Liiceanu a tradat

E mai usor sa fii blogger decit autobiograf. Poti evita intrebarile altora, dar aproape niciodata propriile intrebari. Gabriel Liiceanu risca si publica la Humanitas „Scrisori catre fiul meu”, o confesiune despre felul in care un tata, ajuns in fata unei cumpene fizice, isi recapituleaza slabiciunile din relatia cu fiul sau. Povestea o veti descoperi. Incercarea are ceva din topica lui Fernando Savater, dar declaratiile sint personale, totale, neumbrite.

marți, 2 decembrie 2008, 1:45

E mai usor sa fii blogger decit autobiograf. Poti evita intrebarile altora, dar aproape niciodata propriile intrebari. Gabriel Liiceanu risca si publica la Humanitas „Scrisori catre fiul meu”, o confesiune despre felul in care un tata, ajuns in fata unei cumpene fizice, isi recapituleaza slabiciunile din relatia cu fiul sau. Povestea o veti descoperi. Incercarea are ceva din topica lui Fernando Savater, dar declaratiile sint personale, totale, neumbrite.

Fascinant curge capitolul „Ce ne facem cu calul negru?”, dedicat cuplului. El intregeste pagini mai vechi din „Despre limita”. Acolo, filozoful contura felul mistic in care se instaureaza iubirea dintre doi oameni, golind practic, printr-un efect centrifugal, tot ceea ce imprejmuieste duetul. Relatia marca vizita zeilor in viata oamenilor. Acum, Liiceanu vorbeste despre ceea ce fac oamenii din darul primit. Despre felul in care contratimpul erodeaza sentimentele.

Atentie, barbati! Gabriel Liiceanu este un tradator. El „da din casa”. Afinitatile politice, apelurile catre lichele, toate i se mai iarta omului, dar nu dezvaluirea fara anestezie a felului masculin de a fi. De la Platon incoace, „Calul negru” reprezinta un secret si asa trebuie sa ramina! Sint 25 de pagini, le-am numarat ca sa le pot rupe, care nu trebuie sa ajunga niciodata in fata femeilor.


Comentarii (11)Adaugă comentariu

Curios  •  2 decembrie 2008, 7:33

Tolo tu nu ai somn? In sensul bun al cuvantului 🙂

BABILONUL IMOBILIAR  •  2 decembrie 2008, 8:08

…Ajung, stai linistit… 🙂 .

Oricum, „copiii” lui Liiceanu sunt(em) multi. Si, deseori, sinceritatea e (prea) enervanta.

Dar necesara.

andi  •  2 decembrie 2008, 9:09

Tolontane,
De ce nu ramai tu la hermeneutica limbajului nonverbal al lui Banel si Gigi?
Te bagi la săpunurile lui Liiceanu?

Nicolae_Moromete  •  2 decembrie 2008, 10:01

Minunat! După ce Mircea Badea şi (surprinzător, dar savuros) Cristian Tudor Popescu au vorbit doar despre loţiunile şi tigaia Teflonilă ale lui Liiceanu, aşteptam pe cineva care să împartă puţin apele. Iată, că dacă parcurci toată cartea, nu doar fragmentele din presă, impresia ţi se poate schimba. Sau nu.
Dar măcar tratezi problema ca un intelectual, nu ca un ziarist.
Toată stima, domnule Tolontan!
***

Cătălin Tolontan  •  2 decembrie 2008, 11:19

andi: pt k acest blog recomanda din cind in cind carti. ceea ce inca nu e o culpa 🙂

Nicolae Moromete  •  2 decembrie 2008, 12:16

Parcă îmi place mai mult când vorbiţi despre altceva decât despre fotbal. Şi tonul folosit e mai potrivit, nu e acel patetism disperat.

Om  •  2 decembrie 2008, 18:22

Am citit cartea. Mi-a placut, desi cred ca e inegala pe alocuri (confesiune si fictiune versus „parada” filosofica, dar cea din urma i se iarta Liiceanului, pentru ca filosof este).
Calul negru… da, dar te-ai gindit ca in aceasta confesiune demonul, fie el negru sau cal, poate fi… ambivalent? Dupa parerea mea, „Scrisori catre fiul meu” e o confesiune eleganta a unui om care si-a iertat siesi devierile si prin asta pe multi ii va fi iertat.

vioviod  •  2 decembrie 2008, 21:41

Aceasta carte este fictiune sau este autobiografica? (stiu ca domnia sa are un fiu cu Aurora Liiceanu)

meplusmyself  •  6 decembrie 2008, 16:13

24 de pagini, pentru exactitate 🙂
Cred ca suplimentar una in plus curge inevitabil in mintea fiecaruia 😉

mda  •  7 decembrie 2008, 10:30

o carte cat o lama de ras!
mare scriitor!mare filosof!

meplusmyself  •  7 decembrie 2008, 18:13

@mda
Cartea are 230 de pagini.
Capitolul cu pricina are doar 24.
Nu stiu ce ai inteles tu.
Plus ca nu grosimea cartii e importanta.

Comentariile sunt închise.