De ce cred ca nu trebuie discutat cu patronul despre continutul editorial

In stilul sau aparent extratemporal, Mihnea Maruta m-a tras intr-o discutie acum ceva vreme, devenita un interviu al carui rezumat il gasiti pe blogul lui si a carui forma integrala o gazduieste ImpactNews.

vineri, 5 noiembrie 2010, 1:28

In stilul sau aparent extratemporal, Mihnea Maruta m-a tras intr-o discutie acum ceva vreme, devenita un interviu al carui rezumat il gasiti pe blogul lui si a carui forma integrala o gazduieste ImpactNews.

Ce cred despre relatia cu patronul? Asta:
Ca jurnalist, eu nu trebuie să argumentez niciodată – nu eu, Tolontan, orice jurnalist din ţara asta – de ce profesia mea arată într-un fel şi are anumite reguli. Nu trebuie să argumentez de ce public sau de ce nu public nişte lucruri. Dacă intru în acest joc infinit al argumentelor, o să ajung să repun în discuţie zilnic profesia şi regulile ei, în discuţia cu patronul. De aceea, eu cred în continuare – chiar dacă sunt interpretat drept fanatic sau fariseu, depinde care e categoria de oameni care mă judecă – că nu trebuie discutat pur şi simplu; despre conţinut nu trebuie discutat, argumentat, justificat, explicat, în niciun fel, cu patronul.

Patronul n-are dreptul să se pronunţe asupra conţinutului. Dacă nu-i convine felul în care noi ne facem profesia, ne poate da afară oricând. Este dreptul lui suveran, pe care nu i-l limitează nimeni. Dupa cum este dreptul meu să nu stau să explic, să nu predau jurnalism patronilor. Nici n-aş şti să fac asta…”

Si o recomandare din ziarele de azi: excelenta idee din care s-a nascut articolul amplu din Gandul, semnat de Robert Veress, despre cei doi cercetatori romani si promisiunea muncii lor de a gasi un leac cancerului.


Comentarii (1)Adaugă comentariu

Leo  •  5 noiembrie 2010, 14:29

Tolo, esti un optimist incurabil?
„Oamenii aceştia au fondat România. Nu ştiu câţi sunt, poate 10%, poate 15%.”
Daca intr-adevar procentul ar fi fost asa de mare poate Romania ar fi aratat altfel azi. Eu mai degraba ma gandesc la cei 61% care considera comunismul ceva bun. Iar asta ma va face, sper, sa nu ma intorc niciodata acolo.
Ca tot ai amintit de Hornby, sper ca ai citit A Long Way Down.

Comentează