta. m-a incantat si ma incanta in continuare, nu pot decat sa regret faptul ca, in romania, nu a avut succes. asta desi sunt un individ cu o orientare de dreapta. sau poate tocmai de accea. calitatea n-are culoare politica, nici nu este conditionata apriori de o doctrina sau alta.
situatia presei scrise din romania e dureroasa si spune multe despre calitatea intelectuala a romanului. si in anglia si in franta si in germania tabloidele isi taie partea leului in ceea ce priveste tirajele, dar fara a scoate de pe piata ziare serioase, gen the times, the guardian, le monde, le figaro, faz, ca sa mentionez cele mai cunoscute dintre ele. la noi ziarele serioase si revistele de cultura au tiraje minuscule, in cel mai bun caz de ordinul miilor. idei in dialog sau dilema veche se invart in jurul a 10-15 000 si sunt cazurile fericite. observatorul cultural nu stiu daca vinde mai mult de 3-4 000, desi calitatea articolelor este ridicata fara a fi extrem de pretentios-intelectuala. romanii sunt din ce in ce mai putin dispusi sa investeasca timp si bani in cultura, cu toate ca beneficiile pe termen lung, in cazul in care ar face-o, ar fi enorme. citeam intr-un numar mai vechi din dilema despre succesul standului romanesc de literatura de la un targ de carte din suedia, ca sa nu mai vb de boom-ul de imagine conferit de noul val al cineastilor romani. asa ceva contracareaza zece episoade mailat, daca am sti sa profitam.

Adrian  •  14 noiembrie 2008, 18:32

Draga Cataline, Ti-am trimis acum vreo doua saptamani un e-mail in care te rugam sa incercati sa indreptati greselile de gramatica din comentarii. Ai fost dragut si mi-ai raspuns ca nu se poate dupa care a ramas ca ai trimis la echipa de la net… nu s-a intamplat nimic, exact cum ma asteptam insa, dupa articolul asta al tau nu pot sa spun decat ca apreciez scriitura ta dar tot nu inteleg un lucru, Gazeta face extrem de mult rau, la fel de mult ca si otv, libertatea, protv, antena 1, 2 si 3… si as putea sa insir cam 90% din media din Romania, cum de poti sa pastoresti o activitate atat de nociva? Nu imi spune ca cere publicul, te rog. Iti garantez ca ziarele si televiziunile ar fi la fel de urmarite daca s-ar da lucruri de calitate pentru ca pana la urma omul se uita la tv si citeste un ziar, deci, vinovati sunteti voi jurnalistii ca nu va pasa de nimic decat de bani. Mi se pare usor duplicitar ce faci si pentru mine asta este o dilema.

explorish  •  14 noiembrie 2008, 18:35

micheteau.

Lorenzo  •  14 noiembrie 2008, 18:48

Subscriu la comentariul lui #Adrian, cat va mai dura goana dupa senzational si un click in plus????

Cătălin Tolontan  •  14 noiembrie 2008, 19:06

lorenzo: atita vreme cit vor continua criticle fara obiect 🙂
adrain: am raspuns la aceasta tema. Se scriu SUTE de texte pe zi. Toate ziarele din lume au erori gramaticale. Lucram mereu la asta, avem oameni angajati, cumparam softuri, dar eroarea ramine parte a fiecarei activitati umane. Sper ca intelegi asta pentru ca probabil lucrezi intr-un loc unde se fac erori. Asta dc nu dialoghezi cu noi cu ip-ul din alta galaxie, mai buna 🙂

Adrian  •  14 noiembrie 2008, 19:49

Catalin, eu iti vorbeam de greselile de gramatica din comentarii nu de cele din articole (sunt convins ca cele din articole nu apar din cauza nestiintei), ai inteles gresit, nu-i nimic, dau vina pe viteza cu care traiesti, d-asta te si intreb: cum te impaci cu tine insuti? Pastoresti un ziar care promoveaza lucruri submediocre si fara substanta. Asta este marea mea dilema… la asta nu mi-ai raspuns… :-(.

anca  •  14 noiembrie 2008, 21:54

Le Monde Diplomatique, ediţia românească, a fost pentru mine sursă de documentare şi subiecte de scris. Mă refer la articolele traduse.
The NY Times Book Review, savuros, dar scump, plus că-i frustrant rău să nu poţi citi şi cumpăra cărţile recenzate. Îmi aduce aminte de suplimentul de zeci de pagini de carte NY.
Şi încă ceva: nu doar în România, ci şi la Madrid sau Bruxelles, NY nu se mai aduce, nu se mai vinde în nicioediţie, din motive economice. Şi eu care am sperat întotdeauna să-l pot cumpăra într-o zi şi la noi.
Cu toate aceste lipsuri, Bill Gates a decis să investească peste 10 milioane de euro în bibliotecile din România. Discret şi super eficient. Dacă vreţi să vedeţi, duminică, la Reporter special, pe Antena 3, de la 22.05 va fi un documentar pe tema asta: „Log in biblioteci”.

Moreni  •  14 noiembrie 2008, 23:04

va recomand cu draga inima varianta online a ziarului NY Times. va mai scoate din monotonie cu stirile si cu articolele scrise atat de bine. oamenii aia inca mai fac reportaje, investigatii…

altcineva  •  15 noiembrie 2008, 1:06

Nu dureaza.

POPA CRISTIAN  •  15 noiembrie 2008, 6:19

Sunt foarte trist domnule Tolontan din pricina acestui articol!Nu-i vad rostul!Cred ca pe marea masa de iubitori de fotbal nu ne prea intereseaza subiectul!Sau prea putin!As fi vrut sa citesc despre meciul din aceasta seara,Steaua-Poli mi se pare un subiect mai interesant!Sunteti,dupa nea Ovidiu,gazetarul cu penita cea mai acida si comentariile dumneavostra ne merg de multe ori la inima!Daca vroiam cultura cu orice pret ne puteam orienta spre alte site-uri,bloguri,etc.Eu sper ca aceasta micuta minune de a nu scrie despre fotbal sa nu tina!Fotbalul romanesc in mare suferinta morala,materiala,valorica are nevoie de scrisul dumneavoastra!

Zeno  •  15 noiembrie 2008, 10:17

@Anca

Cartile recenzat in NYBR se pot gasi pe amazon.com. Daca le vrei fara taxe UE, le poti lua de pe amazon.co.uk.

@POPA CRISTIAN

Din cate imi dau seama, asta e blogu’ lu’ Tolontan, nu’ blogu’ lu’ Tolontan despre fotbal. Scrie omu’ despre ce-i place si cateodata si despre ce nu-i place; plus ca n-a semnat contract ca tre’ sa scrie musai despre fotbal. Mai cauta…

Cătălin Tolontan  •  15 noiembrie 2008, 12:37

adrian: logica ta ma lasa masca. Acuzi erorile de gramatica si apoi sustii ca „Pastoresti un ziar care promoveaza lucruri submediocre si fara substanta”. Sint doua lucruri diferite, care au insa in comun un stil sententios si fara suport. Plus o inversunare pe care n o inteleg. Reciteste te rog ultimul tau mesaj si vei gasi o eroare de gramtica. Minora, e adevarat 🙂

TV  •  15 noiembrie 2008, 14:16

Un nou articol cu subiect bun,chiar surprindeti ultimul timp si ar fi interesant sa tipariti si la GSP, saptamanal, un supliment literar-cultural cu tematica sport !
Daca ar fi si citit ar putea contribui la cultura microbistilor romani !
Felicitari si succes !

Raymond Dambovitzech  •  15 noiembrie 2008, 15:01

Asta-i culmea! Tocmai ma pregateam sa scriu ca un articol pe o asemenea tema nu se prea potriveste cu greselile de gramatica, si cand-colo, vad ca tocmai despre asta se discuta. Dar interlocutorii nu par s-o fi observat tocmai pe aceasta:
„Vorbeste despre preocuparile unei lumi complet straina noua!”
Exceptia femininului singular s eaplica si aici, corect fiind:
„Vorbeste despre preocuparile unei lumi complet strainE noua!”
Asta doar daca mai intereseaza pe cineva gramatica.

Adrian  •  15 noiembrie 2008, 15:18

Of, eu nu vad nici o problema de logica in ceea ce spun. Reiau firul sa vedem unde este greseala de logica.
1. Eu sustin ca tu este un tip de calitate, cel putin asta este concluzia mea dupa ce am urmarit cate ceva din ceea ce scrii si declari
2. Spun ca pastoresti o activitate submediocra
3. Exista greseli de gramatica in postarile din comentarii (cele din vadita nestiinta nu din graba exemple ale faptului ca lumea nu mai pune mana nici macar pe o carte ceea ce este dramatic)
Asadar, e normal ca gsp.ro sa atraga si multa lume nescolita numai ca daca tu esti un tip de calitate, nemultumit de alde Mitica Dragomir, Mircea Sandu, Gigi Becali, Nicu Gheara, etc. ar trebui ori sa nu mai lucrezi la gsp ori sa incerci sa indrepti lucrurile aici, adica sa transformi ziarul intr-un ziar de calitate (ceea ce e foarte greu si sunt perfect constient ca asta nu se poate), fie sa incerci sa cresti nivelul celor care citesc ziarul (stiu ca gsp nu este scoala, ca este o activitate comerciala, bla, bla, bla) dar pe acelasi principiu un capitalist o sa incerce sa-si maximizeze profitul prin diverse metode legale dar neetice. Ce spun este ca poti sa le spui oamenilor: cand se scrie „sau” ori „s-au”, inainte de p si b se pune m, lucruri grave nu subtilitati. Poate ca am deviat discutia prea mult insa nu stiu cum sa-ti expic ca de fapt ce zic eu nu e ilogic decat in masura in care ma insel in privinta ta (eu sunt convins ca nu ma insel).

Nu am timp sa imi recitesc postarile, poate o fi scapat o eroare de gramatica si nu grmatica asa cum ai scris tu… :-). Vezi!

caineleelectronic  •  15 noiembrie 2008, 16:04

Mi-a placut articolul.
P.S. Domnule Tolontan, articolul pe tema sms-urilor pe care Antena 1 le transmite in timpul meciurilor nu a reusit sa schimbe optica televiziunii respective. Poate incercati direct la sursa (daca nu ati facut-o deja)….

Comentează