Scrisoare din Nagoya

UPDATE: Va recomand gindurile lui Vladimir Tismaneanu despre cutremure si solidaritate.

vineri, 11 martie 2011, 12:01

UPDATE: Va recomand gindurile lui Vladimir Tismaneanu despre cutremure si solidaritate.

Lidia Şimon din înaltul tribunei. Lidia Şimon curtată de ziarişti japonezi. Lidia Şimon salutîndu-i pe admiratorii săi niponi printr-un scurt salut înainte, schiţat cu tot corpul. Şi multe alte imagini şi amintiri japoneze cu Lidia Şimon. Ea are un prestigiu aparte în lumea sportului din Ţara Soarelui Răsare. „În Japonia, sînt mai apreciată decît oriunde în lume”, spune maratonista de 38 de ani. Pretutindeni unde aleargă pe planetă, camerele televiziunilor japoneze o înconjoară pe atleta din România, care trăieşte acum în SUA.

La Jocurile Olimpice de la Beijing, cînd a ieşit pe 8, un loc fabulos şi dur în maraton, s-a bucurat din partea presei nipone de atenţia ritualică a unei mare campioane. Pentru că, dincolo de cele 4 medalii olimpice şi mondiale, „japonezii nu vor uita niciodată că am cîştigat de trei ori maratonul de la Osaka şi că am continuat să vin an de an, să alerg şi să mă lupt chiar şi cînd n-am mai cîştigat”. O altă lume.

Destinul a decis să-i încerce fidelitatea alături de cei mai buni prieteni. Împreună cu soţul şi antrenorul ei, Liviu, alergătoarea a sosit de cîteva zile in Japonia, iar ea a ajuns, singura, la Nagoya, pe coasta estică a insulei. In hotelul de aici, despartita de sotul sau, care era in avion de la Tokio, a prins-o azi cutremurul de 8,9 grade, al cărui epicentru s-a înregistrat în ocean, tot în est, dar mai în nord de Nagoya.

Colega mea, Mirela Neag, a reuşit să discute cu tatăl lui Simon.„Lidia m-a sunat imediat după cutremur cînd încă mergeau comunicaţiile. Sînt bine, mi-a zis, cutremurul a fost tare, dar a trecut. Acum a venit tsunami şi aeroportul e înconjurat de ape, mi-a mai spus ea”, a povestit tatăl, rămas cu copilul Lidiei în Boulder, Colorado.


Zona în care se află Lidia este marcată cu roşu pe harta CNN. Agenţiile de presă vorbesc despre „risc major de tsunami”. Încă unul? Replicile seismului continuă in serie cu valori de peste 7 grade pe Richter, cifre de negindit pentru noi. Potrivit tatălui ei, Lidia e calmă. Lucru de înţeles la un sportiv care, după ce aleargă mai bine de 40 de kilometri, are nevoie de trei zile ca să se dea jos din pat. Înainte ţi-au căzut unghiile şi durerile din oase te-au făcut să ţipi în somnul narcotizat. Trec cîteva săptămîni pina cind începi să mănînci normal, fără să vomiţi.

Dincolo de asta, dincolo de antrenamentul stoic al suferinţei, mai e ceva. Poate că Lidia e calmă şi pentru că, într-un fel, cine ştie, în cel mai important fel pentru un om, ea se simte acasă în mijlocul unui cutremur, dublat de un tsunami şi urmat de un cutremur, de flacari la rafinarii, de masini spulberate de pe poduri, de incendii la centralele nucleare şi de încă un cutremur. „Japonia, apocalipsa acum”, titreaza canalele TV. Da, dar între prieteni.



Comentarii (9)Adaugă comentariu

Sabin  •  11 martie 2011, 12:10

Tare!

malin  •  11 martie 2011, 12:46

Japonezu-i japonez !!!

agent  •  11 martie 2011, 17:11

Ce bine ca n-avem iesire la ocean. Un tsunami ne-ar mai fi trebuit.

TM  •  11 martie 2011, 22:14

TM loves Japan.Be strong friends.

dinamovistul51  •  11 martie 2011, 23:15

Nu crezi ca loviturile primite de la guvern se apropie de un tsunami? E grav ceea ce se intampla in Japonia, nu cred ca exista comparatie.

diss  •  12 martie 2011, 5:33

Legenda spune ca prin ani `68 americanii se gandisera sa ii lase pe japonezi sa produca,sub licenta lor,arme! Apoi s-au razgandit temandu-se ca nu cumva ca japonezii cu tenacitatea si seriozitate lor sa nu dezvolte atat de mult acele arme incat sa nu ii mai poata controla!
Cine a avut sansa sa vada Japonia,eu ma numar printre cei norocosi,realizeaza ca daca acest popor admirabil nu a putut fi infrant nici cu bombe nucleare nu va ceda nici acum!
Superba asocierea lui Catalin! Intradevar acum Japonia pare un maratonist prabusit la 8.9 metri de linia de sosire,incapabil sa se ridice!
Nu este decat o iluzie optica,japonezii se vor ridica si vor rupe blestemata aia de panglica fie si cu dintii!
Gnditiva putin si la noi unde guvernantii taie intr-o veselie panglici chiar si pentru 12 km de autostrada care au costat cat 42 de km !!!
Intradevar Cataline ,Lidia se afla intre prieteni adevarati!
Felicitari pentru articol,ramai unul dintre editorialisti mei preferati!

yaruk  •  12 martie 2011, 9:15

noi putem doar sa-i iubim si sa-i admiram pe japonezi dar nu putem sa fim ca ei niciodata oricat am dori (sa zicem!)acest lucru pentru ca suntem prea diferiti, la fel ca si lumile noastre…
Sensibil si profund articolul

herbert holyoake  •  12 martie 2011, 11:53

Am facut deja un comentariu la articolul d-lui Geambasu pe aceiasi tema.Nu am vrut sa abuzez acolo de spatiu si am lasat afara cea mai impresionanta amintire din acel catun pescaresc.In timpul sederii mele acolo s-a intimplat sa inceteze din viata un batrin de117 ani.Nimic deosebit,dar batrinul era singurul supravietuitor al bataliei de la Tsushima din 1905.Seful comunitatii a decis ca nu este cazul ca vestea sa fie mediatizata asa ca satul(catunul) a devenit „off limits „pentru TV.Impreuna cu d-l Takiri Sanda,invatatorul,am vizitat casa batrinului dupa inmormintare.Am vazut acolo intr-un tub de sticla o crenguta inflorita de cires.D-l invatator mi-a spus ca batrinul inlocuia in fiecare an crenguta cu una proaspata in memoria fiului sau pierdut in al doilea razboi mondial.Fiul sau fusese unul dintre cei mai venerati eroi ai neamului nipon.Fusese kamikadze !
Atit de inradacinat este in fiinta neamului nipon simtul datorie fata de patrie ! Nu mira pe nimeni faptul ca au trecut si vor trece peste tot ce soarta si natura le arunca la usa !

decaraiman  •  12 martie 2011, 12:00

勇敢な日本の人々は、これらの日のサポートの誠実なメッセージと深い点懸命

Comentează