S-a dus la televiziune si a vorbit

Ploua la Berlin. Ploua pe  BBC. „O noapte de mare simbolism”, spune comentatorul Euronews. France 2 si CNN transmit si ele in direct de la Poarta Brandenburg, acolo unde liderii lumii s-au strins ca sa celebreze 20 de ani de la caderea  Zidului Berlinului.

marți, 10 noiembrie 2009, 1:25

Ploua la Berlin. Ploua pe  BBC. „O noapte de mare simbolism”, spune comentatorul Euronews. France 2 si CNN transmit si ele in direct de la Poarta Brandenburg, acolo unde liderii lumii s-au strins ca sa celebreze 20 de ani de la caderea  Zidului Berlinului.

Un presedinte sobru

Traian Basescu sta in tribuna oficiala si tine in mina dreapta unul dintre aparatele gris de unde fiecare oaspete primeste traducerea. Poarta un costum inchis la culoare, cu o croiala aproape severa. Presedintele e bine plasat, pe rindul doi, la citeva scaune in spatele lui Hillary Clinton. De la tribuna vorbeste Nicolas Sarkozy. Ii succede Gordon Brown.

„Ziarele din Marea Britanie au reusit sa afle pasaje din speach si le-au publicat in editia de azi”, anunta comentatorii RTL. Mai toate televiziunile europene au studiouri speciale, cu istorici, analisti si scriitori. „Ziua care a schimbat lumea”.

Pe posturile noastre se difuzeaza momentele de la mitingul electoral din Cetate, unde Gigi Netoiu il protejeaza pe Traian Basescu impotriva urcarii pe scena a lui Mircea Dinescu. Primarul Solomon zice: „Sint unele maimute care vocifereaza impotriva presedintelui”. Sigur pe el, presedintele il expediaza pe poet, fara ca macar sa-l priveasca, desi acesta era la o jumatate de metru distanta, si fara sa i se adreseze direct, referindu-se la fostul sau sustinator ca la o fantoma: „Sa se duca sa vorbeasca la televiziuni!”.

La Berlin, Gordon Brown arata ca si cum si-ar fi aranjat freza si cravata cu aspiratorul, dar vocea lui rasuna peste cladirile luminate in tonuri de galben. „Va multumesc, locuitori ai Berlinului! Va multumesc pentru ca ati aratat ca umilinta si frica nu pot fi ultimele exprimari ale conditiei umane.

„Forta nu are niciodata decizia finala”

Premierul englez ridica tonul. „Nu politicienii si nu liderii militari au darimat zidul. Asta au facut-o oamenii simpli”. Cuvintele lui Gordon Brown sint o trimitere impotriva spaimei. „Pe 9 noiembrie 1989, ceea ce a separat orasul, continentul si lumea a fost spulberat de cea mai mare energie din toate: spiritul acestor oameni care au stiut ca si daca forta are puterea temporara de a dicta, ea nu are niciodata decizia finala„.

Ploua tot mai tare. Tribuna oficiala e ocrotita de o concavitate transparenta. Alti zeci de mii de oameni asteapta pe strazi, sub umbrele si pelerine, murati si totusi bucurosi, de o parte si de alta a fostului zid, acolo unde municipalitatea a amplasat 1.000 de piese de domino, de peste 2 metri fiecare, pictate  de pustii Europei libere de astazi.  

Fosta drama, actuala bucurie

 Urmeaza Hillary Clinton. Vorbeste despre recunostinta. Multumeste celor care au muncit, au sperat si au dorit. Si rememoreaza cum tot Estul comunist s-a eliberat prin spargerea Zidului. Il aminteste, in ovatiile multimii, pe Papa Ioan Paul al II-lea. Pe strazile Berlinului, tinere flutura steaguri poloneze spre camerele high definition. Presedintele Rusiei, Dmitri Medved citeste despre cit de greu traiau nu doar nemtii din Est, ci si rusii. E emotionat.

Barack Obama apare cu un mesaj inregistrat pe ecranele uriase. Zimbeste si pomeneste despre „cautarea fericirii”, ideal pe care americanii si l-au trecut in Constitutie. Zimbeste si multumeste pentru „felul in care curajul berlinezilor ne-a aratat ca nu trebuie sa ne traim vietile in cinism, framintari dureroase si presiuni”. Televiziunile panorameaza. Apoi prind chipuri din multime. Angela Merkel incheie discursurile de gala, din mijlocul piatetei: „Sa  nu uitam ca libertatea se obtine, se munceste si se mentine”. De atitea ori s-au rostit cuvintele „libertate” si „satisfactie” in aceasta seara! Plus „munca”. O aniversare dramatica primeste gratificatia unor discursuri despre inspiratie, prosperitate si bucurie.

Electricianul si poetul

La capatul zidului refacut din carton, televiziunile il asteapta pe Lech Walesa. Fostul electrician care a reinventat sindicatele in lumea comunista a implinit 66 de ani, s-a rotunjit, dar are aceeasi alura a vecinului incapatinat, care nu vrea sa stea degeaba la coada la sifoane. Impinge cu aratatorul prima piesa de domino. Efectul aproape ca-l soarbe pe Walesa, gata sa cada!

Lumea incepe sa aplaude, bucatile se prabusesc una dupa cealalta, luminile Berlinului stralucesc acut, ca farurile in ploaie. Zidul a cazut, se apropie miezul noptii si mai e o luna si jumatate pina cind la Bucuresti un poet se va urca pe tanc.

Armata ruptilor in fund

Asa mi-l amintesc pe Mircea Dinescu. Era in dimineata tirzie a zilei de 22 decembrie 1989, in Piata Victoriei. Un barbat tuns scurt, cu minecile puloverului suflecate si gesticulind ca un apucat se catarase pe un tanc, in fruntea unei coloane care se scurgea spre Televiziune. Ceausescu plecase cu elicopterul de citeva minute, oamenii erau speriati, „se vor intoarce, cica vine Armata in Bucuresti!”, iar alaiul acela condus de Dinescu, format din abia citeva sute de amarasteni, era de risul lumii. Aratam ca o armata jerpelita, speriata de zgomotele noptii, de zvonurile despre cei disparuti si de singele care tocmai spre dimineata fusese riciit din Piata Universitatii.

Cind  detasamentului Teutonilor Rupti In Fund, venind dinspre Grivita si 1 Mai, a ajuns in curtea Televiziunii s-a intilnit cu Ordinul Cavalerilor Flaminzi din Berceni si Obor. Erau deja mii. Se filma de sus, „astia ne pun pe banda pentru cind s-or intoarce”,  si lumea a inceput sa zbiere: „Jos Ceausescu!”, „Vrem sa ne vada tara!”.

Apoi, barbatul s-a dat jos de pe turela, a navalit in televiziune, a vorbit, iar Zidul a cazut pentru noi.


Comentarii (20)Adaugă comentariu

andreic  •  10 noiembrie 2009, 2:11

Am vazut secventa de la Craiova cu Dinescu…mega-penibil…nu ma asteptam ca lui basescu sa-i fie frica de o dezbatere publica spontana…si-a pierdut replicile celebre???

explorish  •  10 noiembrie 2009, 2:21

multumesc ca ai adus aminte despre toate astea. chiar acum ma uit la imagini. sa nu uitam. pana mai putem.

babanul  •  10 noiembrie 2009, 2:37

Asa e Cataline, intr-o tara care nu-si respecta simbolurile. Poti sa nu fii de accord cu multe din ce spune sau face Dinescu, dar nu poti sa-ti bati joc de el….Ma intreb cati dintre cei de pe scena din Cetate au avut curajul macar sa se uite pe geam in 22????

Habakkuk  •  10 noiembrie 2009, 2:49

Nu cred ca ce a facut Dinescu la revolutie poate fi comparat cu Solidaritatea de la Gdansk nici ca intensitate si nici ca mod de manifestare.
Articolul e bun de tot, un pic emotionat, insa Dinescu nu a reusit sa-si pastreze verticala morala pe care a arata-o inainte de 89, iar asta stirbeste mult de tot, nu din ceea ce a insemnat el pentru romani in decembrie, ci prin ceea ce este el acum. Iar noi traim in prezent …
Pe de alta parte sincer inteleg cinismul cu care il taxezi pe primul carmaci al tarii. Insa acolo unde e loc de o blonda, de jaful de la MTS, cu ce te mai poate revolta atitudinea jenanta a lui Basescu, Netiou sau Solomon? E suficient sa inchizi ochii si sa zici numele astea in soapta ca sa realizezi care este calitatea umana si intelectuala a politicienilor romani.
Singurul motiv pentru care marinarul a fost prezent la Berlin a fost ca INCA este presedintele Romaniei. Nu are alte merite, sau virtuti.

Oti  •  10 noiembrie 2009, 3:11

“Nu politicienii si nu liderii militari au darimat zidul. Asta au facut-o oamenii simpli”.Suna al naibii de bine, dar tocmai noi, cei care am trait in acea lume gri, stim precis ca oamenii simpli n-ar fi avut nici o sansa in fata a doua-trei mitraliere asezate in fata C.C.-ului.Pareara mea e ca mai aproape de realitate ar fi: „oamenilor simpli li s-a permis atunci sa invinga, li s-a facilitat victoria”.Ca si cum un arbitru nevazut i-ar fi eliminat de pe teren pe jucatorii adversisi ne-ar mai fi dat si zece penalty-uri, cu poarta goala.Asa s-a castigat „partida” din ’89.Bineinteles ca a urmat apoi un alt „meci”, pe care se vede ca cei simpli l-au pierdut.

Cristi  •  10 noiembrie 2009, 3:17

Emotionant…superb articol…si la noi (Basarabia) a cazut se pare ultimul zid din Europa…la 7 aprilie, apoi 29 iulie…Acuma insa ne mai cautam…sper sa ajungem mai repede sa vorbim liber, sa muncim liber si sa ne bucuram…

Ion Moldovan  •  10 noiembrie 2009, 9:33

Domnule Tolontan,

Apreciez scriitura dvs., faptul ca v-ati implicat in actiuni civice importante. Cazul Ridzi este pilduitor si meritati toate felicitarile. Insa in chestiunea diputei recente dintre Mircea Dinescu si Traian Basescu nu cred ca aveti dreptate. Poetul a insemnat mult in anii 1980 (ce a fost in decembrie 1989 e de neuitat, ca si anii de disidenta), ca si in anii 1990, chiar si dupa aceea. Acum insa este angajat – dreptul lui, de altfel – si s-ar cuveni sa nu credem/afirmam ca toate i se cuvine. Nu poti merge la un miting al unei formatiuni politice si sa ceri dreptul de a-i injura pe adversari de la tribuna lor. Asta este pur si simplu provocare. Da, Dinescu a fost sambata un provocator. Calca pe alaturi si in alte chesituni. Spre exemplu, ca un bun demnitar al statului roman, ce afla in dosarele de la CNSAS da pe posturi, fara a face demonstratiile cuvenite. Tot la CNSAS ajunge o singura data pe luna, desi are grija sa ia banii de demnitar (nu putini). Cum poti sa-i acuzi pe altii ca nu-si fac treaba, cand tu nu ti-o faci? Ce fel de Romanie vrea Dinescu? Una in care Vantu (alaturi de altii de acelasi nivel)face agenda?

Ion Moldovan

andreea  •  10 noiembrie 2009, 10:57

Iti multumesc pentru articol Catalin Tolontan…emotionant, il consider si un omagiu pentru Dinescu.Apreciez ca spui asta public.

Dinescu e un simbol si asa trebuie sa ramana indiferent ca nu vor unii.
Omul asta a avut curajul sa vorbeasca atunci cand noi toti eram in genunchi….asta nu se uita.Din pacate, memoria sociala e scurta.

Vercix  •  10 noiembrie 2009, 12:26

Mai oamanei buni, dar chiar vi se pare normal sa-l lasi sa vorbeasca la propriul tau miting pe unul care de 2-3 ani de zile nu conteneste sa vorbeasca impotriva ta?!? Si nu vorbim de Geoana care cu limba lui de lemn nu transmite nicio emotie, nicio traire. Desigur, putem discuta tonul expedierii sau alte gesturi, dar principiul e clar: Dinescu nu avea ce sa caute pe scena. Si o spune unul care il citea si il mai citeste din cand in cand pe Dinescu si care il respecta pt ceea ce a reprezentat el ca atitudine anti-comunista. Tocmai de aceea afirm ca Solomon e un dobitoc, dar principiul ramane: Dinescu nu avea ce cauta pe scena la mitingul lui Basescu.

Iar faptul ca pe la televiziunile (mogulilor) nu s-a mentionat participarea lui Basescu la evenimentele de la Berlin denota calitatea presei de la noi. Anii 2000-2004 se intorc, intr-o forma putin schimbata, dar tot pe-acolo.

dan  •  10 noiembrie 2009, 12:54

Emotionant. Apoi, razbate din nou diferenta intre lumi. Nici a lor nu e ideala, dar noi chiar ca suntem in feudalism. Marcam diferentele in fiecare zi si in tot ceea ce facem. Pare ca doar in acele zile am fost aproape de lume aceea , dar am reusit repede sa ne indepartam. Multumim pentru articol. dan

Cătălin Tolontan  •  10 noiembrie 2009, 12:59

dan, all: multumesc

Irina Stanescu  •  10 noiembrie 2009, 17:37

Catalin, scrii bine. Asta e clar. La fel de clar cum e ca acesta e un material de opinie. Emotionant, cum vrei tu, dar de opinie.
Nu cred ca Dinescu mai reprezinta la ora actuala simbolul de pe tanc. Si nimeni in afara de domnia sa nu a contribuit la uitarea acestui simbol. Daca mai avea ceva, cat de neinsemnat din acel simbol, nu se afla la acel miting electoral. Sau nu urca pe scena. Ce cauta acolo? De ce?

Liviu  •  11 noiembrie 2009, 9:12

Draga Catalin,
Ca d-alde Dinescu la revolutie au fost multi.In fiecare oras al Romaniei au fost astfel de oameni. Cu miile. Nu pot sa uit nici acum ca in 22 decembrie eram la voineasa, aveam 15 ani si ne uitam la TV la sarbi ca nu era deloc zapada afara. Si deodata a inceput sa se vorbeasca romaneste. L-am vazut pe caramitru si ne nicolaescu si nu pricepeam ce se intampla. Mai erau niste oameni acolo pe care eu la 15 ani nu ii stiam. Insa am intuit ca e ceva deosebit si ne-am dus sa spunem parintilor nostri sa dea drumul la TV ca e teatru acolo. Chiar asa le-am zis „TEATRU”. Cand mama mea s-a uitat acolo aveam senzatia ca ii stie pe toti. Ala era dinescu, ala era iliescu etc etc.. Eu nu stiam decat de caramitru si de nicolaescu. Pe mine si pe colegul meu parca ne apucase o stare de „nebunie”. Ne-am trezit „revolutionari”. Am ridicat in picioare tot hotelul si toata statiunea. Pe 24 am fugit de acolo si ne-am dus la bucuresti sa fim acolo, la revolutie.
Acum stau si ma uit in urma si imi aduc aminte de acel cuvand „teatru”. tare imi este ca am fost carne de tun pentru ca niste smekeri sa isi faca treburile.

Revenind la articolul tau, il vorbesti pe dinescu la trecut. Numai asta i-a mai ramas, prezentul lui e de mosier feudal, de dinu paturica. Scrii un articol emotionant despre un eveniment deosebit si il atasezi acestui articol pe dinescu. Ti-o spun in fata, am tot respectul pentru tine, dar aici faci o greseala sa ii pui rochia imaculata de mireasa acelui domn. A zis bine cineva anterior, a procedat ca un provocator ordinar. Iar daca te uitai la atitudinea lui vedeai cum il si scutura de scame pe basescu, dar probabil era un gest instinctiv.

Apropo, cand vei scrie despre rosca stanescu si despre chireac?
Ce au facut ei acolo e cel putin la fel de grav ca si monicutza ritzi pitzi.

Cătălin Tolontan  •  11 noiembrie 2009, 10:39

Irina Stanescu: sigur ca e un material de opinie. Nici n-am pretins altceva.

popa  •  11 noiembrie 2009, 11:51

Basescu a inceput sa arate ca Ceausescu in ultimele lui clipe: speriat si mic de tot. Exista totusi o mare diferenta intre cei doi: Ceausescu va ramane unul dintre cei mai mari barbati de stat ai Romanieri, iar baselul va fi sters de timp din cartea de istorie si va ramane doar un nume intr-o lista de presedinti. viata nu iarta pe nimeni!

Cătălin Tolontan  •  11 noiembrie 2009, 13:06

popa: sa-l elogiezi pe ceausescu mi se pare o nerozie imensa, dar e parerea ta!

dana din TIMISOARA  •  11 noiembrie 2009, 20:46

Domnule Tolontan,
Nu mi-a părut bine nici mie de atitudinea televiziunilor noastre față de evenimentul de la Berlin, pur și simplu am vânat cele câteva imagini dedicate, însă nu puteți nega faptul că Băsescu a fost singurul personaj politic ce a acordat atenție, nu doar în calitate de președinte, evenimentului, alăturându/și imaginea de cea a fiului uneia dintre victimele mult pomenitei revoluții pe care eu, în calitate de timișorean participant, am simțit/o încă din 22.12.89 că nu mai aparține românilor, lunecându/ne printre degete! Dacă vrem să ne mai putem privi în oglindă, noi românii, trebuie să fim sinceri precum am fost în acel Decembrie: n/avem altă opțiune, altă șansă, decât acest Băsescu, oriunde ne/am afla…

mihai  •  12 noiembrie 2009, 14:49

Frumos articol… Mircea Dinescu este cu adevarat un simbol pentru Romania si dramele ei. Mi-a fost drag Dinescu in toti anii astia, mi-e drag si acum dar ma doare ca o rana sa-l ascult vorbind despre cat de oprimat este el in dictatura Basescu, despre cum s-a dovedit ca Iliescu era doar un batranel simpatic si benign si despre onorabilitatea lui Vantu. Cand l-am auzit pe Dinescu explicand ca Vantu e o persoana onorabila am avut aceeasi senzatie ca atunci cand bunicul meu, bolnav de Alzheimer, nu mai recunostea pe nimeni dintre cei apropiati.

Trei leapşe pentru liniştea d-voastră | bucurenci.ro  •  13 noiembrie 2009, 10:22

[…] Tolo, singurul jurnalist sportiv care mă face să regret că nu mă pricep la fotbal […]

Cristian  •  14 noiembrie 2009, 0:41

Si BBC News (UPC) a transmis in direct, eu chiar m-am uitat vreo 3 ore la tot spectacolul, a fost ceva foarte frumos, o buna alternativa la mizeriile de pe televiziunile nostre !

Comentează