Aburii acelui timp

Povestea rapidistului pentru care nu existau adversari, ci doar întîlniri la o bere

luni, 9 noiembrie 2009, 6:28

Povestea rapidistului pentru care nu existau adversari, ci doar întîlniri la o bere

Ni se întîmplă tuturor. Cînd îţi laşi telefonul pe masă sau îl dai pe „Silent” şi revii, o faci cu inima strînsă. Rareori, ecranul e curat, motiv de linişte. Nu te-a căutat nimeni.

Dar, în cele mai multe dăţi, zăreşti o cifră întunecată. Numărul apelurilor pierdute. Cauţi în lista de „Missed calls”. Vezi „George Mihalache”. „Îl sun mai tîrziu”.

Mai tîrziu nu există. Pentru că, mai tîrziu, citeşti o ştire. „Scriitorul şi ziaristul George Mihalache a murit la 84 de ani în noaptea de joi spre vineri”.

La capătul apelului pierdut de vineri era soţia jurnalistului.

George Mihalache a intrat în presă înainte de majorat, ca „băiat de trupă la Scena”, ziar tabloid al Bucureştiului interbelic, scris într-o limbă română comparabilă cu cea pe care o găseşti acum în „Dilema”. Totul era altfel. Oraşul avea mai bine de 50 de cinematografe, plus încă aproape 30 de săli de spectacole. Ravel şi Stravinski concertau cu Filarmonica Română.

Dacă erai un tînăr jurnalist „de sport şi monden, he hee!, eu am ştiut încă de acum 70 de ani ce caută lumea”, dădeai o fugă pe actuala strada „Puţul cu Plopi” de lîngă Cişmigiu, unde locuia Constantin Tănase, şi apoi te înfiinţai la o întîlnire cu Baratki, vedeta Rapidului.

Aceasta a fost lumea în care a trăit George Mihalache. Şi în care a rămas. De la „De ţi-ar spune poarta mea” şi pînă la cele de acum cîţiva ani, indiferent dacă sînt despre Dobay, Mircea David, Teaşcă sau fotbalişti imaginari ajunşi în Valea Jiului, cărţile lui şi-au păstrat ritmul romanţelor din tărîmul în care exista „mai tîrziu”.

George Mihalache a iubit Rapidul, cu distanţa critică faţă de întîmplările cotidiene şi cu acceptarea destinului boem, dar a ştiut să respecte Venusul şi Ripensia, sau, mai nou, pe Steaua, Dinamo…
În timpul său, dacă un fotbalist afla că „te-a căutat puştiul ăla, ziaristul”, vedeta răspundea: „Nu-i nimic, îl găsesc diseară, la o bere la Oteteleşanu”.

Terasa era la o aruncătură de băţ de Calea Victoriei, lîngă Palatul Telefoanelor, acolo unde se ridică aburii din centrala cromată a Novotelului şi angajaţii fumează precipitat în frig, în timp ce cu cealaltă mînă vorbesc la telefoanele mobile.


Comentarii (24)Adaugă comentariu

Doctorul  •  9 noiembrie 2009, 18:44

Superb. Dumnezeu sa-l ierte.

Pace,
Doc

alk  •  9 noiembrie 2009, 18:52

Omul a fost istorie! Si va ramine istorie!

Ghandalf  •  9 noiembrie 2009, 20:21

Dumnezeu sa-l odihneasca.
O, tempora !
Articolul tau mi-a trezit nostalgia vremurilor cand se putea merge la meci cu toata familia … nu tu hooligans, nu tu ultras, poate cate vreo vorba mai deochiata pe ici pe colo…
Atunci, la fotbal mergea omul ca la un spectacol de teatru, sa se distreze, sa se mai intalneasca cu prietenii ( si sa bea o bere apoi, ca sa aiba in ce innota micii )…
Fugit irreparabile tempus
Un suporter care nu e fan(atic) DIXIT

Sibelius  •  9 noiembrie 2009, 20:31

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Multumim Tolo.

banks  •  9 noiembrie 2009, 22:15

Frumo. Chiar si cine n-a apucat vremurile acelea se cuvine sa aibe nostalgia lor.
Dumnezeu sa-l odihneasca 1

robbie  •  9 noiembrie 2009, 22:51

interesant articol. si dureros in acelasi timp. poate oi fi un nestiutor dar, mi se pare mie sau majoritatea intelectualilor, a oamenilor de cultura, au simpatizat cu Rapid? va rog sa ma contraziceti (cu argumente, evident).

con  •  9 noiembrie 2009, 23:52

Robbie… multi intelectuali au iubit Rapidul… Multi Dinamo, Craiova sau Steaua… Cei care au iubit Rapidul cred ca erau cei mai non-comformisti… Atata tot…

Mihai  •  10 noiembrie 2009, 0:06

Da , este foarte adevarat , dar cu Rapidul ALA ,DE ATUNCI !!!

BauBau  •  10 noiembrie 2009, 0:35

Usere Con , Steaua, Dinamo, si Craiova LaUnLoc nu au fost iubite de atitia intelectuali si artisti cum a fost iubit Rapidul. Si era si normal… nu ma faceti sa spun DE CE , pentru ca s-ar supara „suporterii” echipelor inventate DUPA 1945 si eu sunt baiat BineCrescut , nu vreau sa „jignesc” pe nimeni. Astia mai noi din zilele noastre care nu prea stiu care era treaba si de unde se trag unii si de unde se trag altii mai „iubesc” SI Steaua, Dinamo… dar vor creste si ei mari si sa speram ca vor mai citi si se vor mai documenta… cu toate ca IGNORANTZA este cuvintul de ordine al zilelor noastre.
Restul… intradevar , George Mihalache respecta Venusul si Ripensia… pe Steaua si Dinamo mai mult de ochii „lumii” („lumii”= autoritatile vremii… nu puteai sa faci NIMIC „fara ele” in cei peste 40 de ani de „NEGURA” dinainte de 1990…)

BauBau  •  10 noiembrie 2009, 0:46

Usere Mihai, vezi-ti de treaba ca si „Rapidul ASTA DE ACUM” merita mult mai mult iubit decit „altii”… ca sa nu spun CARE „altii” si DE CE. Dupa cum spuneam si mai’nainte: sunt un bait BineCrescut… nu vreau sa „jignesc sentimentele” nimanui.

Stirile de seara | Reporter Virtual  •  10 noiembrie 2009, 0:59

[…] Tolontan a scris un omagiu cum rar gasesti in presa. Nu e politic, stati linistiti, ci e dedicat […]

minut cu minut  •  10 noiembrie 2009, 1:25

offf ,George Mihalache a facut toata viata exact ceea ce si-a dorit … probabil a plecat impacat .

camouflage  •  10 noiembrie 2009, 8:30

Dumnezeu să-l odihnească!

PS: BauBau, tu-mi amintesti de personajul din sceneta asta: http://www.youtube.com/watch?v=EfvRjlR7cF4

BauBau  •  10 noiembrie 2009, 9:46

Ha, ha, haaa!!! M-am „strimbat” de ris. Buna deTot…

Mircea O  •  10 noiembrie 2009, 10:35

Sînt un îndrăgostit de perioada interbelică (psihologiceşte înţeleg de ce…). Nu îmi pierd mintea însă cu totul, în ce priveşte ale trecutului. Îs conştient că peste 50 de ani şi A.D 2009 va fi privit la fel de în roz cum o face acum Cătălin cu revistele interbelice de talia Dilemei. E omeneşte, ca cînd atunci cînd – inerent – suporţi greu prezentul, să fugi unde apuci. În trecut, în viitor.
Nici marii înaintaşi nu erau sfinţi. Totul este să nu citeşti părtinitor izvoarele bibliografice existente. În context, citeam ieri memoriile lui David Prodan. Viaţa reală a Sebeşului anilor 1910-20 nu e ca în lucrările naţionaliştilor, ortodocşi sau ba…

Cătălin Tolontan  •  10 noiembrie 2009, 11:02

Mircea O: sigur ca romantam, ai dreptate. Pe de alta parte, ma indoiesc ca anul 2009 va ramine un reper de genul anilor ’30. 1989 da, insa e altceva

gabi  •  10 noiembrie 2009, 20:44

in zilele noastre toti sunt nascuti stelisti, dinamovisti sau rapidisti pentru a avea motive sa-si dea in cap unii altora si pentru a ii impiedica pe cei „normali” sa ajunga la stadion cu copii lor sa vada un meci…un spectacol!

http://www.erepublik.com/en/referrer/alfascorpio

Bairam Petrecaru  •  11 noiembrie 2009, 11:46

Multumim.

vasile_00  •  11 noiembrie 2009, 11:47

Din nou un articol adevarat, bravo Tolo!!! Am si eu o nelamurire: Dan Udrea a citit articolul sau o sa-l citeasca?

costellino  •  11 noiembrie 2009, 12:44

Felicitari pentru articol .Poate faci si niste portrete de lucatori emblematici pentru cluburile lor :Pircalab , Dumitrache,Dan Coe , Niki Dumitriu , Constantin , Pavlovici , Brosovschi , Lereter ,Manolache , Deselnicu , Strimbeanu, etc. Sint multi de pus in rama .

apoca  •  11 noiembrie 2009, 15:11

problema este ca intotdeauna ne aducem aminte de oamenii astia cand este prea tarziu … poate n-ar strica sa-i cautati pe cei care inca mai sunt si sa ni-i aduceti pe hartie/net in locul lui gigi, copos, mititelu si alti maimutoi … mai stii, poate regasim in noi ceva din farmecul acelor vremuri … si mai stii, odata regasit poate ne descurcam sa il si aducem in realitate … cat timp insa nici macar nu incercam suntem condamnati la nostalgie sterila

Cătălin Tolontan  •  11 noiembrie 2009, 15:23

apoca: am publicat un interviu cu george mihalache chiar cu putin timp inainte de disparitie. Am mai scris articole despre el, tot recent. Inteleg ce spui, ai dreptate, dar sa stii ca incercam sa facem asta

GERMANICUS  •  11 noiembrie 2009, 19:25

RAPIDUL ERA SI ESTE FARMECUL VIETII!ERA NORMAL INTR-O ERA A VALORILOR AUTENTICE CA FIGURI IMPORTANTE ALE CULTURII ROMANE SA IUBEASCA ACEASTA ECHIPA,ARTICOL FRUMOS ,NOSTALGIC….DIN PACATE.DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

Dumitru  •  12 noiembrie 2009, 0:13

Ce frumos a fost odata…Erau vremuri cu tribune arhipline, cand jucatorii din echipele adverse se respectau si pariau inainte de meci cate goluri si in ce repriza le dau,cand oamenii se imbulzeau la antrenamente ca sa asiste la pariurile dintre jucatori de a tinti sticlele de bere puse pe transversala, cand Bodola urca orchestra in copac ca sa-l puna in incurcatura pe marele Baratki dupa un meci cu Venusul acelor vremuri…Despre acestea si multe altele a scris si dl. George Mihalache.Mare pacat ca s-a stins…Dumnezeu sa-l primeasca in lumea celor drepti!Felicitari pentru acest articol care aduce miresmele de altadata!

Comentează