Vittorio Pozzo si Azzurrisai

Un text de Andrea Schianchi, Gazzetta dello Sport

vineri, 5 iunie 2009, 2:14

Un text de Andrea Schianchi, Gazzetta dello Sport

Vittorio Pozzo este singurul antrenor Italian care a castigat vreodata doua Cupe Mondiale , in 1934 si 1938, ceea ce il face unic in lumea fotbalului din Italia . El considera slujba sa o onoare , nu o atributie , de aceea nici nu a cerut vreodata sa fie platit pentru asta . Pentru el era suficient sa ghideze Gli Azzurri catre glorie si apoi sa se intoarca acasa langa sotia sa si sa se bucure de triumf.

Pozzo lucra intr-o fabrica inainte de a deveni antrenor si se considera binecuvantat. Era rezervat , onest si credincios pregatirii militare pe care o avea . Pozzo avea sa ordone mai tarziu jucatorilor, sa cante imnul militar Il Piave Mormorava , in timpul unor sederi indelungate in locuri asemanatoare cu manastirile , locuri ce nu ofereau confort sau alte privilegii. Pentru el era o modalitate de intaririe a spiritului de echipa si de a construi avand la baza patriotismul , cel care a si reprezentat fundatia intregului succes al echipei .

Echipa nationala a lui Pozzo nu era doar o echipa de fotbal , era o adevarata familie . Pozo era tatal : cald cand era nevoie si strict cand situatia o cerea . Nu a dat niciodata inapoi in fata alegerilor dificile si a aparat mereu echipa, atacand cu pieptul scos in fata, ca un adevarat soldat – calitate ce a atras in permanenta admiratia jucatorilor sai . Pozzo nu admitea ca jucatorii sai sa fie atacati sau acuzati pe nedrept si era mereu gata sa justifice o actiune sau o anumita remarca a lor . Dupa aceea isi lua jucatorii de-o parte si le explica ce anume trebuia sa fi facut in situatia respectiva si ce greseli au facut . Pentru Pozzo, echipa sa era sacra. Aceasta atitudine a ramas pana in zilele noastre.

Din 1934 pana 1938, echipa a castigat tot ce se putea castiga : Campionatul mondial din Italia (1934 ); cupa din 1936 ( Germania) ; si Campionatul Mondial din Franta (1938) . Nici o alta echipa nationala nu a fost mai puternica sau de temut decat Azzurri. Pozzo, conducatorul lor, era mandru ca I a condos – intr-o perioada foarte delicata – o mana de barbati ce s-au sacrificat , au luptat, au invins si au adus atat de multa fericire Italiei. Cuvinte precum „glorie„, „curaj„, „putere„ si „compasiune„ aveau o insemnatate deosebita pentru el . Unii spuneau despre el ca ar fi incapatanat , dar multumita lui Pozzo, Italia a colorat intreaga lume in albastru.

Pentru Pozzo, jocul tinea de strategie . In tinerete a trait in Marea Britanie si acolo a invatat despre fotbal si tot ce tine de tacticile din fotbal. A studiat acest sport cu entuziasm si l-a imbinat cu flerul tipic Italian. In anii sai de glorie , a devenit un adevarat profet al „ il Metodo„, un model de joc ce contrasta cu cel inventat de englezul Henry Chapman. In ciuda acestui antagonism cu tehnicile contemporane, Pozzo a ramas ferm pe convingerile sale . El s-a concentrat pe partea psihica si atletica a jucatorilor sai si a decis ca este mai bine sa marseze pe tactica sa . Pozzo avea dreptate : nici o alta echipa nationala nu era capabila sa fie mai buna decat Gli Azzurri si echipa sa a dominat peste tot unde a jucat .

Declinul a venit dupa cel de-al doilea razboi mondial , cand echipele au inceput sa joace folosindu se de tactica WM . Chiar si Torino, cea mai puternica echipa Italiana la acel moment a ales aceasta cale . Acela a fost momentul cand Pozzo s-a retras , realizand ca anii de glorie treabuiau sa se termine undeva. Dar tot Pozzo a fost cel care fara nici o obligatie , si-a asumat responsabilitatea in timpul unuia dintre cele mai dramatice momente ale Italiei : a identificat cadavrele jucatorilor de la Grande Torino , care au murit intr-un accident de avion. Pozzo, tatal lor, nu ii putea abandona . Si nu a facut-o. A fost gestul final al unui mare conducator. Cel mai mare pe care Italia l-a avut vreodata.

Metoda

In ziua meciului , Pozzo purta cu el 2 talismane : un billet de retur catre Marea Britanie ( nefolosit) si cateva ramasite de la un trofeu pe care il castigase. Daca acest comportament superstitos i-a influentat cumva meciul , este greu de spus , dar tacticile lui Pozo raman cu siguranata de necontestat . Strategia este numita il Metodo si a schimbat fotbalul pentru totdeauna.

Pana la mijlocul anilor 1920 , tacticile de fotbal nu au evoluat de la sistemul piramidal : 2 aparatori , 3 mijlocasi si 5 atacanti. Jocul consta in atacuri successive ale unei echipe ce alerga catre gol imediat ce prindea mingea .

Introducerea legii offside-ului a dus la dezvoltarea asezarii WM , care a detreminat o mai buna distributie a jucatorilor in teren si o mai buna legatura intre ei . Focusul ramanea insa foarte mult pe atac .

Cand a dezvoltat il Metodo, Pozzo s-a inspirit din WM. A preluat tacticile sale si le-a imbunatatit . A marit numarul de jucatori in jumatatea sa de teren pentru a bloca de la inceput atacurile oponentilor , ca apoi sa contraatace rapid. Echipa lui Pozzo nu era foarte tare numai din acest punct de vedere , ci si pentru ca erau foarte realisti in abordarea jocurilor. Italia dadea echipei adverse posibilitatea de a se simti stapana , lasandu le mingea . Odata ce era recastigata mingea , Italia contraataca rapid, surprinzator , profitand de faptul ca ceilalti jucatori nu erau in jumatatea lor .

Il Metodo a revolutionat fotbalul si Pozzo a ramas fidel acestei tactici – de pe marginea terenului , avand intr-o mana biletul sau de tren si cu cealalta directionand jucatorii pe treneul de fotbal , catre victorie.

puma07_cmyk


Comentarii (1)Adaugă comentariu

NeaCaisa  •  6 iunie 2009, 16:50

Intr-adevar unul dintre marii pionieri ai sistemelor tactice, acest Vittorio Pozzo. Anglofil convins, Pozzo a jucat la inceput clasicul 2-3-5, insa ii lipsea un ‘centre-half’ care sa fluidizeze jocul. Asa ca a apelat la Luisito Monti, unul din celebrii ‘oriundi’ ai anilor ’30, sud-americani de origine italiana care avea sa fie repatriati de italieni. Influentat de un sistem de joc care se contura deja la Juve, Pozzo a facut din Monti prototipul pozitiei de ‘centro mediano’.

Brevetul pentru inventia ‘metodei’ nu ii apartine insa complet, caci a fost mai degraba o rafinare a W-M-ului lui Chapman. Treptat, ‘metodo’ a devenit ‘sistema’; Pozzo a retras si mai mult centre-half-ul si a pus varfurile sa vina in sprijinul extremelor. ‘Sistema’, de fapt un 2-3-2-3, sau W-W, il facea pe Mario Zappa sa scrie in Gazzetta vremii ca e ‘un model de joc care sintetizeaza cele mai bune elemente din toate sistemele admirate’.

Kudos pentru initiativa de prelua un text cat o lectie de fotbal!

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord