Polemica Plesu – Patriciu

E o proba de versatilitate democratica a presei scrise. Cind patronul Adevarul a scris asta, directorul uneia dintre revistele trustului i-a raspuns azi asta, tot in Adevarul. Vorbim despre Dinu Patriciu si despre Andrei Plesu.

miercuri, 23 februarie 2011, 1:03

E o proba de versatilitate democratica a presei scrise. Cind patronul Adevarul a scris asta, directorul uneia dintre revistele trustului i-a raspuns azi asta, tot in Adevarul. Vorbim despre Dinu Patriciu si despre Andrei Plesu.

Prezent la Ateneu la intilnirea lui Andrei Plesu cu Adam Michnik, Dinu Patriciu a ironizat, bascalie pare cuvintul mai potrivit, interventia din sala a lui Gabriel Liiceanu. Si a scris cel mai dur text al sau de cind ii apare rubrica in Adevarul. Interesant ca articolul a reprezentat un atac nenominal! Toata lumea a inteles la cine se referea Patriciu, dar absenta numelui lui Liiceanu s-a dorit, probabil, Ironia Maxima.

Partizan declarat al nuantelor si adversar pina acum al judecatii in categorii, cel putin pentru asta pleda in textele sale, Dinu Patriciu a abandonat sferturile de ton. Dar nu doar in favoarea radicalismului, ii raspunde astazi Andrei Plesu, ci si in favoarea unei simplificari care nu tine seama de competenta lui Liiceanu.

A fost Liiceanu, asa cum sustine Patriciu, un procuror de dupa ’89? Este „Apel catre lichele” demonstratia suprema  a spiritului inchizitorial? Pentru cine are rabdare sa reciteasca textul, raspunsul poate fi diferit. Liiceanu nu cerea, in 30 decembrie 1990,  decit un pas inapoi din partea propagandistilor convertiti in oportunisti.

Si o amintire. In acei ani, cind TVR detinea un monopol frustrant pentru sustinatorii Opozitiei, nu exista notiunea de dezbatere pe micul ecran. Nu pentru ca oamenii ar fi gindit la fel, ci pentru ca cei care contraziceau noul regim nu apareau niciodata pe pozitii egale de dialog cu cei pe care ii criticau in piete sau in paginile ziarelor.

Dupa indelungi emisiuni in care ii avusese sub reflectoare pe oamenii Puterii, Iosif Sava l-a invitat pe Gabriel Liiceanu. Prima fraza a lui Liiceanu a suspendat aerul din Dorobanti si a adus in casele oamenilor ceva ce nu se mai auzise in Romania: „Am venit, domnule Sava, dar sper sa facem o altfel de emisiune decit cea pe care ati facut-o in genunchi in fata presedintelui Ion Iliescu!”. Nu critica la Iliescu era socanta, ci exersarea dezacordului pe viu si nevoia omeneasca de a-i putea spune cuiva sincer, in fata, cu argumente, ca tu crezi ca a gresit. Sava, care era un tip inteligent, a raspuns si asa a inceput una dintre primele polemici ale democratiei noastre.


Comentarii (13)Adaugă comentariu

Marius Delaepicentru  •  23 februarie 2011, 13:56

OK, dar mi se pare nedemn ca gîlceava să fie numită polemică. Liiceanu nu ar înţelege niciodată „profunzimea” epitetului „ciumpălac”. Aşadar, condiţia minimală pentru o polemică este ca dialogul să aibă loc în acelaşi registru.

dan  •  23 februarie 2011, 14:55

Multumesc Catalin. Imi amintesc si eu de emisiunea aceea. De atunci Iosif Sava a facut multe emisiuni memorabile. Pe de alta parte, Patriciu nu are ce cauta in aceasta galceava, de fapt nu are ce cauta in spatiul democratic, el si-a cumparat un ziar pentru a putea scrie un articol in care el amesteca planurile si notiunile.

fotbal  •  23 februarie 2011, 15:01

de data asta chiar i-a iesit! trebuia sa fac si un pariu 🙂
dl patriciu a gasit echilibru perfect intre polemica de gang si cea de cort

Cătălin Tolontan  •  23 februarie 2011, 15:33

dan: ma bucura ca avem amintiri comune, dar te contrazic. Cum sa nu aiba patriciu sau oricine altcineva loc in spatiul democratic. Tocmai asta inseamna spatiu democratic: nu doar dominatia majoritatii, ci mai ales protectia fiecarei voci in parte

dan  •  23 februarie 2011, 16:11

catalin: de acord cu apartenenta umana la spatiul democratic; discursul in schimb nu apartine acestui spatiu, n-as vrea sa folosesc alte cuvinte.

Leo  •  23 februarie 2011, 17:37

Tolo, iar esti prea optimist. Miza e mica in cazul asta pentru Patriciu, daca ar fi vorba de o miza mare sunt convins ca ar bloca orice articol si orice jurnalist.
Chiar, de ce nu ne spui de ce ai refuzat oferta lui Patriciu? Din cauza versatilitatii lui democratice?

mariusz  •  24 februarie 2011, 0:56

Competenta in ce? In compilari? Esti filozof in masura in care creezi un sistem filozofic propriu.
Sa nu uitam ca statul comunist l-a trimis bursier la Heidelberg.
Problema Romaniei e ca are prea multe statui – simitim nevoia sa multumim mereu cuiva, dar nu prea avem pentru ce.
Pe de alta parte, nu inteleg nici reactia lui Patriciu.

dana maria  •  24 februarie 2011, 7:56

multumesc ca mi ati atras atentia asupra intimplarii. Plesu e o bucurie de om, noroc ca scrie si noroc ca pot citi!

takeda  •  24 februarie 2011, 9:37

eu nu cred ca „polemica” asta le face cinste, nici unuia, nici celuilalt. numele lor ar trebui sa fie asociat unui alt tip de debate. pentru mine este o surpriza neplacuta. mai ales dl Plesu.

jiji  •  24 februarie 2011, 12:55

Eu găsesc buna aceasta polemică.Cat despre miză…cred ca e destul de mare!.Foarte multi intelectuali dezamăgiți se reorientează…oare către cine?…

adriang  •  24 februarie 2011, 13:46

Dar de ce apare mereu reflexul asta cu „intelectualii/elita = Plesu + Liiceanu + Patapievici”? S-au terminat oamenii inteligenti, educati si in stare de dialog?
Emisiunea de la TVR a primilor 2 mi se pare cam plictisitoare si plina de generaltati, mai ales din partea „filosofului” Liiceanu, din pacate…

kappa  •  24 februarie 2011, 17:21

Cata vreme firmele pe care le controleza Dinu Patriciu nu si-au platit datoriile la stat, nu ma intereseaza personajul.

Din punctul meu de vedere acest gen de datornici sunt niste hot; intr-un fel ei fura din banii pe care ceilaltii ii platesc la stat. Isi creaza un ajantaj incorect.

Ce sa mai lungim discutia… firmele care au astfel de datorii ar trebui sa intre in lichidare, activele vandute iar statul sa-si recupereze banii. Simplu.

Mircea Marian  •  3 martie 2011, 14:03

O singura remarca: „Apel catre lichele” a fost citit la TVR undeva la sfarsitul lui decembrie 1989, nu la 30 decembrie 1990.

Comentează