Nastase a solidarizat presa, actuala Putere o delegitimeaza

Doua articole grave despre media au aparut ieri si azi. In spatele lor e mult mai mult.

miercuri, 22 aprilie 2009, 11:14

Doua articole grave despre media au aparut ieri si azi. In spatele lor e mult mai mult.

 Mircea Marian scrie in Evenimentul Zilei despre riscul ca independenta presei sa devina istorie in acest an de criza. El semnaleaza exemplul Elena Udrea, cea care, din momentul in care a ajuns ordonatoarea bugetului de promovare a turismului, a ramas, in cel mai rau caz pentru ea, doar tinta ironiilor, dar nu a investigatiilor serioase de presa.

Al doilea text ii apartine lui Ion Cristoiu si e publicat in Jurnalul National de azi. Cristoiu semnaleaza stilul subaltern in care trusturile Realitatea si Intact s-au lasat rasplatite de Gigi Becali, prin aparitii in exclusivitate, insotite de discursuri in care Becali se lauda prin relatiile pe care le are cu sefii celor doua companii.

A existat chiar un moment pe care, probabil cuprins de lehamitea carului triumfal TV, editorialistul nu l-a observat. Dar merita povestit. In direct la Antene, Becali l-a certat pe un reporter care pusese o intrebare in afara agendei binevoitoare. „Bai, bai, ce e cu intrebarile astea rautacioase?! Bai vorbesc imediat cu Camelia…”. Si ce daca vorbiti, domnule Becali, cu Camelia Voiculescu?, i s-ar fi raspuns finantatorului Stelei intr-o lunga perioada de timp, de la inceputul anilor ’90 si pina acum trei sau patru ani. Dar vremea aceea se stinge.

Ce se intimpla, de fapt? Companiile care detin licenta televiziunilor sau editeaza ziare au o situatie economica atit de fragila, pe fondul scaderii cu intre 30% si 70% a publicitatii, plaja care depinde de media si de titlu, incit au trecut la concedieri. Impotriva tuturor regulilor profesionale, redactiile au inceput sa-si simta rigorile drept parte a problemei. Si-si erodeaza cultura jurnalistica sau chiar renunta la standarde. Publicitatea nemarcata de pe televizor, si nu doar cea politica, sau serviciile de asemenea nemarcate din ziare sint mult mai multe decit au putut semnala Cristoiu si Marian.

Mai mari decit in perioada guvernului Nastase! Din doua motive:

1. Acum miza o reprezinta doua partide, PD-L si PSD, si o sumedenie de personalitati ale acestora, fie aflate la guvernare, fie pur si simplu dominatoare in anumite zone geografice sau economice. Toti vor o imagine buna si multi apeleaza la bani publici pentru a obtine. Cotidianul scrie azi cum  New York Times a cistigat un premiu Pulitzer pentru ca a investigat felul partinitor in care televiziunile si-au selectat invitatii favorabili guvernului si armatei SUA. Hotnews facuse ceva asemanator, la o alta scara, desigur, probind cum televiziunile romanesti iau bani ca sa invite politicieni in campanie in platou. E o dulce amintire! Astazi, fenomenul a capatat proportii de masa! Si se refera la ministere, la domenii, la oameni, inainte de a se referi la partide.

2. Ca jurnalist, nu regret nici un moment guvernul Nastase. Dar am inteles ca sforarii acelui guvern aveau constiinta clara a ilegitimitatii raportului lor economic cu presa. Pe cind pedelistii si pesedistii de azi considera ca fac un lucru normal! Asa se explica si efectul diferit: in timp ce presiunile economice ale guvernului Nastase au solidarizat presa si au oferit profesiei de jurnalist constiinta valorilor diferite fata de valorile politicienilor, astazi ai senzatia ca politicienii, oamenii ministerelor, mogulii, managerii si redactiile evolueaza in devalmasie, sub acelasi steag.

Cindva, ne luptam, azi, coabitam. Si e uluitor cum o intreaga generatie de profesionisti TV, multi scoliti de foruri occidentale la inceputul anilor ’90 tocmai pentru a duce mai departe regulile meseriei, au abdicat, transformindu-se in specialisti impliciti de pr, pentru persoane sau companii.

Iar retorica mincinoasa interna, proprie televiziunilor in primul rind, pentru ca ele reprezinta forta si prada, este urmatoarea: luam bani nu ca sa laudam, ci doar ca sa nu difuzam ceea ce oricum ne-ar fi greu sa aflam si nu e interesant pentru public.

„Cind cineva iti sugereaza ce sa nu spui, va urma o comanda pentru ce sa spui si atunci se termina independenta presei”, scria un jurnalist american. Din tabere, trusturi si de pe pozitii divergente, cu doua personalitati net diferite, despre asta scriu Cristoiu si Marian, aici se intilnesc si aici se joaca nu doar perspectiva presei, ci mult mai mult.

PS: Marea eroare a institutiilor de presa care accepta aceasta falsa formula de supravietuire este urmatoarea: daca ne uitam in istoria profitului ultimului deceniu, au avut succes economic posturile TV si titlurile de ziare care si-au respectat regulile profesiei. In perioade dificile, principiile jurnalistice trebuie intarite, nu abandonate. Pentru ca ele au facut ca aceste marci sa fie ce sint astazi si, in esenta, chiar imateriale cum sint, ele au bagat bani in buzunar proprietarilor lor.


Comentarii (9)Adaugă comentariu

brown  •  22 aprilie 2009, 11:26

Si eu sunt intr-o redactie si pot sa confirm ce scrii tu aici… ma bucur ca tragi un semanl de alarma!

salopek  •  22 aprilie 2009, 11:39

Bun, si eu recunosc situatia, aflandu-ma intr-o situatie similara, sa spunem.

Dar ce e de facut ? Daca recunosti ca problema se afla sus, noi cei de mai jos ce putem face? E bine ca o voce importanta anunta aceste probleme, dar ramane de vazut daca se va schimba ceva.

Problematic e ca la noi nu exista un forum in care sa se discute starea presei in aceasta criza si in care sa se caute solutii, inclusiv cu sustinerea statului. La francezi s-a putut (http://www.guardian.co.uk/media/2009/jan/23/sarkozy-pledges-state-aid-to-newspapers) sustine presa de catre stat prin cai transparente.

Z  •  22 aprilie 2009, 12:29

Hmm…
Daca la lipsa de substanta a majoritatii continutului prezentat la TV
se adauga si reaua vointa e grav.

Problema mea cu articolul este ca reprezinta o analiza bazata pe fapte pe
care nu le intuiesc usor…

1) La Becali imi pot imagina ca modelul „barter-ului” cu PROTV se aplica acum
si altor trusturi, dar mi-e neclar cum actioneaza oamenii din zona puterii.
In guvernarea Nastase era simplu, cenzura contra bani, dar parca se
interzisese publicitatea de la stat, nu? Sau am ramas eu la nivelul anului
2005? 🙂

2) Poti sa explici un pic mecanismul de „comanda si control” din trusturi
(vezi exemplul tau cu „o sun pe Camelia”)?

Eu am ramas mental la nivelul argumentatiei tale de la o emisiune
pe tema presei de la Realitatea. Acolo rationamentul tau era
ca nu pot exista „vectori de comanda” in trusturile de presa unde lucreaza
mii de oameni. Emisiunea e relativ recenta…
A ramas valabil ce spuneai atunci? Daca da, in exemplul tau este vorba
de o cenzura auto-impusa a reporterului respectiv? Altfel, concluzia
articolului se refera la institutii in ansamblu…

3) Sunt constient de postura delicata in care te afli, asa ca e ok
daca nu poti dezvolta deocamdata…Am constatat de-a lungul timpului ca
rareori sunt in dezacord cu pozitiile tale asa ca sunt convins ca situatia
este exact asa cum o descrii.

Cătălin Tolontan  •  22 aprilie 2009, 12:41

Z:
2.Nu discut despre un control absolut. Nimeni nu are posibilitatea sa excluda TOATE stirile negative despre Elena Udrea de pe un post TV. Sau, de pilda, indiferent k eu sint de acord sa nu cu un realizator sau altul, nu se duce nimeni la Mircea Badea sau la Robert Turcescu sa le spuna: azi NIMIC despre Gheorghe Flutur. Am ramas asadar la aceeasi opinie: organizatiile de presa nu pot fi controlate in integralitate si se vor gasi jurnalisti care sa o ia in rasparul a ceea ce sesizeaza k devine directia generala a postului. De cind am facut insa acea afirmatie s-au modificat nu doar informatiile mele, ci si realitatea: ponderea controlului managerial asupra editorialului creste si capacitatea redactiilor de a rezista scade.
1. Cum actioneaza oameni din zona Puterii? In feluri diverse. Cei care au bugete de publicitate, precum Elena Udrea, le orienteaza direct in cautarea bunavointei sau chiar imunitatii. Altii, precum sefii de partide, isi negociaza bani care intra in trusturi prin firme conexe acestora. Diverse servicii: sa spunem pr, marketing, consultanta… Vorbim de bani publici, atentie!

takeda  •  22 aprilie 2009, 12:51

despre aceasta fatza a presei scriam acum cateva zile pe blogul dumneavoastra.

Flori  •  22 aprilie 2009, 12:52

Candva Presa era o putere independenta, dar acum este o putere in mana unora
sau altora. A cui este vina? Voi ca oameni de presa recunoasteti ca nu este
in regula ceea ce se intampla, dar ……… Exista oare o solutie sau
acceptam pur si simplu situatia actuala?

Bleen  •  22 aprilie 2009, 13:51

Pierderea de imagine ptr brand are efecte (deseori fatale) pe termen lung,
chiar dacă pe termen scurt intră nişte bani. Realitatea TV a luat-o pe drumul ăsta şi şi-a cam tăiat craca.

Cristi  •  22 aprilie 2009, 16:10

Stau sa ma intreb daca mai refuza astazi cineva, in actualele conditii, un contract asa cum a refuzat GSP de la Compania Nationala de Investitii, in toamna lui 2004, cand incepuseram ancheta legata de modul defectuos de construire a salilor de sport in tara.
Chiar asa, s-o mai fi facut vreo sala in ultimii ani? Se vorbea de proiecte cu bazine olimpice, etc, etc.

cristiangrosu  •  22 aprilie 2009, 16:16

corect. ma tem insa ca realitatile foarte concrete scrise aici (si observate bine de cei doi editorialisti) par pura filosofie pentru redactiile ale caror repere jurnalistice sunt tot mai vagi. (in treacat fie spus, a fost nevoie sa plec de la un ziar pentru ca lumea sa aiba curajul sa-mi spuna ce jurnalisti erau consilierii cui). Caci: pasul urmator este ca descurcaretii sa ia ei insisi initiativa. Finalul la care jurnalistul american invocat mai sus nici nu are curajul sa se gandeasca e ce poate fi mai rau: intr-o zi se tace la o sugestie, in urmatoarea se scrie la comanda, in cea de-a treia jurnalistul ia singur initiativa si-si face propria lui agenda: de ce sa discute unul ca Becali, pe obligatii mai mari, direct cu patronul.
sunt de acord ca nastase a solidarizat presa (am si scris despre asta aici: http://cristiangrosu.ro/?p=923); dar nu sunt de acord ca numai actuala putere o decredibilizeaza: uitati-va la zecile de ore de amisie care au curs pe arestarea lui Becali: ati vazut vreun jurnalist acolo? Nu: jurnalistii au fost simpli technicieni si suporturi de microfon pentru politicieni, avocati, pr-ri si analisti de casa. chiar presa e vinovata ca a sters granitele dintre ea insasi si tinte.

Comentează