De ce n-am plecat

Întrebarea se poartă iar, precum retrezirea bulinelor colorate în modă. „De ce nu pleci din ţară?”. Generaţia mea a auzit-o la începutul anilor ’90. Unii au şi ascultat impulsul, alţii, nu, nimeni nu are dreptul să judece opţiunile celuilalt, fiecare a făcut ceea ce a crezut că e mai bine pentru viaţa lui. „De ce nu pleci?”, a revenit fără un motiv aparent, altul decît dezamăgirile şi oboseala, poate că nu e nici o deosebire între ele.

marți, 27 aprilie 2010, 1:17

Întrebarea se poartă iar, precum retrezirea bulinelor colorate în modă. „De ce nu pleci din ţară?”. Generaţia mea a auzit-o la începutul anilor ’90. Unii au şi ascultat impulsul, alţii, nu, nimeni nu are dreptul să judece opţiunile celuilalt, fiecare a făcut ceea ce a crezut că e mai bine pentru viaţa lui. „De ce nu pleci?”, a revenit fără un motiv aparent, altul decît dezamăgirile şi oboseala, poate că nu e nici o deosebire între ele.

„M-am născut într-o limbă şi n-aş putea funcţiona în alta”, îi răspunde Radu Cosaşu lui Ovidiu Ioaniţoaia la aceeaşi întrebare. Cu simţul aproape unic către naturaleţea discuţiilor, asta nu se mai poartă în şocul sportului 3D, directorul ziarului i-a cules marelui scriitor primul interviu după un timp pe care acesta nici nu şi-l mai aminteşte. „Poate primul meu interviu”, zice Cosaşu. Îl publicăm azi. Îl găsiţi aici. Merită!

O amintire cu Radu Cosaşu. La începutul anilor ’90, împreună cu Luminiţa Paul lucram ca reporteri la o investigaţie despre dopingul românesc, care nu putea intra în „Gazetă”. Aveam de ales între a o publica alterată şi a demisiona. Nimic eroic, să ne înţelegem! L-am căutat pe scriitor în redacţia „Dilemei”. Nu ne cunoscuserăm, dar la puţin peste 20 de ani posezi îndrăzneli şi exasperări la care azi nici n-ai visa.

Ne-am întîlnit undeva incomod, aproape pe scări. L-am rugat să ne dea un sfat. N-a zîmbit deloc, a luat lucrurile foarte în serios. Citindu-l, mă aşteptam să aibă o îngăduinţă superioară faţă de ţîfna unor ziarişti atît de tineri. A rămas o clipă concentrat, abia a clipit, bine că se scurgeau repede secundele că altfel aş fi avut nevoie de un tub de oxigen, şi a spus: „Poţi face compromisuri pînă la a te compromite”. Am plecat de lîngă el, în aceeaşi zi de la „Gazetă” şi am publicat ancheta în echipa unde director era Ovidiu Ioaniţoaia. Sîntem şi azi tot aici.

De ce n-am plecat din ţară? Poate şi pentru că Radu Cosaşu, aprinzîndu-şi pipa cu „Le Monde” în mînă în braseria de la „Hilton”, a tras acea graniţă de fum albăstrui între nuanţă şi cedare definitivă. De ce nu plec? Asta habar n-am.


Comentarii (46)Adaugă comentariu

gabi  •  27 aprilie 2010, 2:45

Nu ai plecat si nu veti pleca pentru ca nu aveti singe in voi.Este foarte gre sa o iei de la zero dar sa stiti ca se merita.

explorish  •  27 aprilie 2010, 3:05

eu cred ca ai habar de ce nu pleci, ai zis-o doar asa sa dea bine ;).
despre dl cosasu… snt multe de zis, dar nu de catre mine. eu imi scot doar palaria.

Roman paranoic  •  27 aprilie 2010, 4:34

Pentru ca aveti o varsta, aveti bani, probabil si familie. Dar viata normala e in afara Romaniei, asta va garantez.

clujeanul din Atlanta  •  27 aprilie 2010, 4:49

Excelent articol ca de obicei.Eu am plecat si nu regret. Tu ai ramas si te respect pentru asta.

cataxxx  •  27 aprilie 2010, 5:42

No offense, dar articolul e foarte neclar. Ideile nu se leaga, si nu vad nici o legatura intre Radu Cosasu si statul in tara. Daca esti ziarist valoros, clarifica-ti stilul. N-am timp sa-ti citesc articolele decat o singura data, asa ca trebuie sa inteleg exact ce vrei sa spui. Sunt 10,000 de siteuri pe care pot sa le vizitez si de obicei le aleg dupa cat de simplu imi ofera exact ce vreau. Titlul articolului e bun, catchy, dar articolul e mai mult un draft decat o versiune finala.

ROMANESCU  •  27 aprilie 2010, 5:51

Eu am plecat demult in bejenie,de zeci de ani,Cataline draga(permite-mi sa-ti spun asa,fiindca esti mult mai tanar decat mine).
Si daca ma intrebi acum ;de ce am plecat ? Stii ce ti-as raspunde? Ca HABAR N-AM ! Sigur,sunt realizat ,am realizat ceva ,dar …timpul meu,fericirea mea , ghici unde sunt ? ACASA ! Acolo unde pot simti in nari parfumul cel adevarat al strazilor,acolo unde fiecare coltisor ti-e drag,acolo unde iarba este cea mai verde iarba din lume,acolo unde ,daca intalnesti un singur om ca si tine (apreciez mult ce-ai facut in jurnalistica pana acum!)te bucuri nespus,acolo este casa ta! Si atunci cum sa fi plecat un om cu nume atat de legat de tzarina tzarii; Radu Cosasu ?. Il inteleg!.
DUMNEZEU SA-I OCROTEASCA PE TOTI ROMANII (indiferent de nationalitate si unde s-ar afla pe glob)!!!

rednyk  •  27 aprilie 2010, 6:03

pai e simplu! nu ai plekat ptr ca faci bani acolo.desi esti un ziarist valoros dupa umila apreciere a mea totusi cred ca mai bine ai intreba de ce nu au plecat pe cei care s-au pregatit intr-un anumit domeniu si nu reusesc sa profeseze din cauza coruptiei,lipsa ajutorului guvernului,si din cauza proastei remunerari sau din multe alte cauze.oricum nu am cunostintza de vre-un ziarist care sa fi plekat din romania si sa reuseasca afara,am auzit de medici de ingineri de arhitecti da niciodata de ziaristi,categoria cea mai vinovata de tot raul din romania

dan  •  27 aprilie 2010, 9:35

Mai tare raspunsul lui romanescu decat articolul de baza.

Mircea  •  27 aprilie 2010, 9:41

In cazul domnului Cosasu treaba este foarte simpla. A fost intelept.
O persoana care traieste din scris nu se poate afirma „afara”. Cu exceptia catorva romani care au emigrat la Paris dar au ntrait acolo o viata, nu cunosc pe nimeni care sa se fi afirmat scriind intr-o limba straina. Poate sunt, dar mari nu au ajuns.
In ce priveste treaba cu „parfumul strazilor de acasa…” al dlui Romanescu, imi permit sa nu fiu de acord. Ajungi sa stapanesti limba tarii unde te-ai stabilit, ajungi sa fi acceptat si apreciat, nu mai conteaza nici un parfum. Poate numai cel pestilential de acasa provocat de gunoaiele neridicate la timp….Ca sa nu mai spun de gunoiul verbal si moral care te inconjoara la fiacare pas, fiecare secunda si care inhiba orice reverie mioritica…

Arta compromisului | bucurenci.ro  •  27 aprilie 2010, 9:49

[…] am recitit-o într-o amintire cu Radu Cosaşu, semnată de Tolo: Ne-am întîlnit undeva incomod, aproape pe scări. L-am rugat să ne dea un […]

dan  •  27 aprilie 2010, 9:53

Pana la urma acasa este unde te simti bine , unde esti tu insuti. Acasa nu poate fi general, acasa e foarte particular, asta daca intelegi ceva din viata asta. Cei care au scris inaintea mea pare ca au inteles ceva. Fiti buni ! Multumim Catalin pentru articol.

etienne  •  27 aprilie 2010, 9:53

Nu ai de ce sa pleci definitiv atata timmp cat aici,acasa,traiesti bine.cei care au plecat,mare parte din ei erau prea flamanzi incat nu le mai pasa ca lasa in urma tara in care au crescut,prieteni,familie etc.eu prin prisma meseriei ies destul de des afara,si intradevar sant diferente enorme din toate punctele de vedere dar asta nu inseamna ca trebuie sa blamam si sa uitam tara in care am crescut….asa cum e ea…cu bune si cu rele,uneori mai multe rele decat bune!

florin.b  •  27 aprilie 2010, 10:25

Dl Tolontan,in primul rind felicitari pentru acest editorial ,mai ales pentru ultimele fraze din el .Oare de ce nu plecam ,de ce nu plecam odata din acest loc pe care de vreo citiva ani in coace ,dar mai ales de prin decembrie ,mi-e greu sa-l mai numesc ,,tara” ? Raspunsul ,cred ,e diferit dar ,pina la urma,acelasi pentru fiecare.Nu plecam peentru ca in alta parte nu cred ca am reusi sa ne adaptam ! Sau daca ne-am adapta ,gindul ne-ar sta doar aici.Va aduceti aminte de ,,Fram ursul polar ” ? ei bine si Fram isi dorea sa plece ,sa scape de circ,de toata nebunia de acolo,sa ajunga la Pol ,sa simta iar mirosul ghetii in nari .Si pina la urma a reusit ,a ajuns acolo dar abia atunci si-a dat seama ca pentru el Polul Nord nu mai poate insemna niciodata ,,acasa” .Asta se intimpla si cu noi ,oricit de frumos ar fi in alta parte ,ata ne va trage mereu aici ,catre circ ,catre mizerie si dresori prosti .Poate ca asa sintem noi blestemati ,sa visam mereu la ceva ce niciodata nu vom putea atinge.

genceaforever  •  27 aprilie 2010, 10:34

@etienne ‘cei care au plecat,mare parte din ei erau prea flamanzi’ cu asta va place sa va amagiti voi care ati ramas, am plecat ca ne era foame, mie chiar imi era foame de o viata normala, in care nu trebuie sa dau spaga pentru un loc la caminul studentesc(lux suite)nu trebuie sa ma duc la doctor si sa dau spaga (pentru ca asa au fost restul idioti inaintea mea si au dat), nu trebuie sa dau copilul la gradinita si sa dau spaga, nu trebuie sa aiba copilul parte de o ingrijire preferentiala in clasa unde invatza, nu trebuie sa vad promovarea inculturii la tv (razboinici ai luminii si turci mondeni semianalfabeti), nu trebuie sa muncesc cel putin 10 ore pe zi inclusiv sambata pentru un salariu decent, nu trebuie sa am un salariu in cartea de munca si altul real, nu trebuie sa fac multe multe lucruri normale pentru cei care au ramas. Chiar am dreptul sa ma bucur de viatza. Personal urasc societatea romanesca dar nu pe romani. Ei nu stiu ce zic…. Chiar imi era foame de o viatza normala. Am incercat , chiar nu mi se potriveste societatea actuala romaneasca, sorry… vo las voua , e pe maini bune… voi gasitzi normal ceea ce se intampla…..

Cătălin Tolontan  •  27 aprilie 2010, 10:39

rednyk: ziaristiii sint „cei mai vinovati pt ce se intimpla in Romania” zici tu. E mult prea mult. Lucrezi cumva la „Cotroceni”? 🙂

stelica  •  27 aprilie 2010, 10:50

off-topic: oare in aceeasi situatie ca a dopajului se afla azi raporturile dintre casele de pariuri si fotbal? pe cand un reportaj despre aceste mizerii vor razbate printre bannerele reclamelor, Catalin?

Marius  •  27 aprilie 2010, 11:10

gabi, o fi meritand (ca nu e verb reflexiv), dar nimeni nu pleaca doar de dragul de a pleca. Pleci doar daca nu ai de ales sau daca ai o oferta prea buna ca sa o refuzi, altfel oricine prefera sa ramana acasa langa cei dragi ducand un trai decent (nu spectaculos, dar decent si mai mult cu bucurii de alt ordin decat cel financiar, exista).

Sunt sigur ca daca domnul Tolontan avea talentul necesar sa scrie in franceza pentru l’Equipe, sau in italiana pentru Gazzetta dello Sport sau inca in spaniola pt Marca sau El Mundo Deportivo, ar fi plecat si el atunci la 20 de ani fara sa se uite inapoi. A ramas si a reusit sa faca o cariera si sa devina o persoana publica.

Daca as fi crezut cu tarie ca facandu-mi treaba si fiind la locul meu in Romania, as fi reusit sa imi fac o cariera, as fi ramas si eu. Dar fara compromisuri la noi nu se poate (cum tocmai domnul Tolontan a marturisit). Am avut o oferta buna si am plecat… Sper totusi sa mai ramana cineva sa ridice tara.

mosh_vishiniu  •  27 aprilie 2010, 11:17

ca orice lucru despre care se poate vorbi,si asta cu plecatul din tara e discutabil.exista parerea,incep cu cea mai proasta,si cea mai raspandita din pacate,postata de gabi:ca aia de pleaca au,vezi-doamne sange.faptul ca exista si oameni care se tem,pana la patologic,in a iesi afara,nu te indreptateste mai eroule sa te umfli in piept,ca nu ai facut nici ce a facut marco-polo,nici columb sau magelan.pentru aia necunoscutul era necunoscut,pe tine poate te-a chemat vre-un var in spania,sa culegi capsuni,ai luat un avion (bani ti-a trimis el,ca afara te apuca un dor de casa de vrei sa-ti vezi pana si dusmanii) si ai ajuns intr-un sistem care te plateste mai bine,pare chiar ca te si respecta mai mult (asa e cutuma la ei cand e liniste,pe criza insa s-ar putea sa se schimbe lucrurile).am un cumnat in spania,in 5 ani s-a rezolvat cu cele ale menajului (casa,masina,mobila,dotari,etc) si asta strangand din dinti si dormind 13 nopti din 14 in camion) dar acum e printre putinii care mai are de lucru acolo (la fel si in italia) si asta pt ca lucreaza tot asa prin toata spania,deci iar nu pune capul doua nopti pe aceeasi perna.si acum e mai nasol ca are nevasta si nu poate sa o ia mereu cu el.deci fericirea de acolo are fel de fel de fete.daca vrei sa traiesti si pentru tine (si aici ai cel putin handicapul departarii de tara si cei dragi,exceptie facand dezradacinatii care nu simt niciodata decat scarba cand se gandesc la romania).
un alt punct de vedere e al celor care vad „lumea civilizata” ca singura normala,”calea de urmat”,modelul „faceti ca ei”,si iata altii care se pacalesc intr-o masura.normalitatea,e o institutie foarte relativa,curva chiar,daca ne gandim la cate capcane ne intinde.unde e binele,unde e raul?sunt intrebari cu raspunsuri partiale,daca folosim doar simturile de baza,cele legate de senzorii de pe corpul nostru fizic.daca insa ne gandim din perspectiva omului inDumnezeit,care cauta manatuirea,s-ar putea sa ne descoperim adevaratul scop pentru care trecem prin acest loc din univers.din pacate nu pot sa spun ca asta e o alta discutie si sa inchei,pt ca de fapt ASTA E TOTUL.revin insa la firul dinainte,ca sa nu-i fac pe unii sa sara la alt post.deci,cand ii admiram pe occidentali,plus america,japonia,coreea sudica etc. trebuie sa realizam ca civilizatia si tehnologia nu sunt neaparat legate.unii zic cum ca prima trage pe a doua dupa ea.da dar daca luam in calcul natura,pe care am uitat-o de mult si pe care incepem sa o cautam cu infrigurare si sa nu o mai gasim acolo unde am lasat-o (vezi poluarea,defrisarile,explozia demografica nejustficata combinata cu foametea,lipsa de comunicare intre oameni care e neglijata pana i-or exploda efectele) treaba sa schimba radical.intr-adevar,daca am deveni mai intelepti am avea si natura,si tehnologie cata ne trebuie, si ne-am si civiliza mai mult (de la intelepciune,nu de la tehnologie).eu unul am putut sa plec in canada in urma cu niste ani,aveam toate conditiile pana la covor rosu,si totusi nu m-am bulucit.vorba lui catalin:
alta parere de discutat e a celor care pleaca din sila fata de ce se intampla aici,incepand cu coruptia generalizata,

AURELIAN  •  27 aprilie 2010, 12:00

Salutare Catalin,
Imi place cum scrii si ca te implici in anchetele despre cheltuieli „cinstite” ale banului public.Cand am vazut articolul tau am simtit nevoia sa ti scriu si eu cate ceva…
In primul rand vreau sa ti spun ca vin dintr un orasel,in care dupa ’90 aveai trei optiuni clare dupa ce terminai liceul: 1.Mergeai la facultate intr un oras mai mare 2.Ramaneai in oras daca familia te putea ajuta cat de cat sau iti gaseai un servici (lucru extrem de greu,pentru ca singurele locuri de munca erau pentru confectionere in industria textile) 3.Plecai afara
Din gasca noastra de prieteni – cam 15 la numar,mai sunt in tara azi doar 8,dar doi dintre ei au revenit dupa multi ani plecati afara
Eu unul am ramas nu neaparat ca nu as fi vrut sa plec,dar crede ma ca prietenii mei care au facut o aveau in situatii destul de grele acasa,asta ca sa ma exprim elegant…Voi reveni,o zi buna!

Eu  •  27 aprilie 2010, 12:34

Astazi 27 aprilie 2010, Horia a reusit sa ajunga in sfarsit pe varful Annapurna. Este al treilea an in care incearca sa urce pe Annapurna si de data aceasta conditiile au fost favorabile si ascensiunea echipei a fost reusita.

In acest moment Horia este in coborare, deja sub 7500m in drum spre Tabara 4. Mai multe detalii vor veni mai tarziu pe masura ce coboara in taberele inferioare.

Felicitari!

oly  •  27 aprilie 2010, 13:07

N-ai plecat din aceleasi motive ca si mine, cred. Ai crezut ca dupa 90 in Romania se va schimba ceva. Ai obtinut un post bine platit si ai crezut ca, profesional, vei ajunge departe. Te-ai realizat si pe plan familial. Si fiecare zi trecuta a reprezentat un motiv in plus sa nu mai pleci. Eu, inainte de 90 aveam clar acest obiectiv. Dupa 90 am folosit de 3 ori biletul de intoarcere din SUA. Acum e prea tarziu, dar imi dau seama ca, daca as mai avea varsta si situatia din 90, nu as mai rata de la zero metri de poarta. Sa fii in America si sa te intorci in Romania lui Base…oricum, nu-mi voi opri copiii sa plece, dinpotriva, le voi da concursul. Sa fii sanatos si sa mai scri articole bune, macar presa sa mai faca ceva, poporul a intrat in hibernare.

razvan  •  27 aprilie 2010, 13:14

bun interviul! tare personajul! bravo!
tine-ti-l aproape pe cosasu, e printre ultimii mohicani.

Cătălin Tolontan  •  27 aprilie 2010, 13:21

stelic: dc vrei sane dai un pont foloseste mailul, te org catalin.tolontan@gsp.ro

vasile .berlin  •  27 aprilie 2010, 14:07

aveti ce spune despre peisajul romaniei dar nu despre societate! cati de aici isi lasa copii sa se uite la stiri! sa vezi omoruri violuri si furturi! la toate posturile inclusv tvr vezi borcea becali si alti! sunt sudor de meserie si in germ la 3 luni m.au intrebat daca vreau sa fiu sef de sectie la 30 oameni. in romania nu se intampla niciodata ! trebuiiea sa dau dreptul inginerului! si nu sunt de la cotroceni, iar cei care nu au plecat spuneti-o pe bune ca va intereseaza BANII si nu respectul educatie calmul aprecierea educatia! mai lasa.ti.o jos cu vrajeala ca cei care au plecat au plecat pt bani! voi sunteti cu banii in ro! asta va intereseza ca daca va interesa educatia copiilor vostri plecati si voi! dar nu aveti „PILE” afara!o zi buna!

Red  •  27 aprilie 2010, 14:24

´Radu Cosaşu, aprinzîndu-şi pipa cu “Le Monde” în mînă în braseria de la “Hilton”´. El s-a „aranjat” profitind de multe circumstante favorabile. Cum poate fi un om la virsta sa un exemplu pt. cei tineri? Nu va uitati in jur? Ginditi-va ca aveti copii care cresc cu Jiji Becali ca exemplu de viata!
Lasciate ogni speranza …!
PS Limba nu e un impediment pe masura temerilor iar lumea a apartinut mereu celor cutezatori!

simi  •  27 aprilie 2010, 14:29

De ce as pleca?Imi inchipui ca cei din cauza cartora as pleca ar simti o satisfactie.Nu plec pentru ca asta e tara mea si nu imi spune nimeni si nu ma poate obliga mojicia nimanui sa plec.Sa plece ei!

Gogu  •  27 aprilie 2010, 14:32

@etienne, acelasi lucru ti-ar spune si Jiji Becali! Esti cumva machedon? De ce pleaca atitia doctori, informaticieni etc.? Incearca sa gindesti lucrurile pina la capat!

m68  •  27 aprilie 2010, 14:50

Vreau sa te felicit pt tot ceea ce faci.Eti un jurnalist care faci cinste meseriei tale (santeti f.f.foarte.putini din pacate).Oriunde ai merge CATALINE sunt sigur ca ai fi foarte apreciat (poate mai mult totusi aici in strainatate unde sant eu si unde orice VALOARE este apreciata si pretuita atat de oamenii de rand cat si de catre autoritati).Din pacate noi romanii nu am stiut niciodata sa ne pretuim valorile ba din contra am incercat tot timpul sa le balacarim si sa le vedem numai defectele.Pacat mare pacat.Un OM poate fi OM atat in Romania cat si in oricare alt stat al lumii.Tu esti un OM si ai tot respectul meu.Scoate la iveala toate mizeriile pt ca sant foarte multe.Nu stiu ce parere au altii dar eu imi scot palaria in fata ta si iti spun ca te RESPECT SI TE STIMEZ.Multa sanatate. mircea,castellon(spania).

Romica  •  27 aprilie 2010, 15:04

Aurelian: Esti cumva din Braila? In legatura cu articolul.. nu pot spune ca sunt si multi care spun: DE CE AM PLECAT? dar e greu sa recunosti ca te lovesti de greutati oriunde , mai ales acum dupa ce romanii sunt priviti cu alti ochi in comparatie cu vreo 10 15 ani in urma.Noi cei de afara ne rugam in fiecare zi sa auzim vesti bune de ACASA , nu doar mizerii, saracie, coruptie …

paraipan  •  27 aprilie 2010, 15:47

Interesant subiectul pe care il propuneti. Se si vede din numarul de comentarii,dar pare un articol incropit la repezeala. Va sfatuiesc sa-l cititi in 2 saptamani „la rece” ca sa va convingeti.
Multa bafta.

aldorado  •  27 aprilie 2010, 16:02

cataxxx, ai pus punctul pe i. ce legatura are plecatul cu radu cosasu si cu lipsa de compromisuri? e extrem de confuz articolul. cat despre plecat, va spun un singur lucru. nu conteaza absolut deloc unde stai daca ceea ce faci, faci cu placere si pasiune. punct. ca in romania nu as mai sta sa am milioane de euro in banca, asta e altceva. intr-un loc unde valorile sunt date peste cap este foarte greu sa iti gasesti busola, ca om normal si civilizat. va doresc sa ajungeti unde va place!

Drumetul  •  27 aprilie 2010, 17:14

Foarte simplu: daca esti calificat intr-un domeniu si vrei sa pleci trebuie sa te asiguri ca vei lucra in domeniul respectiv si vei fi platit mai bine decat acasa. Cum a mai spus cineva, ca ziarist asta e foarte greu, aproape imposibil. La munca de jos o duci rau oriunde in lume. Merita sa pleci la munca de jos numai daca si acasa tot asta ai facut.

Leo  •  27 aprilie 2010, 17:33

Intr-o tara in care Becali apare la TV de zece mii de ori mai mult decat Cosasu,Plesu sau Liiceanu ce poti sa mai spui. De vina sunteti si voi ziaristii pentru publicitatea care le-o faceti acestor nulitati. Ce sa invete tinerii de la ei? Doar ca daca nu esti cinstit si corect ajungi bogat.Din pacate in Rom este foarte greu sa traiesti normal.Este imposibil.Doar daca esti’afara’ iti dai seama ce inseamna o viata normala

di  •  27 aprilie 2010, 19:52

eu cred ca e o falsa problema; cine vrea sa plece va gasi argumentele corecte, cine vrea sa ramana va gasi altele, dar tot corecte. Cine a plecat si a reusit va putea fi tot timpul balansat de cineva care a plecat si n-a reusit; cine a ramas si a reusit va fi tot timpul balansat de cineva care n-a reusit. Iar reusita cum se masoara? In cariera, in bani, in familie, in prieteni, in…? Cati sunt care le echilibreaza pe toate si pentru cat timp? Si mai cred ca asa cum sub jegul din Romania apar lucruri interesante (Cosasu in cazul de fata) si de sub poleiala din alta parte pot apare lucruri discutabile. Poate ne trebuie mai multi vopsitori…

MIKI II  •  27 aprilie 2010, 19:57

Parerea mea e ca ai facut rau ca nu ai plecat, dar niciodata nu e prea tarziu. Trebuie sa ai ceva oua ptr. o asemenea decizie.
Pe de alta parte nu cred ca ai fi gasit un locsor asa de caldut cum il ai astazi. Ar fi fost grea integrarea intr-o alta tara, dar nu duci lipsa de talen si ai fi reusit pana la urma fara sa fii obligat sa perii pe cineva.

2449  •  27 aprilie 2010, 20:23

de ce-am plecat? nici eu nu stiu exact. aveam 20 de ani , poate inconstient aveam nevoie de ceva aventura. dupa ani de incertitutini pot sa spun sincer ca sunt fericit si ca aici este acasa .nu as schimba nimic daca mi s-ar oferi ocazia.
nu cred ca putem generaliza in vreun fel decizia de a pleca sau cea de a te intoarce. pana la urma tot ce conteaza e sa ne gasim fericirea. unii suntem mai pretentiosi cu asta altii ne multumim cu mai putin.

Catalin  •  27 aprilie 2010, 21:44

Acum vreo sapte ani, dupa un episod foarte romanesc, in urma caruia iti vine sa-ti iei campii, scrisesem o epistola intristata la Dilema. Peste cateva zile, am primit un e-mail: „Domnul Radu Cosasu va roaga sa-i telefonati la redactie”. L-am sunat si-am vorbit. Mi-a spus ca l-a emotionat scrisoarea mea, m-a intrebat ce-o sa fac in continuare si mi-a dat numarul lui de acasa, indemnandu-ma sa-l mai sun. Ceea ce am si facut de cateva ori. M-a invitat, apoi, la el acasa, sa ne cunoastem. Dar n-am dat curs niciodata invitatiei. Am spus mereu ca din lipsa timpului, dar stiu ca de teama. Desi nu stiu de ce mi-a fost teama. Citind mai sus, imi dau seama ca am facut o greseala si o sa incerc sa repar asta cat mai repede.
Si daca ma gandesc mai bine, imi dau seama ca n-am plecat atunci din tara si datorita faptului ca Radu Cosasu mi-a spus ca scrisoarea mea l-a emotionat.

kappa  •  27 aprilie 2010, 23:31

De acord ca pentru un scriitor sau un jurnalist raspunsul firesc e cel dat de Radu Cosaşu “M-am născut într-o limbă şi n-aş putea funcţiona în alta”. Raspunsul asta insa nu cred ca merge in alte domenii de activitate. Cred ca fiecare are un raspuns potrivit pentru el insusi la intrebarea „de ce nu am plecat?” sau la „de ce am plecat?” de cealalta parte a oceanului. Toate-s corecte cata vreme functioneaza pentru cel care si le-a adresat.

martzic  •  27 aprilie 2010, 23:46

Asadar, ne-ati tradat, emigrantilor!
Ati plecat din România în cautarea libertatii, a unui
trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-ati lasat
fara inteligenta si fara priceperea voastra, fara forta
care s-ar fi putut aduna AICI si nu ACOLO pentru construirea
unei lumi mai bune. V-ati construit case, v-ati gasit slujbe,
v-ati aciuiat la sânul generos al unor societati care v-au dat o
pâine si v-au ridicat. Iar noi am ramas singuri cu comunismul românesc,
singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev
mediu al tuturor acestor partide, partidulete si politicieni care nu
urmaresc decât interese strict legate de matul lor personal. Am ramas
singuri cu colegi de munca fara alta preocupare decât
de a se mânca la nesfârsit între ei, într-o societate care ar fi trebuit
sa renasca, nu sa moara progresiv, dupa Decembrie 1989, adica exact
acum 20 de ani. Am ramas în blocurile noastre insalubre, dintre care
peste o jumatate ar trebui darâmate si reconstruite din cauza
afectiunilor cauzate de cutremure, gândaci, plosnite, igrasie,
manele, îmbatrânire naturala… Am ramas marginali într-o lume
marginala. Ne-ati tradat, emigrantilor, dar asta n-ar fi nimic înca,
daca nu v-ati fi tradat si pe voi însiva! V-ati lasat în urma parinti,
copii, frati, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-ati
iubit, locuri dragi, gusturi si mirosuri, imagini si sunete.
Ati lasat în urma morminte care au început sa intre în paragina
sau au fost vandalizate. V-ati lasat zecile, sutele, miile de carti
care v-au format dar nu au mai avut loc în
geamantanele voastre mici de fugari. V-ati gasit scuze si consolari
pentru toate acestea.

Ne-ati tradat si continuati zilnic sa ne tradati dându-ne sfaturi
sau îndemnându-ne de la distanta si confortul mediului în care traiti,
criticându-ne des si chiar bucurându-va parca de necazurile noastre,
care nu vin decât sa justifice o data în plus faptul ca, din punctul
vostru egoist de vedere, ati luat cea mai buna decizie când ati decis
sa plecati. Iar recent ne-ati decis si presedintele prin votul vostru,
punand cireasa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva…

2449  •  28 aprilie 2010, 0:33

@ martzic,

nu consider ca am tradat pe nimeni. nu mi-am tradat parintii care m-au indemnat sa plec, cu atat mai putin te-am tradat pe tine. eu pot mai mult decat imi ofera romania in acest moment. nu o sa-mi sacrific acesti ani doar pt ca, vezi doamne m-am nascut in romania si aici tre’ sa sfarsesc. vreau sa scot maximum din mine si o voi face.

robert  •  28 aprilie 2010, 0:38

A pleca sau a nu pleca?Cauze,efecte.
Eu m-am nascut ungur prima limba ce am vorbit-o a fost maghiara.Cand am mers la scoala nu am stiut 3 vorbe in romana ,dupa primul an de scoala am luat premiul 3(1991),mai departe la gimnaziu am fost premiant ,la liceu am primit bursa din america,parte din bani nu a ajuns la mine ,la 16 ani datorita rezultatelor la invatatura am avut ocazia sa merg la scoala in Danemarca.INSA a urmat facultatea in Romania unde am fost vai de mine ca nu am avut bani sa cumpar cartea x y z sau sa dau spaga.Cu toate ca am scris tot ce m-i se cerea la examen am luat nota 4.Si-au batut joc de mine ca de o carpa.Dupa 2 ani am abandonat pt ca asa nu se putea avansa .Am ales sa muncesc la un magazin sportiv cu salariu decent plus bonusuri dar pretentii peste pretentii.Apoi am decis ca voi pleca din tara pt ca voiam sa experimentez ceva nou,sa incerc ceva nou,o noua provocare ,sa vad cum e sa traiesti in alta parte.Si am plecat in Anglia.Aici ti se ofera sanse egale la studii etc dar e ca peste tot societatea are zerourile si adevaratii ei ca peste tot.
PT CINE SPUNE CA „AU PLECAT DE FOAME” SA II FIE RUSINE ,A PLECAT PT CA A VRUT SA OFERE CEVA MAI BUN FAMILIEI.EU NU AM PLECAT DE FOAME SI VA SPUNE ASTA CINEVA CARE A MUNCIT PT FIECARE BAN DE LA 9 ANI NU AM CERUT BANI DE LA PARINTI,MI-AM PLATIT SCOLILE SI TOT SINGUR.FOAMEA E IN ALTII .SE STIU EI!NU SUNT BATRAN(25 DE ANI) DAR VIATA M-A INVATAT MULTE SI MAI AM INCA DE INVATAT MULTE.
STIMA SI RESPECT OAMENILOR CU CAP.SE SIMT CEI CARE SUNT.

Tim  •  28 aprilie 2010, 1:34

Eu am plecat din tara si ma felicit pentru asta? de ce am plecat? pentru ca sunt banatean si nu ma simteam confortabil in „Romania” care nu intelege ca poti fi ungur, roman, sarba sau patagonez si sa fii in acelasi timp om. Pentru ca am fost in decembrie 89 pe strazile Timisoarei si am strigat jos comunismul cand inca nici nu aveam buletin, pentru ca am crezut in Proclamatia de la Timisoara si Punctul 8 care cerea excluderea comunistilor din structirile de conducere, iar dupa 15 ani de la revolutie nu se schimbase nimic. Am plecat pentru ca in Romania intotdeauna legea e facuta de politic sau de cei afiliati structurilor de putere (vezi Dinamo si Steaua in sport). Am plecat pentru ca ma scarbisem de meseria de jurnalist, meserie in care am adunat o tona de procese iar coruptii se lafaie in bani. Am plecat pentru ca nu mai credeam in sansele Romaniei de a se vindeca prea curand, iar eu nu aveam o viata de pierdut dupa ce parintii mei si-o consumasera prin puscarii anticomuniste si deportari in baragan. Nu-i judec pe cei care au ramas, e alegerea lor. Numai bine si hai Poli!

@tolontan  •  28 aprilie 2010, 3:09

un motiv pt care am plecat este acesta: libertatea de exprimare. de ce nu mi-ai postat comentariul anterior? prezentam un link la un articol care arata ca cfr a fost dezavantajata clar de arbitraj in multe randuri. ce e gresit in ce spun?

http://blog.mysport.ro/chefere/2010/04/27/fantasmagoricele-greseli-%E2%80%9Epro-cfr-cluj%E2%80%9D/

articolele care raman (39) – Tolontan/ De ce n-am plecat « poet. poet publicat in volum  •  28 aprilie 2010, 10:20

[…] acest articol, scris de Catalin Tolontan, a fost publicat in ziarul Gazeta sporturilor din data de 27.04.2010 […]

Interviu cu Radu Cosaşu. Întrebările noastre şi răspunsurile sale « punct de lucru  •  28 aprilie 2010, 22:38

[…] “De ce n-am plecat“, explică Tolo, întregind printr-un editorial-eveniment un interviu-eveniment, smuls de Ovidiu Ioaniţoaia lui Radu Cosaşu. Primul acordat de marele gazetar şi scriitor! […]

cris  •  1 mai 2010, 16:01

Eu zic ca e greu sa o iei de la zero, dar unii au reusit!

Comentează