Reverenţa unei foste extreme

Maestrul Beligan faţă în faţă cu propriile amintiri şi cu regulile dulci şi severe ale sportului

luni, 1 februarie 2010, 11:23

Maestrul Beligan faţă în faţă cu propriile amintiri şi cu regulile dulci şi severe ale sportului

Radu Beligan în dialog cu Justin Gafiuc. Prin porii albi ai paginilor Gazetei plus ecranul computerelor reprezentaţia maestrului  ajunge în faţa a aproape 1 milion de oameni. Cam asta e audienţa cumulată  într-o zi din viaţa ziarului, dar actorul urcă pe scenă de 70 de ani şi a adunat demult milioane de suflete în memoria sa. Pînă la el, nici un artist român n-a reuşit asta… 80 de roluri în teatru, mii de spectacole, piese regizate, urcuşuri şi căderi.

Cu cîţiva ani în urmă, spectatorii din Sala Mare a Teatrului Naţional au simţit că rămîn fără aer atunci cînd „Take, Ianche şi Cadîr” s-a întrerupt sub ochii lor pentru că Radu Beligan a rămas îndelung pe scaun, fără reacţie. Piesa s-a întrerupt şi oamenii şi-au adus aminte că el s-a născut doar la cîteva zile după Unirea din 1918. „Are 90 de ani”, spuneau ei, ieşind din sală.

Actorul n-a cedat. După o vreme s-a întors pe scenă şi şi-a transformat lungile plimbări zilnice „într-un mod de refacere”. „Pe vremuri jucam fotbal şi tenis, astăzi mi-au rămas pasul şi drumul”, surîde el.

Îşi aminteşte în interviu că juca extremă dreaptă. O coincidenţă. Povestea Andrei Pleşu cum Constantin Noica îi mărturisea, la Păltiniş, una dintre experienţele puternice ale tinereţii sale. „Fotbalul mi-a dat o lecţie pe care n-am s-o uit”, spunea filozoful învăţăceilor săi. „Pe vremea cînd jucam extremă la juniori, un antrenor mi-a strigat: aleargă, leneşule, pentru că cele mai importante sînt mingiile pe care nu le prinzi!”.

Pentru Radu Beligan, amintirea acelor curse grele a rămas intactă. Se bucură de prietenia lui Patzaichin sau Năstase şi ar dori să-l cunoască pe Hagi. Ce compliment pentru Gică! După o viaţă plină de atîtea întîlniri memorabile, „am autograful lui Dali”, maestrul îşi doreşte nu o semnătură, ci strîngerea de mînă a unui fotbalist. Reverenţa fostei extreme în faţa conducătorului de joc.


Comentarii (12)Adaugă comentariu

Lance  •  1 februarie 2010, 12:00

Unul din monstrii sacrii ai teatrului..ce pacat ca acum in Take …nu-l mai regasim pe Dinica…ar fi interesant un prim 11 al marilor nostrii actori :)sunt convins ca am fi castigat deja cateva Cupe Mondiale la categoria teatru/film..spre deosebire de fotbalistii nostrii indecent de indolenti…dar cu probleme de greutate 🙂

Marius  •  1 februarie 2010, 12:20

Cei mai buni actori au fost…acum e altfel.

y2j  •  1 februarie 2010, 12:21

Tot respectul si admiratia pentru maestrul Beligan,dar nu sunt de acord cu afirmatia ta „pana la el niciun artist roman n-a reusit asta”,referindu-te la milioanele de suflete adunate.Cred ca Amza Pellea este mai iubit decat maestrul Beligan si decat oricare alt mare actor roman.

Cristina  •  1 februarie 2010, 12:27

Unul dintre din ce in ce mai putinii actori mari care ne-au mai ramas. Din pacate, se duc toti, unul cate unul, in lumile astrale ale unei vieti eterne.

gogu  •  1 februarie 2010, 12:50

trebuie sa si invatati ceva din asta dragi ziaristi. subliniati inca din start „tirajul”, tocmai asta trebuie avut in vedere calitatea nu cantitatea. dar si jurnalismul s-a aliniat la toate „porcariile” din tara asta.

luci  •  1 februarie 2010, 13:15

Vin din urma actori tineri foarte talentati, apreciati si afara. E bine sa aiba cat mai multe exemple pozitive de seama Maetrului Beligan.
Cataline puteti face voi o sectiune a ziarului care sa contina doar informatia pe care ar citi-o Maestrul Beligan?

durden  •  1 februarie 2010, 14:09

l-am vazut in take,ianche si cadir acum cativa ani.nu-mi venea sa cred cum poate sa joace la 80 si ceva de ani.de niro si al pacino,care sunt cu 20 de ani mai tineri,au inceput deja sa joace roluri de socri morocanosi,pirati *****,politisti octagenali etc.si ei au si dreptul de a gresi si mai filmeaza o dubla…asadar,respect maestre!

n00dles  •  1 februarie 2010, 15:12

Nu eu, un ilustru anonim, sau X ori Y, la fel de anonimi ca si mine (si mai mult sau mai putin ilustri) suntem cei care facem diferenta atunci cand e vorba de valori. Ci insasi VALOAREA. Cand Radu Beligan o sa vrea sa-l cunoasca pe Mutu si nu pe Hagi, abia atunci idolul prafurilor voastre va putea sa inceapa sa creada despre el ca are valoare.

florin  •  2 februarie 2010, 2:24

va multumesc gsp pentru aceste frimituri.pacat,ca in general s a ales doar comercialul.

vancouver  •  2 februarie 2010, 7:58

Am avut o copilarie si o tinerete fericita , in mare parte datorita acestor mari actori pe care am avut onoarea sa ai vad la Teatrul National, Bulandra, Nottara, etc… Nu vreau sa-i mai amintesc ca e o lista prea lunga si imi mai poate scapa careva….Le multumesc mult.

Delta Tulcea  •  2 februarie 2010, 9:02

Jos palaria.. pentru maestrul Beligan..si pentru tine , Catalin

gunti  •  8 februarie 2010, 14:36

sanatate Domnule Beligan, o reverenta daca imi permiteti sa va fac.

Comentează