Plan de salvare a presei din Romania

Dupa ce mai multe asociatii de breasla, printre care Asociatia Jurnalistilor din Romania, au lansat public o dezbatere despre starea presei in criza, Guvernul va elabora o lege de sprijin a media care poate fi o gura de oxigen inclusiv pentru ziarele locale, cel mai grav afectate.

marți, 10 martie 2009, 9:59

Dupa ce mai multe asociatii de breasla, printre care Asociatia Jurnalistilor din Romania, au lansat public o dezbatere despre starea presei in criza, Guvernul va elabora o lege de sprijin a media care poate fi o gura de oxigen inclusiv pentru ziarele locale, cel mai grav afectate.

 In acest moment, ecartul intre momentul in care presa plateste hirtia, tipografia si celelalte cheltuieli, pe de o parte, si cel in care realizeaza incasarile, pe de alta parte, a ajuns la 6 luni.

De pilda, Rodipet, care distribuie aproximativ 30% din presa romaneasca, elibereaza bilete la ordin cu scadenta in iunie, iulie 2009 pentru ziarele vindute in decembrie 2008! 

Noile contracte de publicitate prevad si ele termene de plata de 60-90 de zile. Guvernul studiaza modelul francez si italian, care ofera facilitati cititorilor si ziarelor, in functie de pozitia acestora in studiile independente de autoreglementare, gen BRAT.

Stirea a fost furnizata de Viorel Hrebenciuc luni seara, in Editia Speciala realizata la Realitatea TV de Mihai Tatulici.


Comentarii (18)Adaugă comentariu

ruxandra  •  10 martie 2009, 10:16

si daca iei bani prin intermediul vreunei legi ziar-friendly cum mai zici ce’i putred in guvernul care a tinut cu tine?
e o perioada neplacuta pentru toate industriile. iar in presa, cu atat mai mult, mi se pare ca cea mai buna lege e „cine rezista, merita”

mateea  •  10 martie 2009, 10:19

Romania ca o gaşcă

GÁŞCĂ, găşti, s.f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniţi între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârşirii unor acţiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societăţii.

Ce legatura poate avea acest termen cu anumite categorii ale societatii noastre – parlamentari, avocati , medici, profesori, politisti, etc – care ne conduc si ne decid destinele noatre si ale copiilor nostrii?…

“Un criminal periculos este pus în libertate prin complicitatea interesată a unui medic, a unui procuror şi a unui judecător, deşi presupusa boală de care suferă poate fi diagnosticată şi măsurată exact şi de un student la medicină. Iar asta culpabilizează nejustificat întregul sistem de Justiţie.
Un profesor e filmat cu telefonul mobil cum bate un elev şi explică întregii ţări că e natural ca uneori să nu te poţi exprima altfel decît violent în relaţia cu copiii. Şi asta aruncă o anatemă asupra tuturor profesorilor.
Un poliţist emite permise de conducere false pe bandă rulantă, aducînd pe şosele mii de oameni, în majoritate analfabeţi, care nu au nici cea mai mică noţiune de şoferie. Iar această situaţie îi blamează pe toţi poliţiştii…
E simplu de identificat un model în toate aceste cazuri, unul elementar, care transcede domeniile, pregătirea şi reflectarea în mass-media. E supremaţia găştii.
În România, medicii sînt judecaţi de medici, poliţiştii, de alţi poliţişti, magistraţii, de colegii lor magistraţi, iar profesorii sînt analizaţi de alţi profesori. Deşi învelită în cuvinte frumoase, concepţia e cea sintetizată de cîte un “om de fotbal” care îţi explică trăgîndu-şi nasul că n-o să te pricepi niciodată la fotbal, deşi te uiţi la el de vreo treizeci de ani. În România nimeni nu este creditat cu înţelepciunea şi onestitatea de a pricepe şi de a judeca just ceea ce se întîmplă şi în alte sisteme decît cel din care face parte.
Nu ai voie să critici cadrele medicale fiindcă nu ştii cum e să lucrezi în sistem. Nu poţi spune că propriii copii nu învaţă la şcoală ce sau cum ar trebui, fiindcă nu eşti profesor. Nu mai are sens să vorbim despre Justiţie, ai cărei profesionişti s-au cocoţat pe un podium care îi face să devină stat în stat.
În ciuda faptului că medicii sînt plătiţi de pacienţi, magistraţii, de justiţiabili, profesorii, de părinţii elevilor, cei care dau pînă la urmă banii nu se pot pronunţa în nici un fel asupra competenţei şi bunei credinţe cu care beneficiază de serviciile publice, fiindcă sînt ţinuţi în afara fenomenului. Treaba lor e să muncească pentru ca bugetul să aibă bani, din care să fie plătiţi profesorii, magistraţii sau medicii.
Situaţia e atît de veche încît a devenit de-a dreptul imposibil de suportat. Cu mari eforturi, am ascultat vreo trei declaraţii ale şefului Colegiului Medicilor, un personaj care a funcţionat ca un lider sindical şi nu a rostit nici măcar o singură dată o vorbă bună şi nu şi-a cerut scuze, în numele corpului medical pe care îl reprezintă, de la familia victimei neglijenţei criminale de la Slatina. “Sistemul e de vină” repeta el, ca un patefon căruia îi sărise acul.
(…)
sursa+continuare: http://gandeste.org/general/romania-ca-o-gasca/1157/

Cătălin Tolontan  •  10 martie 2009, 10:31

ruxandra: banii nu sint ai guvernului. El doar executa un buget. Banii sint publici si presa nu e o industrie obisnuita. Prin specificul sau, profitul se realizeaza foarte greu. Repet, sint modele in Vest.

fotbal  •  10 martie 2009, 10:54

sa-l studieze mai curand pe acel model si sa-l faca lege, in era noastra!

am vazut editia speciala. ai avut o pozitie argumentata corect

Ovidiu  •  10 martie 2009, 10:59

Banii sint publici si presa nu e o industrie obisnuita.

Implicaţia acestei afirmaţii din comentariul precedent este că presa oferă (şi) un bun public. Ca principiu sunt de acord cu acest lucru, dar numai în măsura în care ambele părţi şi-l asumă.

Nu mi se pare acceptabil ca pe de o parte presa să aibă ca unice criterii de performanţă audienţa şi profitul, ca orice altă industrie, iar pe de altă parte să pretindă tratament preferenţial pentru că este o industrie specială. Bunurile publice nu se distribuie prin referendum, după dorinţa majorităţii, pentru că asta ne-ar duce la o cruntă tiranie a majorităţii.

Altfel spus, mai întâi presa (i.e. cei ce fac presă) trebuie mai întâi să-şi asume statutul de industrie specială şi să îşi impună standarde în acest sens, altele decât „scriu/emit ce vrea majoritate, oricât de scabros, imoral, tâmpit şi incult ar fi”. Inevitabil reducerea la numitorul comun al celor mulţi duce la un standard extrem de scăzut, mai ales într-o societate cu nivel relativ redus de educaţie, aşa cum e a noastră.

Or fi ele modele din Vest, dar de ce să le luăm doar pe jumătate, mai exact jumătatea care ne convine?

James Crissilv  •  10 martie 2009, 11:01

Toata criza va fi elucidata de 1 aprilie. Mai e doar putin si revelatiile vor exploda.
O zi minunata iti doresc

Cătălin Tolontan  •  10 martie 2009, 11:09

ovidiu: ai dreptate, tocami in serviciul social pe care-l face presa sta imposibilitatea de a concura cu industrii cu randament mai mare. Asa se explica si faptul ca ea a ajuns sa fie cumparata de jucatori de pe alte piete: petrol, imobiliare, banci… Dar da, e corect si ce-ai spus tu: ar tb sa se tina de contractul sau social.

ruxandra  •  10 martie 2009, 12:00

catalin, eu nu mai vad de ceva vreme presa ca fiind „cainele de paza al democratiei”, deci nici motivul pentru care, la vremuri de criza, trebuie sa i se arunce un os legal.
daca impartirea se face pe baza de brat grosul il vor lua tabloidele. tabloidele, toata lumea stie, au o componenta sociala ce nu poate fi negata. tara TREBUIE sa stie ce’au mai facut simona senzual, moni columbeanu si magda ciumac, caci altfel despre ce naiba ar mai discuta la coada la ajutorul de somaj?!

sau poate nu inteleg eu cum s’ar aplica legea asta in romanica…

Cătălin Tolontan  •  10 martie 2009, 12:50

ruxandra: nu, nu, gindeste-te la presa locala, acolo nu tabloidele fac legea! Si, numeric, presa locala, e cea care detine recordul titlurilor

ruxandra  •  10 martie 2009, 13:33

presa locala e alta mancare de peste, neprecizata in postul tau original 🙂
ei au si responsabilitate sociala, de acord. si mare nevoie de ajutor ca sa supravietuiasca.

lucian  •  10 martie 2009, 14:04

din pacate criza economica e folosita ca pretext pt a intarzia cat mai mult platile . Si asa ajungem intr-o criza adevarata . Rodipet platea si inainte foarte greu dar acum depasesc limitele… Din pacate nu prea sunt variante privind distributia de presa .

john  •  10 martie 2009, 14:14

Poate guvernul va da o lege prin care sa creasca IQ-ul si profesionalismul ziaristilor romani. Voi puneti un semn de exclamare dupa titlul fiecarei stiri, desi la orice scoala de jurnalism de pe lumea asta ti se spune sa nu faci asa ceva. Se merge pe principiul ca imbecilii de cititori vor crede ca stirea e importanta si trebuie citita daca titlul ei are un semn de exclamare.
De asemenea, e jenant ca presa romana se plange de Rodipet de 20 de ani. In 20 de ani, nu au fost in stare sa-si puna la punct un sistem propriu de difuzare si continua sa se vaite. Penibil.

palindrom  •  10 martie 2009, 14:18

presa vrea şi ea puţin caşcaval din ăsta de criză!

Cătălin Tolontan  •  10 martie 2009, 14:40

john: cerificatul de iq al ziaristilor nu l da guvernul, ci cititorii

dan  •  10 martie 2009, 15:06

catalin, ai fost bun aseara. Felicitari! din pacate, am vazut din nou un dinu patriciu care nu care nu vedea o incompatibilitate intre politician si jurnalist, intre politician si om de afaceri; nu poti scoate omului din cap atatia ani de comunism si de capitalism salbatic. Si acum, legat de ideea de sustinere a presei, o stii si tu, lucrurile vor fi din nou f. subiective si banii se vor imparti dupa afinitati; asa ca mai bine NU.

valentin  •  10 martie 2009, 17:32

Imi pare rau, dar si formularea „presa locala” are un defect major. sunt atat de multe gzete locale care s-au transformat in goarne de partid (daca nu cumva chiar asa s-au si nascut) incat nu resimt vreun sentiment de compasiune (mila).
Daca scaderea volumului de publicitate incasata le provoaca probleme grave acelora ce mai au un pic de demnitate, atunci ar fi ceva de discutat, dar pentru restul n-am decat o urare sincera: Drum bun!

john  •  11 martie 2009, 3:04

eram ironic, nu te-ai prins?

Cristi  •  11 martie 2009, 17:42

Daca a zpus Hrebe e totul OK. E ca si rezolvat 🙂
Deocamdata, nu exista un dialog organizat cu vreo autoritate a statului pe tema asta, nu discutii colocviale sau dezbateri intre ziaristi. Poate doar daca AJR si CRP vor cere la unison, impreuna cu asociatia presei locale.

Comentează