Garcia despre ideea Gazetei de ziar exclusiv

Mario Garcia a postat pe blogul sau un comentariu despre ideea gsp de a oferi exclusiv unui singur client comunicarea publicitara dintr-o editie a ziarului. Cu relaxarea si prestigiul omului care a regindit si redesenat sute de ziare si reviste in ultimele decenii, americanul doctor in litere si personalitatea cea mai importanta in domeniul designului de print media, a lasat urme adinci in mentalul presei noastre dupa ce a vorbit zilele trecute la Bucuresti la invitatia MMI.

luni, 6 aprilie 2009, 9:52

Mario Garcia a postat pe blogul sau un comentariu despre ideea gsp de a oferi exclusiv unui singur client comunicarea publicitara dintr-o editie a ziarului. Cu relaxarea si prestigiul omului care a regindit si redesenat sute de ziare si reviste in ultimele decenii, americanul doctor in litere si personalitatea cea mai importanta in domeniul designului de print media, a lasat urme adinci in mentalul presei noastre dupa ce a vorbit zilele trecute la Bucuresti la invitatia MMI.

Am folosit un truc de jurnalist astfel incit sa dialogam aproape o ora, in drum spre aeroportul Otopeni. Ca multi dintre tipii care au facut istorie in domeniul lor, Garcia a ramas modest, curios, cu urechile captind orice idee noua si cu ochii maturind, fara prejudecati, amestecul de tehnologie si mizerie de la iesirea din Bucuresti. Pentru el, peisajul urban e parte a civilizatiei si a profesiei.

Crede in forta de autoregenerare a presei, „americanii nu vor inghiti niciodata un ajutor oferit ziarelor de catre stat, pentru ca noi, ca popor, separam rational presa libera de stat si credem in independenta presei”. Crede in inovatie, i-a placut ideea gsp de a vinde un ziar intreg publicitarilor, si  s-a intrebat, veti vedea asta pe blog, „cum reusiti sa nu se supere ceilalti clienti?”. Crede in designul avangardist, fondat insa pe reguli ferme, „ca in arhitectura”.

Gazeta l-a surprins si n-a ezitat sa spuna public ca „imi place foarte mult”, a facut si observatii juste asupra zonelor din ziar care nu-l conving, are termeni de comparatie la cel mai inalt nivel pentru ca tocmai redeseneaza cu zimbetul pe buze L’Equipe si la intrebarea „Nu cred francezii ca ati taiat cam mult din texte?” a raspuns:  „Poate ca as fi scurtat si mai mult, dar nu vreau sa mor atit de repede!” 🙂 Redactiile sint la fel de furioase indiferent de meridian.

Cu o zi inainte tinuse trei discursuri, inclusiv in fata bloggerilor, abia aterizase de 18 ore, batuse centrul Bucurestiului la pas, cinase frugal la Carul cu Bere, nu ezitase sa arate colegilor de la Ziarul Financiar, cu un pix invirtit direct pe editia din ziua respectiva, cum crede el ca ar fi mai bine pentru ei, alergase doua ore pe banda in sala de sport de la Inter si acum era proaspat, gata de imbarcarea spre Germania, pentru un nou proiect, inainte de a zbura peste Atlantic in Florida.

S-a asezat la ghiseu si arata ca orice pelerin al lumii, cu sacou si rucsac sport in spate, pentru laptop, ziare si citeva carti. M-am crispat un pic pentru ca nu era pozitionat la zborul potrivit, gresise destinatia, dar, extragindu-l dintr-o privire din rind, fata de la check-in l-a condus cu o politete de ducesa.

Nu stiu cum a vazut functionara Lufthansa, dar stiu ce a vazut. Barbatul nascut acum 6 decenii in Cuba si plecat inainte sa implineasca 10 ani in tara posibilitatilor pe care ti le cistigi singur e inconjurat de o energie aproape palpabila. Oferita mereu celorlalti.

Cind ne-am despartit inainte de filtrul de securitate, identic pe toate aeroporturile, unde mai au putin si ne vor pune sa ne scoatem nu doar curelele, pantofii, ci si ligamentele, a spus „Succes si tie, si ziarului!”, i-am raspuns „Si tie, si mai ales presei!”, iar  zimbetul lui a facut mai mult decit orice business plan anual, valabil doar pina miine.


Comentarii (7)Adaugă comentariu

Bill Maher  •  6 aprilie 2009, 10:46

De ce trebuie sa pupam noi romanii in fund pe orice om care vine „de afara”, si sa asteptam un os, o luada cat de mica ca sa putem sa o transformam intr-o miscare de marketing? Nu contest realizarile si profesionalismul omului, dar mi se pare ca exagerezi. Esti romantic rau in articolul asta, cred ca te-ai indragostit. Este doar parerea unui cititor.

Cătălin Tolontan  •  6 aprilie 2009, 11:03

Bill Maher : sint putin derutat. Ce e mai grav: sa recunosti valoarea unui om sau sa fii romantic? 🙂

meplusmyself  •  6 aprilie 2009, 11:13

@Bill Maher: citeste, te rog, comentariul de la postul „Dilema si soarta presei” si poate vei vedea aici povestea, experienta si empatia 🙂
In rest, razbate un motiv de mandrie pentru un lucru bine facut. Ceea ce e perfect normal.

Bill Maher  •  6 aprilie 2009, 11:15

nu te vad eu pe tine ca fiind atat de romantic :). Cred ca ai fortat un pic sentimentul de dragul advertiserilor

Bill Maher  •  6 aprilie 2009, 11:24

Nu ma intelegeti gresit, apreciez Gazeta, si mai ales pe tolo. Sper ca smiley-urile sunt sincere 🙂 si ca discutam prieteneste si nu cu ranchiuna.

Cristina Simion  •  6 aprilie 2009, 15:56

As fi vrut sa scriu eu postul asta…. cum as fi vrut sa fiu eu in locul tau, conducindu-l pe Garcia spre aeroport. Pentru ca asa l-am vazut, auzit si simtit si eu pe Garcia, joia trecuta. Sa vorbesc citeva minute cu el a fost un adevarat privilegiu. Dincolo de pertinenta observatiilor profesionale, la care ma asteptam, am fost fascinata de omul Garcia. Daca, din teama de ridicol sau de ‘romantism’, nu recunoastem momentele de emotie, de admiratie, de invidie pentru oamenii cu adevarat exceptionali pe care ii intilnim, atunci nu invatam nimic din aceste intilniri, poate providentiale. Eu stiu cel putin citiva oameni care au plecat joi, de la conferinta, si cu mintea plina, si cu inima plina.

Cătălin Tolontan  •  7 aprilie 2009, 10:21

Cristina Simion: da, omul e fascinant. O combinatie uluitoarre intre un american care isis stabileste singur orizonturile si un trader cubanez 🙂

Comentează