Andrei Plesu si o meserie cu reguli antipatice

Andrei Plesu publica azi in Adevarul un articol in care-l sustine pe Traian Ungureanu, scriind ca, in opinia sa, acesta indeplineste cu brio cele doua atribute ale jurnalistului: adresare inteligenta si stil literar. „Atunci de ce a trebuit sa plece de Cotidianul? Îmi lipseşte subtilitatea necesară pentru a judeca o asemenea speţă”, conchide Andrei Plesu. De fapt, nu asta lipseste.

miercuri, 11 martie 2009, 2:24

Andrei Plesu publica azi in Adevarul un articol in care-l sustine pe Traian Ungureanu, scriind ca, in opinia sa, acesta indeplineste cu brio cele doua atribute ale jurnalistului: adresare inteligenta si stil literar. „Atunci de ce a trebuit sa plece de Cotidianul? Îmi lipseşte subtilitatea necesară pentru a judeca o asemenea speţă”, conchide Andrei Plesu. De fapt, nu asta lipseste.

Ocupati sa asedieze presa (politicieni si guvernul), s-o critice (intelectualii) sau s-o defaimeze (aripa radicala, minoritara, dar ubicua a publicului de net), oamenii nu accepta ca aceasta profesie are regulile ei generale, statuate in coduri de conduita adoptate de redactii. Pe de alta parte, si noi, cei din redactii, gresim pentru ca am ajuns sa consideram deonotologia drept o povara  rusinoasa si necredibila si nu explicam, decit foarte rar, care sint normele acestei profesii.

Exista mai multe motive pentru care Traian Ungureanu poate scrie in ziar, dar nu mai poate fi ziarist, in sensul de parte a corpului redactional, membru al conducerii sau al staffului.

El poate fi invitat in paginile ziarului, inclusiv cu o ritmicitate ferma, cu statutul pe care presa occidentala il numeste op-ed (opposite the editorial page), loc unde se exprima expertii in anumite domenii, neangajati efectiv la ziare, ci doar colaboratori de elita ai acestora.

Prezenta marcata ca atare a acestor oameni nu are nimic depreciativ la adresa lor, dimpotriva op-ed reprezinta o forma prin care media isi recunoaste limitele. Pentru teme dificile, de nuanta, ea apeleaza la voci importante, care pot explica mai bine publicului dosarul respectiv. Sau, pur si simplu, gazduieste condeie de mare reputatie, cu un stil si idei valoroase. Este ceea ce reprezinta Traian Ungureanu in Gazeta Sporturilor, ziar care este onorat sa-i publice articolele.

Pentru jurnalisti insa, se aplica alte reguli decit pentru rubricanzi. Iata citeva argumente ale incompatibilitatii jurnalist-politician, care tin de standardele de baza ale functionarii unei redactii:

1. Un jurnalist nu poate fi platit de guverne, parlamente, persoane private sau companii. Ca europarlamentar, TRU ar primi salariul si o serie de facilitati (diurne, costuri de cazare si transport, pensie, sprijin pentru urmas…) din fondurile statului roman si din fondurile UE. Este un lucru explicit interzis in toate redactiile ziarelor din tarile democratice!

In codul de la New York Times, jurnalistilor li se interzice nu doar sa primeasca bani, dar sa si sume doneze unor candidati politici, de pilda.

2. Un jurnalist are obligatia sa furnizeze publicului informatiile in posesia carora intra, daca le apreciaza de interes public. Ca membru PD-L si ca parlamentar european, TRU va accesa date confidentiale din perspectiva statutului de politician, dar pe care statutul de jurnalist l-ar obliga sa le divulge. Conflcitul de interese este evident. TRU a raspuns: „Dar eu sint un editorialist, nu un culegator de stiri”. Conform regulilor redactiilor, daca un editorialist vede cum un cade un avion sau intra in posesia unor documente relevante public, el are aceleasi obligatii ca un reporter. Chiar daca nu le publica el insusi, le prezinta redactiei.

3. Un jurnalist nu poate fi afiliat partidelor politice sau altor organizatii si miscari, indiferent de natura lor civica. De ce? Pentru ca ar milita pentru scopuri, chiar si generoase, dar care sint straine statutului sau de observator neutru care acopera stirile. Un jurnalist e dator sa-si pastreze detasarea profesionala, pe cind un europarlamentar este dator, conform insusi statutului Parlamentului European, sa reprezinte un grup parlamentar european, in afara de propriul partid national.


Comentarii (19)Adaugă comentariu

Ovidiu  •  11 martie 2009, 14:59

Aha, ce frumos sună în teorie. Spun de la început că şi eu văd o incompatibilitate între postura de jurnalist şi cea de politician şi nu înţeleg de ce se cramponează TRU. Dar plecând de la acest exemplu se poate merge la o discuţie largă şi se poate schiţa un cod propriu al jurnaliştilor români.

Spre exemplu:

Un jurnalist nu poate fi platit de guverne, parlamente, persoane private sau companii.

Câţi dintre jurnalişti – mai ales dintre editorialişti – au firme de consultanţă care prestează servicii (cât se poate de profesiniste, nu asta e problema) unor terţe persoane private sau companii. Câţi au firme care au contracte cu autorităţi publice?

O declaraţie de interese din proprie voinţă a jurnalistului ar fi binevenită. Ar putea fi un criteriu pentru a se înscrie într-o asociaţie profesională cu standarde ridicate.

Un jurnalist nu poate fi afiliat partidelor politice sau altor organizatii si miscari, indiferent de natura lor civica.

Aceeaşi problemă – jurnalişti membri ai unor asociaţii, sau în consiliile directoare ale unor organizaţii neguvernamentale sau consultanţi pentru acestea. Şi aceeaşi rezolvare – o declaraţie de interese.

Oare ar fi posibil să vedem exemple de jurnalişti de frunte care fac o declaraţie de interese? Exemplul personal de multe ori contează!

Cătălin Tolontan  •  11 martie 2009, 15:05

ovidiu: tu vorbesti despre exceptii, eu, despre regula. In romania sint zeci mii de jurnalisti si, crede-ma, in marea majoritate se supun acestor reguli profesionale

Gabriel Nita  •  11 martie 2009, 15:05

Termenul de „membru al staffului” mi se pare prea general… si parca alaturat fortat celorlalti doi: „corp redactional” si „conducerea [ziarului]”. Din cate stiu domnul Ungureanu scria editoriale, nu se implica direct in viata redactiei de la Cotidianul, dupa cum nici nu scria articole informative pentru acelasi ziar.

Cat despre exemplul cu avionul care se prabuseste, mi se pare hilar. Iei mult prea in serios statutul de „jurnalist” atat pentru ceea ce se intampla in clipa asta in mass-media din Romania, cat si pentru restul lumii: obligatiile si datoriile unui ziarist se pot supune foarte bine si regulii bunului simt, nu e nevoie sa ne ascundem in spatele falsului paravan al unui cod profesional.

malasuerte  •  11 martie 2009, 15:18

eu cred ca ne ghidam dupa repere false
dupa mine e mult mai greu sa fii obiectiv cand iti declari simpatiile sau apartenenta ,decat sa fii subiectiv la adapostul unei impartialitati imperfecte ,imposibile
il apreciez pe TRU pentru ca incearca sa faca asta, e nevoie de ****
cam asta lipseste ,in general

Pleşu vs Tolo (despre TRU) at bucurenci.ro  •  11 martie 2009, 15:43

[…] Tolo: Exista mai multe motive pentru care Traian Ungureanu poate scrie in ziar, dar nu mai poate fi ziarist, in sensul de parte a corpului redactional, membru al conducerii sau al staffului. « Dacă e vorba de vicii, omul, cât trăieşte,-nvaţă […]

catalin tolontan  •  11 martie 2009, 16:28

gabriel nita: tru era senior editor, adik membru al conducerii ziarului. Mai mult decit membru al staffului (adica angajat al ziarului, prezent in organigrama, cu o fisa a postului). Iau prea in serios? Poate, dar nu regret.

Gabriel  •  11 martie 2009, 16:40

Onesta pozitia ta, Catalin !
Ani de zile ziarul unde a publicat TRU a livrat, pe spatiul ocupat de condeiul sau, altfel
incantator, cvasi-activism de partid si opinie militanta electoral.
Ajungi sa crezi, citind astfel de opinii fatise , ca asta e pozitia ziarului.
Mult mai onest mi se pare ca opiniile de felul asta sa fie gazduite separat de corpul editorial de sine-statator al ziarului, asa cum si spui , intr-o pagina separata, asa cum se face cu publicitatea electorala, demarcata clar de opinia gazetei si prezentarea autorului sa fie explicita.
Nu e vorba neaparat de obligativitatea jurnalistului de a relata ce vede, afla, aude in timp ce e angajat politic, e vorba de onestitatea fata de cititori carora trebuie sa li se spuna clar : „aici cititi opinia unui autor angajat politic: cutarescu de la partidul cutare”. Simplu.

Dreamer  •  11 martie 2009, 16:56

TRU nu poate fi jurnalist pentru ca el este OFICIAL(deci cu acte in regula)
inregimentat politic, motiv pentru care tot ce scrie poate fi legat de partid
si de functie, spre deosebire de altii care sunt platiti neoficial si PAR
independenti. Valabil si pentru presa sportiva: pana cand X nu are carnet de
membru in vreun fan club sau nu merge in galeria echipei poate fi considerat
echidistant.

Nicu Panaitescu  •  11 martie 2009, 17:17

Regulile, regulamentele si deontologiile pot fi complicate pentru mine ca
neinitiat. Tot ce poate sa ma revolte este:
Cum e posibil ca Traian Ungureanu (partinic dar sclipitor) nu poate fi
ziarist, iar Nistorescu, Ursu, Ciutacu si altii (puneti voi niste adjective
aici) sa fie inca numiti asa.
Poate ca Ungureanu pierde ceva dar cel mai mult pierde Cotidianul. Si PRESA.

catalin tolontan  •  11 martie 2009, 18:28

nicu panaitescu: Poate ca raspunsul e simplu: unii decid da ramina ziaristi, iar Traian vrea sa incerce sa devina politician

Nu io, nene Pleşule! El a început primul! | Bleen  •  11 martie 2009, 20:55

[…] Şi, probabil, cel mai echilibrat articol pe tema TRU-Cotidianul: Cătălin Tolontan – Andrei Pleşu şi o meserie cu reguli antipatice […]

writeman  •  12 martie 2009, 1:53

@ Nicu Panaitescu – bine punctat. hai sa ne uitam si la ziaristii care n-ar
trebui sa se impauneze cu aceasta calitate din alte motive decat ca sunt oficiali ai statului. nu stiu daca numele sunt cele corecte, dar sustin ideea 😉

bogdan  •  12 martie 2009, 10:23

judecati cu masuri diferite
de ce domnul chiriac este in continuare jurnalist si participa la emisiuni TV desi a fost prins cu ***** vopsita? sper ca va amintiti cazul
daca ati fi cu adevarat preocupati de soarta breslei ati putea folosi acest moment pentru o analiza a propriului comportament. dar cand lupta e dusa de personaje ca ciutacu si, spre marea mea dezamagire, de buscu (contraeditorialul din cataventcu e dezamagitor nu atat ca limbaj ci ca atitudine), speranta intr-o presa obiectiva este ucisa.
si chiar si atitudinea echilibrata pe care o aveti e injurata temeinic prin spatiul virtual si nu numai
si nu, nu va asediaza nimeni

Cătălin Tolontan  •  12 martie 2009, 16:44

bogdan: atunci am scris si despre bogdan chriac, nu mai acuzati de masuri diferite. Ceea ce a facut el e oricum foarte grav. Traian Ungureanu a renuntat pur si simplu,e alt caz.

aiureantramvai  •  13 martie 2009, 11:43

Este foarte nostima asezarea povestii asteia cu TRU vs Cotidianu in ordinea
Universului din mintea/inima mea. In primul rind, imi place Cotidianul. Dar
imi displace Buscu. TRU am vizitat de citeva ori dar mi’a „istovit
inteligenta” si l’am lasat in plata lui. Articolul lui Sever Voinescu despre
subiect mi s’a parut de bun simt si ma asteptam ca explicatiile lui Buscu
sa fie tembele. Ei bine, nu au fost. Le’am gasit echilibrate, chiar daca
putin condescendente, nu condescendenta la persoana cit condescendenta la
postura, de jurnalist privind catre politician. A venit apoi Plesu cu o
nedumerire de nuanta, nuanta pe care nu am putut sa nu o accept pentru ca sta,
dupa mine, in picioare. Acum vine si Dl. Tolontan, la fel de echilibrat
chiar daca nu lasa loc de nuante (absenta de principiu aplicat punctual si
nu datorata lipsei de perspectiva), si nu pot sa nu ii dau si lui dreptate.

Pai eu, simplu inginer, cu cine mai votez? 🙂 Decizii, decizii, vorba
reclamei.

Nu’i vorba, pozitia mea era clara ceva mai dinainte: scandalul TRU vs
Cotidianul este lipsit de substanta. Cotidianul a luat, dupa mine, decizia
corecta. Ba TRU ar fi fost frumos sa se autosesizeze, la fel ca si
Dl. Voinescu. Si asta indiferent de cit de prost si’ar fi justificat Dl. Buscu
gestul, oricit de frumos ar fi nuantat Dl. Plesu situatia si oricit de
partinic si absurd ar fi fost interventia ulterioara a D’lui Tolontan.

Totusi, eu cu cine votez? 🙂

P.S. Domnule Tolontan, faceti ceva cu formularul de comentarii de pe blog,
este foarte greu de utilizat. Cel putin cu Mozilla.

Cătălin Tolontan  •  13 martie 2009, 12:50

aiureantramvai : poate ca tocmai in dilema aceasta, in partialitatea si civilitatea argumentelor fiecaruia dintre cei implicati sta frumusetea dezbaterii 🙂

TRU Blood  •  13 martie 2009, 12:56

Traian nu are dreptate. Nu putea continua ca atare, respectiv ca jurnalist.
Statutul sau se schimba odata ce intra in partid. Poate continua sa scrie
fara probleme, dar in calitate de politician.
Alceva ma framanta insa in aceast perioada de criza, anume statutul tot mai
precar al jurnalistului in vreme de criza.
Se fac presiuni asupra sa, e supus abuzurilor, iar totul se pune sub semnul
crizei. De exemplu, la Romania libera, jurnalistii sunt amenintati ca li se
micsoreaza salariul daca nu accepta sa lucreze duminica fara plata si fara
recuperarea timpului lucrat. Si nu e singurul caz unde se petrec asemenea
abuzuri.

aiureantramvai  •  13 martie 2009, 13:51

Catalin Tolontan: O, da! Total in acord cu Domnia Voastra, este exact genul
de dezbatere pe care o astept de aproape 20 de ani in Romania. Din pacate
este o rara avis in spatiul romanesc. Si daca va uitati peste
exemplele pe care le’am pus in comentariul anterior, toate stau sub semnul
acestei decente (imi permit sa adaug si postarea dumneavoastra acestei
categorii 🙂 Sper sa nu va deranjeze). Si tot acesta a fost motivul pentru
care editorialul de adio al domnului Ungureanu nu a fost inclus, nu mi s’a
parut civilizat, chiar daca ii inteleg amarala si dezamagirea.

George  •  13 martie 2009, 17:29

Tolo, chiar nu inteleg de ce insisti. Ai pur si simplu dreptate, cele 2
calitati sunt total incompatibile iar faptul ca TRU a facut o scena cand
Cotidianul a facut ceea ce trebuia facut denota o lipsa de bun simt la TRU.
N-are rost, e ca si cum ai sustine pana in panzele albe ca maine va rasari
iar soarele.
Ii urez succes lui TRU dar nu ii voi ierta ca m-a dezamagit cumplit, ca
a trecut de la niste articole foarte bune acum cativa ani la compunerile de
utecist in cinstea tovarasului cu care ne-a „delectat” in ultima perioada.

Comentează