77 de zile şi minute

Chivu s-a întors pe gazon, mîndria ne-a revenit în piept

vineri, 26 martie 2010, 12:59

Chivu s-a întors pe gazon, mîndria ne-a revenit în piept

Aceasta este povestea unei minciuni. A început cu o săritură banală la cap, la un meci Chievo – Inter, apoi osul a pîrîit, străpuns de energia neaşteptată a loviturii, şi au fugit la spital. „Stai liniştit, Cristi, nu e nimic grav!”, a auzit în ambulanţă. Era o minciună.

Dar era şi un neurochirug, probabil cel mai bun din Italia, la doar cîţiva kilometri şi era clinica din Verona unde medicul opera şi era noaptea aceea în care căpitanul echipei naţionale a României a trecut pe lîngă noapte fără să ştie. S-a făcut dimineaţă. „Nu a fost complicat, Chivu e foarte bine”, au auzit ziarele, televiziunile şi publicul de la oficialii lui Internazionale Milano. Era o altă minciună.

Au trecut săptămîni pînă cînd s-a aflat de a doua operaţie, de temerile şi de lupta lui Cristi. În total, 77 de zile. Marţi seara s-a întors pe gazon şi toată lumea părea veselă, dar era o iluzie, pentru că tribuna era, de fapt, speriată, văzîndu-l cu casca neagră de rugbist, protecţie tristă în faţa fricii dinăuntru şi din afară. Cînd a sărit prima oară la cap, lumea l-a aplaudat. A jucat 77 de minute şi, cînd a părăsit conul de lumină, 54.000 de oameni s-au ridicat în picioare, aclamîndu-l, dar şi asta era o minciună, pentru că, de fapt, foarte puţini erau cei care nu lăcrimau. Acolo, pe unul dintre cele mai aristocratice stadioane din Europa, spectatorii erau emoţionaţi ca nişte copii.

Ajuns la vestiare, Chivu a sunat-o pe mama lui în ţară şi i-a spus că s-a simţit tulburat şi fericit „ca atunci cînd m-am născut prima oară în fotbal, ca atunci cînd am debutat”. Era ultima himeră, pentru că încă îi bătea inima atît de tare, dar era o minciună blîndă şi nevinovată, care a schimbat culoarea tuturor celorlalte minciuni necesare dinainte.

N-a fost nimic grav, n-a fost în pericol şi nu s-a temut. Pentru că e Cristi Chivu, căpitanul echipei naţionale a României.


Comentarii (18)Adaugă comentariu

andrei  •  26 martie 2010, 1:59

Un singur cuvant: emotionant. Si nu e o minciuna. Bravo capitane!

je  •  26 martie 2010, 5:14

bine ai revenit CAPITANE!!!

durden  •  26 martie 2010, 8:07

foarte frumos…respect chivu!!!

nu conteaza  •  26 martie 2010, 8:21

In fata acestei situatii nu gasesti cuvinte,mai bine tac
dar sunt bucuros pt. ca este bine

benosu  •  26 martie 2010, 9:51

Asa e. Cand viata te minte, tu trateaz-o cu mici doze de adevar: curaj adevarat, forta adevarata, iubire adevarata. Sanatate multa, Chivule!! Bravo, Capitane!!

ba(la)nel  •  26 martie 2010, 9:58

Nu sunt un fan al fotbalistului Chivu, dar din punct de vedere al omului Chivu, imi scot palaria in fata lui…caracter, educatie, modestie, seriozitate…de fapt, acestea conteaza mult mai mult decat ce face fotbalistul Chivu…astea sunt cele care conteaza in viata…este un motiv de mandrie ptr fiecare roman ce s-a intamplat la iesirea lui Chivu de pe teren…multumim, Cristi, ca ne dai motive sa fim si mandri…ptr ca scarbiti, amarati si dezamagiti suntem zi de zi

cantona  •  26 martie 2010, 10:55

Acesta e unul dintre articolele pentru care merita sa fii ziaristul nr.1, Tolo! Iar Chivu este unul dintre putinii fotbalisti care merita sa fie aplaudati, indiferent cum joaca! Chapeau!

flo_aka_me@timisoara  •  26 martie 2010, 11:00

mi-au dat lacrimile.dovada ca cei mai mari si mai buni fotbalisti sunt si cei mai mari oameni si caractere! bravo chivu

ciupi  •  26 martie 2010, 11:05

ceea ce i s-a intamplat lui cristi, ceea ce a patit si portarul de la chelsea, mai alaltaieri si copilul ala de la doi pasi de nea bricheta, astea sunt minciunile de fapt din fotbal, din viata, din noi insine. ne mintim numai si numai pentru ca pretul adevarului creste de la un accident la altul. violenta este numele sau.

pentru tolo  •  26 martie 2010, 11:12

„A jucat 77 de minute şi, cînd a părăsit conul de lumină, 54.000 de oameni s-au ridicat în picioare, aclamîndu-l, dar şi asta era o minciună, pentru că, de fapt, foarte puţini erau cei care nu lăcrimau.”

as putea sa inteleg primele doua minciuni si chiar sa-ti dau dreptate, dar n-as putea sa te sustin in a treia minciuna pe care ai introdus-o fortat, gazetareste, de parca daca aclami pe cineva nu ai putea sa lacrimezi in acelasi timp, din admiratie. probabil tie nu ti s-a intamplat niciodata ! n-as vrea sa cred ca induci ideea ca Chivu e de plans. evident ca nu cred asta, dar asa s-ar putea intelege si nu da bine sa fortezi textul prin introducerea unei astfel de „figuri de stil”, pentru ca unii chiar se prind. in rest te citesc cu placere si chiar ai condei in ciuda tuturor metehnelor pe care le ai si pe care cu totii le avem.

Cătălin Tolontan  •  26 martie 2010, 12:56

pentru tolo: Nu o luaa atit de stricto sensu 🙂 Sigur ca, intr-o tableta, care apeleaza si la mijloace stilistice, nu doar gazetaresti, se apeleaza la astfel de figuri de stil.

Sorina  •  26 martie 2010, 12:58

foarte frumos. chiar emotionant… si asta spun eu, care am o prea slaba legatura cu sportul. in schimb, e vorba de lucrurile de dincolo de sport: e vorba de umanitate.

olteanu  •  26 martie 2010, 13:53

Superb!Bine ai revenit Cristi!

varusandel  •  26 martie 2010, 14:40

am ajuns sa ne mindrim cu un singur fotbalist (al doilea a ajuns ********), suntem vai si amar de fotbalul nostru
turnee finale nu , in cupele europene suntem ciuca batailor, avem fotbalisti de calitate pe care ii numaram pe degetele de la o mina
suntem cei mai tari

mariusc  •  26 martie 2010, 17:56

bravo catalin,
spun bravo pentru ca esti un om care mai ai emotii.
chiar daca nu e scris prea bine(e doar o parere:P) articolul dezvaluie faptul ca autorul e om.
un pic cam patetic dar nu contabil:))

Daniel Ispas  •  26 martie 2010, 22:35

Felicitari pentru ca publici si articole pozitive intr-o perioada in care scandalul vinde cel mai mult!

Mano  •  27 martie 2010, 1:17

BINE AI REVENIT CAPITANE! AVEM NEVOIE SI DE TINE LA NATIONALA, IN STANGA APARARII… SI IN MIJLOCUL VESTIARULUI. CARACTER!

pika17  •  27 martie 2010, 6:50

Zero

Comentează