Păunescu numărînd predicate

Dincolo de poezii şi de scenă, l-am cunoscut din amintirile fabuloase ale lui Ovidiu Ioaniţoaia, care a lucrat 14 ani cu Adrian Păunescu, la „Flacăra”, din 1972 şi pînă în 1985. O mie şi una de ediţii de ziar închise cu aceste poveşti.

miercuri, 3 noiembrie 2010, 4:50

Dincolo de poezii şi de scenă, l-am cunoscut din amintirile fabuloase ale lui Ovidiu Ioaniţoaia, care a lucrat 14 ani cu Adrian Păunescu, la „Flacăra”, din 1972 şi pînă în 1985. O mie şi una de ediţii de ziar închise cu aceste poveşti.

Cum îl povesteşte Ioaniţoaia
Ioaniţoaia descrie „Flacăra” ca o revistă făcută după regulile presei moderne, minus factorul regimului şi al cenzurii, desigur. Poveştile lui infinite atestă un Păunescu savuros, strălucitor ca inteligenţă, „un actor uluitor”, despot pasional de redacţie şi de destine, gata să ajute cazurile care-l emoţionau şi imposibil de oprit atunci cînd năvălea pentru a solicita laude, favoruri şi recunoştinţă.

Flacăra, brand multimedia
Într-una din serile trecute, urmărind filmul Cenaclului Flacăra la B1TV, am avut un flash. „Flacăra” a fost primul brand transmedia sau multimedia al presei noastre. Cu 30 de ani înainte ca termenul să devină modă, Păunescu făcea presă scrisă, concerte eveniment, emisiune săptămînală la radio, transmisii TV şi filme documentare. Plus interacţiune cu publicul prin bileţelele sală-scenă, precursoarele mess-ului de azi. Toate sub acelaşi nume: Flacăra. Acum trei decenii!
L-am întîlnit de cîteva ori în redacţiile la care am lucrat sau în emisiuni TV. Ultima oară, acum un an şi ceva, înainte de a afla că e bolnav. Era la Realitatea TV, în studioul Andreei Creţulescu, acolo unde a apărut prima oară Monica Ridzi de la declanşarea investigaţiei Gazetei.

Contrastul dintre un ministru de firmă şi un bărbat ponosit
Am ajuns pe platou cu cîteva minute înainte de emisie. Păunescu stătea la 30 de cm în stînga Monicăi Ridzi. I-am privit cu ochii de reporter şi nu voi uita niciodată ce-am simţit. Scenografia destinului aşezase pe scaune alăturate două generaţii diferite ca două rase extraterestre.

Doamna ministru era tînără, puternică, bine îmbrăcată, „prietenă cu fata preşedintelui”, stea în urcare a unei Românii din care Adrian Păunescu se retrăgea, pierzător în alegeri, colaborator al cîtorva ziare şi bărbat abia încăpînd în dreptunghiul cromat al unui scaun ca de bucătărie. Tociţi în şpiţ, pantofii negri erau contemporanii versurilor sale de debut.

Începutul
Habar n-avea de subiectul „2 Mai”. Puţină lume ştia atunci. Ştiri politice vîndute de televiziuni, scenă de zeci de mii de euro, mărunţişuri, pe bune mărunţişuri… Chiar înainte de emisie, cînd în regie începuse numărătoarea inversă, o auzeam în casca realizatoarei, Păunescu a schimbat cîteva cuvinte de politeţe cu ministrul de lîngă el.

Apoi a început emisiunea. Nu era stăpînit de nici o prejudecată, ba chiar aş putea spune că agresivitatea mea îl contraria. De cîteva ori a dat să o acroşeze blînd pe şefa sportului. Ea i-a retezat-o fără ca măcar să-l privească, aşa cum ignori un tip cu tricou decolorat care vrea să te întrebe ceva pe stradă. Păunescu n-o preocupa, era un „fost”, eventual ziaristul din faţă o enerva.

Muşchii feţei lui
Ştiam de la directorul Gazetei că e un polemist devastator. Ştiam şi aşteptam. Pentru că simţeam că e o chestiune de secvenţe pînă cînd va izbucni, enervat de explicaţii oficiale sterile şi superioare. Îi puteam surprinde pe amîndoi din aceeaşi privire, atît erau de apropiaţi şi de străini, şi nu voi uita. N-am cum să uit.

Tînăra impecabilă lucea tot mai mult sub razele propriei admiraţii, „noi sîntem de aceeaşi generaţie, n-ar trebui să ne atacăm”, îmi spunea ea, iar bărbatul mătăhălos cu barbă, cu aproape 40 de ani mai în vîrstă, îşi mişca rigid muşchii feţei, numărînd în gînd dezacordurile ministrului.

N-am cum să uit, e o scenă memorabilă. El, revolutul, el, colaboraţionistul ceauşist, el, bătrînul liric, el trăise, văzuse, citise şi înţelesese din viaţa asta, din comunism şi din democraţie, din slăbiciunile umane, mai mult decît îşi imaginase vreodată silueta în taior de lîngă, siluetă care continua să-l expedieze, aşa cum merita vasăzică, el, un tip depăşit.

Limba română, dulce şi carnivoră
La un moment dat, Păunescu a izbucnit. Rememorînd, simt încă senzaţia plasată undeva între ruşine pentru că ministrul nu înţelegea şi strădania, ca la o oră de clasă în „generală”, să nu te buşească rîsul în faţa revărsării de ironie, de idei, de limbă română carnivoră cu cei care nu-i pot ţine piept.

Era  crud, era rugător, era de nestăvilit.
Cerea „un pic de înţelegere, doamnă, pentru întrebările oamenilor”, vorbea despre „criza care se simte deja”, acuza „în numele unui bun-simţ care v-a părăsit de atîta putere repede dobîndită”. Tipul se dezlănţuise, era jale!

Atunci am înţeles
A salvat-o publicitatea. În off, ministrul a protestat, indignată şi neatins superioară. Se clătina logic, fără să-şi dea seama. La care Păunescu a rostit o replică pe care publicul n-a prins-o live şi pe care o redau în toată sentenţiozitatea ei brutală. „Doamnă, a spus el, aplecîndu-se către Monica Ridzi cu jumătate de corp, era suficient!, doamnă, ca să vă certaţi cu mine, trebuie să existaţi!”.

Dintr-o dată, el nu mai era prăbuşit sub ani, iar ea nu mai strălucea. Atunci am simţit că, indiferent de cine, ce şi cît o va sprijini, şefa sportului va cădea şi că ceea ce noi abia începuserăm să bănuim cu documentele în faţă bătrînul poet înţelesese urmărind pe sub gene încăierarea dintre cîteva subiecte şi predicate.


Comentarii (212)Adaugă comentariu

Catalin B.  •  5 noiembrie 2010, 13:41

Am avut sansa sa urmaresc emisiunea in direct. Evident, nu am putut surprinde momentul pe care il descrie Catalin Tolontan, insa imi aduc aminte de acel constrast care, dupa parerea mea, domina atmosfera la fel de puternic ca si subiectul dezbatut. Pe de o parte o vedeam pe Iacob-Ridzi – pitipoanca cu „slaif”, acea EBA in varianta „corporate wannabe”, fudula si naiva in acelasi timp care, din motive de ea crezute, credea ca lumea este a ei. Pe de cealalta parte era Adrian Paunescu, un titan al cuvintelor care parea ca doar din gingasie si prea multa generozitate nu-l turteste pe pechinezul care se certa cu sireturile lui.

adriang  •  5 noiembrie 2010, 14:06

In cativa ani se vor uita orice umbre si cancanuri, dar vor ramane acele poezii exceptionale pe care le-a scris. Dumnezeu sa-l ierte.

Horea  •  5 noiembrie 2010, 15:07

Respect !

Calinus  •  5 noiembrie 2010, 15:08

Va rog, postati pe net inregistrea emisiunii. Multumesc anticipat.
Articolul este superb, va spune un telespectator al A3

Dan Tanasa  •  5 noiembrie 2010, 15:50

Sper ca javra Corina Dragotescu doarme linistita acum. Paunescu, marele comunist, a murit. Tara va inflori acum sub conducerea abjectilor BOC-UDREA!

Marius  •  5 noiembrie 2010, 16:47

Salut Catalin! In primul rand felicitari pt acest articol,inca o data impresionant!Iti scriu pt ca ma uit azi 05 nov.la tv,la diverse emisiuni realizate in memoria Marelui maestru Adrian Paunescu,si vad la Realitatea TV,alaturi de maestrul Tudor Octavian,o domnita care vb frumos despre Maestru,dar care acum cateva minute(15:14,astia auceasul pe ecran)a avut „o sclipire geniala…zice ca i-ar fi spus Maestrului acum ceva vreme ca ea il considera un vizionar al acelor vremuri(anii ’70)pt ca avea un trust media,concerte,emisiuni radio-tv si bineanteles cei care au fost la cenaclurile Flacara,isi aduc aminte de biletelele care circulau prin sala erau practic acelasi lucru cu messenger-ul de azi…Se pare nu numai ca ti-a citit articolul,dar l-a si invatat pe de rost!
PS:mea culpa – e politician,de aceea nu o cunosc,Mizil!

m  •  5 noiembrie 2010, 19:10

RIP Adrian Paunescu

Paul Cristian Stefanescu  •  5 noiembrie 2010, 23:27

Asa, ca o incheiere.

Oameni buni, voi constientizati ca „oamenii zilei” sunt Plesu Patapievici, Liiceanu?

Ma uit acum la stadionul din Craiova cantand, cu lumanari in mana, vad pe alte posturi stadioanele pline cantand in anii ’80. Mi-aduc aminte, in vara lui 1980, marea de oameni care statea in jurul Teatrului de Vara din Eforie Nord, ascultand ce se auzea de dincolo de gard.

Paunescu este pe langa scriitorii lui Basescu exact cum este Ceasca pe langa Basescu.

Se pastreaza cu o exactitate totala proportia anvergurilor intre cei doi presedinti si „scriitorii lor”.

Cand depasesc un anumit prag de intelepciune, oamenii devin capabili sa isi evalueze cat de cat corect valoarea. E ca in vorba aia, „cu cat stii mai mult cu atat iti dai seama cat de putin stii”.

Si este imposibil ca un intelectual sa nu vada valoarea ramasa in urma vietii lui Paunescu!

De aici incolo insa, la intelectuali, apar doua reactii opuse:

Prima: Frustrare cauzata de umbra insuportabila in isi dau seama ca se afla in comparatie cu Paunescu. Iar frustrarea asta se reflecta in atacuri virulente la adresa lui, in incercari furioase de a distruge cat de mult pot.

A doua: Contemplare atenta a tot ceea ce a lasat in urma si, in final, bucuria gasirii unui model. In viata pentru pasii urmatori e mereu nevoie de modele, de lideri. Dupa ce ii depasesti, cauti alte modele. Cu cat evoluezi, iti depasesti modelele, iti demitizezi liderii.
Depasiti-l pe Paunescu, voi cel care-l injurati.
Cu fiecare lucru bun pe care il veti face o sa vi se dilueze un pic otrava cu care va chinuiti singuri viata asta amarata.

Cătălin Tolontan  •  6 noiembrie 2010, 10:41

Paul Cristian Stefanescu: produci comparatii aiuritoare. ceausescu/basescu. Unul a fost un dictator, a condus un sistem ticalos si inuman, celalalt e un presedinte ales democratic, iesit ca om, e adevarat, din acelasi sistem, lucru pe care l-a deplins si el.

adrian: Eu, fiind de departe, nu am vazut meciul. V-am citit, in schimb, ultimele atitudini. Sincer, am avut cateva clipe de dezamagire. Sigur, fiecare are propriile ganduri si trairi. Stiu c-ati debutat la ziarul Azi, dar v-am apreciat prin evolutia ulterioara. Faptul ca-l glorificati pe Adrian Paunescu, in public – dand curs si umorilor pe care le aveti fata de madame Ritzi, nu va face cinste. Eu asa vad lucrurile. Spun doar atat: in perioada cand Romania era dominata de patrulaterul rosu,prin 1993-1996, Paunescu ataca, cum ar fi putut spune Cristian (Vadim) Tudor Popescu (CTP), fibra democratiei romanesti si injura pluripartidismul.Este un drept,cel la libera exprimare, pe care-l tot invocati, pe buna dreptate. Il invoca si unu’ ciutacu. Paunescu a fost, vad ca si este la deces, adulat de un anumit public. Sincer, speram sa nu va numarati printre respectivii.

sorinaccio  •  6 noiembrie 2010, 11:14

Catalin, raman la parerea mea: era suficient un articol, hai doua in ziar despre implicarea sa in fotbal. Pentru celelalte puteati inventa fituici de genul celei distribuite la Craiova. Eu intr-un ziar de sport vreau sa citesc despre Champions League a doua zi dupa un meci. Chiar si dupa un 0-4 cu Bayern! Mai usor cu Paunescu, mai usor cu Becali. Si cum ramane cu educatia data unei intregi generatii in poeziile alea pe care corect le-ati prezentat, intr-o vreme cand a-ti para colegul de birou la Securitate era sport national? Nu uita ca si Hitler a fost om bun pentru o parte din nemti!

Paul Cristian Stefanescu  •  6 noiembrie 2010, 14:19

@ CT
Comparatiile se realizeza. Gandind. Nu cred ca e corect sa spui ca „se produc”. Mai era un pas pana a spune ca „se confectioneaza”. Ca doar sunt sinonime.

Ce ai scris mai sus nu este istorie.
Provine din perceptia ta.
Este adevarul vazut din unghiul tau.
Si ai scris cu patima.
Cand un om e patimas, nu poate judeca limpede.

De ce sa nu fie comparati?
Si Ceausescu si Basescu au reprezentat Romania, la fel precum CarolI sau Ferdinand!
Au fost conducatorii tarii!
Unul a fost adus, nepota-su a devenit rege pe linie dinastica, altul a inventat functia de Presedinte, altul a fost ales democratic contra galeti.

De ce sa nu-i poti compara daca unul a fost domnitor, altul rege, altul dictator si altul nu???

Mai sunt multe criterii la fel de relevante precum asta al tau, pentru care sa decretezi ca nu pot fi comparati.

1. Unul avea par des, altul e chelios.
2. Unul nu bea, nu fuma, despre altul se zice ca mai pufaie din cand in cand cate-o mentolata subtire, iar la ocazii mai degusta un degetar de visinata.
3. Unul avea o fata matematician, altul are o fata…

Mai exista si o dilema aici. Ambii au avut o femeie foarte importanta, care le-a marcat viata. Dilema este: numele femeii reprezinta o deosebire sau o apropiere intre cei doi?

De ce spui ca Ceausescu a fost dictator????

1. Avea un Prim Ministru care conducea Consiliul de Ministri la fel cum Basescu il are pe Boc care conduce acum Guvernul, fara ingerinte ale Presedintelui.
2. Avea un organ legislativ, MAN, care vota legile, la fel cum Basescu are un Parlament, cu o majoritate, pe care nu o controleaza el in mod direct.
3. Procuratura era independenta pe vremea lui Ceausescu, asa cum nici acum procurorii, d-na sportiva de la Procuratura, nu executa ordinele lui Basescu.

As schimba un pic descrierea ta cu sistemul inuman.

Ceausescu a construit, asa cum a vrut el, asa cum a crezut el ca este bine pentru Romania (si a crezut corect sau nu), reprimand fara discutii orice rezistenta in fata ideilor pe care el le considera bune (si au fost bune sau nu) pentru Romania si Poporul Roman.

Retine din definitie primul verb: A CONSTRUIT!
Cauta un lider de dupa 1990, langa care poti pune acest cuvant!

Cauta macar unul langa care sa NU poti pune „A FURAT”, „A DISTRUS”

Iata si un exemplu de diferentiere intre cei doi, care te priveste personal.

Daca ai fi scris povestea cu Ritzi in Gazeta Sporturilor de acum 25 de ani, la valoarea prejudiciului Ritzi era condamnata la moarte.

Daca acum 25 de ani, primarul sectorului 3 cumpara de 20 de milioane de dolari bancute si cosuri de gunoi si le punea din metru in metru pe o straduta necirculata, era condamnat la moarte.

Subminarea economiei nationale si, fiind demnitari, poate si tradare de patrie.

Tot o diferenta interesanta Basescu restul conducatorilor.

Pe vremea lui Ceausescu, profesorii si medicii erau respectati, iar militienilor li se stia de frica.
La fel, pe vremea regalitatii.
In prezent, profesorii si medicii sunt desconsiderati, sunt pe la coada sistemului de valori al acestei societati, iar politistii nu mai au nicio autoritate.

Un sfat pentru tine si altii:
Comunismul nu mai exista in Romania de 20 de ani si nu mai are nicio sansa sa mai apara pe undeva prin lume!!!
Multi oameni pierd vremea condamnandu-l, urandu-l, infierandu-l samad.
E ca si cum te duci la mormantul unde e unul ingropat si incepi sa-l injuri pe ala.
Stai acolo ca un prost, sau ca un nebun si urli la luna.

Construiti tata, ceva! Lasati ceva in urma, cat de mic!
Ai notorietate mare, ziarul, site-ul, de ce nu devii tu lider?
Uite poti folosi notorietatea, tirajul, create cu Gigi vs Borcea vs Iancu, gagicile fotbalistilor etc. Ai puterea de a recosntrui sportul de masa. Asa, fara terenuri, fara bazine, cu blocuri in parcuri, tu poti sa generezi o miscare la nivel national.

Ar fi frumos ca Gazeta sa actioneze precum un elicopter care foloseste autorotatia pentru a se opri din prabusire (dpdv al impactului social).Foloseste forta creata prin tabloidizare (a luat destula viteza elicea) pentru a si construi ceva.

Leo  •  8 noiembrie 2010, 19:32

Tolo, m-am abtinut cand ai scris articolul asta, am fost sigur ca TRU o sa scrie exact ce trebuie. Si chiar a scris foarte bine.
Daunescu: http://traianungureanu-tru.blogspot.com/

Comentează