Patru scrimere și o jurnalistă

Nu sînt deloc cool.

luni, 17 octombrie 2011, 11:24

Nu sînt deloc cool.

Cool e să înjuri ziariștii pe bloguri și să vestești moartea meseriei. Vorba unui personaj din serialul TV Boston Legal, ”pe vremea mea citeam jurnaliști care puneau faptele cap la cap, acum văd că se consumă opiniile unor amoebe care abia s-au născut în balta primordială a ideilor”. În conversația despre jurnalism, sînt, așadar, anapoda. Sînt conservator și optimist. Am argumentele mele, nu cine știe ce, ele țin de gramatică, de cunoașterea necesară înainte să te apuci să-ți dai cu părerea și de inteligența noilor generații care, e adevărat, ”văd media nu ca pe o sursă de informare sau de distracție, precum vechile generații, ci ca pe o platformă pentru conectare” (J. Walker Smith) și, tocmai de aceea, nu cred că se vor lăsa conectate de către proști.

Primesc vești rele despre presă în fiecare zi. Și mă încăpățînez să livrez vești bune. După cum urmează.

Echipa națională feminină de spadă a cîștigat ieri, în Catania, al doilea titlu mondial consecutiv! Numele lor sînt Ana Brînză, Anca Măroiu, Loredana Dinu și Simona Alexandru. Dar înainte de asta se întîmplase ceva.

Cu cîteva zile înainte, în semifinalele individuale, două fete, Ana Brînză și Anca Măroiu, pierduseră în ultimele secunde în fața a două chinezoaice. La fel pățise un băiat, Rareș Dumitrescu, în ”sfertul de finală”  pe echipe. Nu multă lume remarcase coincidența nefericită, dar colega mea Luminița Paul a observat-o. Ea e unul dintre acei oameni care citește de cînd se știe prin cifrele, întîmplările și sufletele sportivilor. După cum ziceam, nu mare lucru, o pasiune.

Așa cum se întîmplă de obicei, în culisele cu arome africane din Sicilia și în aerul rece al României, apăruse ideea că ”Așa pierdem noi, mereu în ultima fracțiune!”. Și a urmat dezvoltarea. Că sîntem slabi și fără curaj – desigur o consecință urmare a fibrei mioritice, decontabilă, iată, și pe planșa de la scrimă. Că nu au pierdut, la limită, trei sportivi, ci a ratat, in extenso, un popor incapabil să se concentreze în momentul decisiv al asaltului.

Luminița a rezistat clieșeului, nu că s-ar da ea drept eroină, ci pentru că a văzut, a trăit și a înțeles multe din felul în care merg sportul și viața. Și a scris, în Gazeta Sporturilor de duminică, un editorial în care a reluat cele trei momente ale înfrîngerii, explicîndu-le și scriind: ”N-are nici o legătură cu țara. Să zicem că a fost o coincidență ciudată. Imposibil de repetat”.

Duminică dimineață, un ziarist punea cap la cap trei întîmplări și, se poate, refuza să dea un verdict, rămînînd în zona fragilă a sportivilor-oameni. Mai mult, arăta discret cu degetul către Roata Norocului, gest nemaivăzut de caraghios într-un moment în care mai toată lumea s-a specializat în fluturarea degetului Marelui Inchizitor.

Cîteva ore mai tîrziu, patru fete din echipa de spadă, dintre care două învinse în acele semifinale de infarct, trec în semifinală, de Germania, prin ”tușa de aur”, obținută în ultimele secunde! Și vine finala, tocmai împotriva chinezoaicelor care ne demoralizaseră de două ori, la individual. Mergem cap la cap, meci greu, obositor și nervotic. La echipe, se dispută 9 reprize a cîte trei minute și sportivele se rotesc. La 8 reprize, conducem cu 20-17. Pentru ultima înfruntare, pe planșă intră Simona Alexandru și Na Li. După 90 de secunde, Simona menține avansul: 23-20.  Și începe căderea, fibra națională se întinde pînă aproape de rupere, ca un cablu care miroase a ars.

Chinezoaica reușește trei tușe consecutive. Se ajunge la 23-23. Urmează scînteieri alterative ale becurilor care semnalează rezultatul asalturilor și, o, Doamne!, tu, Doamne neîndurător și gata să ne confirmi că sîntem bătuți-în-cap, au mai rămas 35 de secunde dintr-un an de muncă și China conduce România cu 26-25. Clasic! Am condus, am fost egalați, am fost depășiți și vin ultimele secunde. Vai de noi!

Vin secundele unde ne pierdem cumpătul. Numai că Simona continuă calmă, neștiind parcă ce miză uriașă închipuită de psihologie națională se joacă dincolo de reflectoare în sala tăcută și neagră, așa cum sînt toate sălile concursurilor de scrimă, săli unde se aud doar strigătele de pescăruși ale sportivilor și, numai la final și numai pentru unul, ovațiile publicului și țipetele de bucurie din colțul antrenorului. Sportivele sar una la cealaltă. Incredibil! In-cre-di-bil! Simona egalează la 26-26. O egalare uluitoare!

Timpul s-a terminat și urmează ”tușa de aur”. Ultima șansă. Cine punctează, cîștigă. Ia tot, ia asaltul, meciul și medalia de aur. Spadele flutură rapid, aproape invizibile. Dau amîndouă în același timp. Nu se pune. Încă o dată! Uffff. Na Li nu mai are răbdare, atacă, Simona știe că adversara ei de calvar e un temperament ofensiv, așteaptă și, în clipa aceea decisivă, clipa în care privirea ta antrenată se împrăștie prin masca de sîrmă neagră, în spatele căreia deții avantajul că celălalt nu-ți simte ochii, lovești tu. O dată, scurt și gata. Ai cîștigat, echipa de spadă a României e din nou campioană mondială și nu, nu are nici o legătură cu țara, cu dacii și romanii, ci doar cu munca ta și cu mîngîierea sărată a secundei transpirate.

Citiți aici textul-fabulos al Luminiței Paul, ziarista care a simțit cum se poate întoarce Roata Norocului.


Comentarii (63)Adaugă comentariu

Echipa feminină de spadă a cucerit unicul titlu mondial dintr-o probă olimpică în 2011 » Aurul cel singur | DinSport Network  •  18 octombrie 2011, 9:08

[…] editoriale semnate Luminiţa Paul (citeşte aici articolul) şi Cătălin Tolontan (citeşte aici articolul) despre tăria psihică a poprului român, dar şi ce spun campioanele mondiale despre succesul din […]

cosmin cs  •  18 octombrie 2011, 10:45

Catalin,

Pacat ca in numarul de duminica al Gazetei, in ziua finalei, nu ati tiparit macar o pagina cu avancronici, predictii si eventual interviuri referitoare la eveniment. Campionatului Mondial de Scrima i s-a consacrat in respectivul numar de ziar un singur paragraf, pe una dintre ultimele pagini.

Dan  •  18 octombrie 2011, 15:03

„acum văd că se consumă opiniile unor amoebe care abia s-au născut în balta primordială a ideilor”
Nu mai este nevoie de jurnaalisti. Este nevoie de comantatori. Chestie de cantitate 🙂

Gabriel  •  18 octombrie 2011, 16:39

Felicitari! Sunt mandru! Intr-o perioada in care gimnastica ‘se cauta’, iar dintre degetele de la o mana pe care mai puteam numara sporturile unde straluceam, ramane scrima. Ciudat nu? ‘SCRIMA’ . Ma intreb ce legatura exista in gena noastra de popor ‘ fatalist’ cu scrima?! De unde ni se trage??!? De la mandrii daci…hm, nu pare credibil…Stefan cel Mare? Mihai Viteazu’? Poate Tepes dar tot nu se leaga 🙂 cu Manole parea mai ambitios, ciobanul din Miorita?! de aici s-ar trage partea cu oina, oricum irelevant…si-atunci de unde??!?!? Putem face orice, ne putem lupta cu oricine in orice sport pentru ca nu suntem cu nimic mai slabi sau subdezvolatati fizic sau psihic decat altii … poate doar mai putin educati si crescuti in spiritul competitiei si asta pentru ca undeva in copilaria noastra suntem invavati sa fim ‘smecheri’ ca sa putem inventa cel putin scuze.
Modele slava domnului vom mai avea ( sper ) depinde de noi sa le alegem pe cele pozitive si tot de noi depinde sa ne indrumam copiii spre a fi atrasi de acestea…
p.s. ciudat doar eu comentez acest articol…trist

Dinny  •  19 octombrie 2011, 10:54

Luminita Paul este o fata f desteapta.Am vazut asta ede la prima ei aparitie la TV.DAR…
Fiindca exista acest DAR ,care ne refuza perfectiunea,o rog pe Luminita sa se abtina si sa nu mai rada.Isi face un mare deserviciu…Are un ras !!!…Un chicotit,care numai calitati nu are.

danielr  •  19 octombrie 2011, 10:56

Felicitări!
Îmi amintesc foarte bine semifinala și finala pe care le-a disputat la JO de la Atlanta, în 1996 ,Laura Badea. În semifinale a înfruntat-o pe Giovanna Trillini, campioană mondială și olimpică en-titre în acel moment, iar în finală a luptat contra Valentinei Vezzali, cea care avea să devină cea mai titrată scrimeră din toate timpurile. A fost condusă clar, a revenit, a căzut din nou, s-a ridicat și a câștigat în cele din urmă. Cred că victoria de atunci a inspirat/a dat aripi scrimei românești.

Dinny  •  19 octombrie 2011, 11:02

D-le Tolontan!
„Sunt pline blogurile ziaristilor de injuraturi….”
Ce oroare !…DAR…
Dar,ti-ai pus vreodata intrebarea,cati dintre cei care va injura – au dreptate ?!?…Sau credeti ca voi sunteti „loviti” de perfectiune !?!
Iti amintesc in treacat,ca „cestiunea” in discutie,este apanajul zeilor…Nu cumva…?!?

lolos  •  19 octombrie 2011, 13:48

felicitari fetelor o mare realizare atat pentru ele cat si pentru renumele acestei tari desi nu se merita de multe ori sa aducem si tara in discutie deoarece …. no comment

CiprianM  •  19 octombrie 2011, 22:20

Felicitari pentru performanta fetelor, felicitari pentru articol. Bine ca se mai aude de bine si de Romania – o bucurie enorma! Pentru o secunda am simtit varful ascutit de spada intepandu-ma; nu le-am vazut pe fete in direct, dar pentru cateva clipe am fost acolo. „O data, scurt si gata” – formidabil. Parca chiar si doare un pic. Grazav articol! Si te rog in continuare, tot vesti bune sa ne dai….sa ramai incapatanat asa. Sa auzim de bine.

cabrera  •  20 octombrie 2011, 11:32

ce nu mi se pare cool : luni am cumparat gazeta dupa mult timp si singura referire la otelul-man utd se gasea in interviul lui danciu .

bbboooo  •  20 octombrie 2011, 11:41

felicitari pentru articol

Lereter  •  20 octombrie 2011, 15:18

Ce e sigur ?: Pai, ca la victorii toata lumea scrie de bine,ca scrima -in Romania- ,nu are peste 1000 practicanti,ca metoda comunista : „concentreaza tot ce e bun intr-un loc” (ca si in cazul Oltchimului,da inca rezultate.In plus scrima e putin cunoscuta in Africa,Australia,Ametica de Sud,deci nu se pot aduce de acolo”campioni naturalizati”-(ca la ping-pongul „european”,unde castiga doar europeni cu ochii oblici).Asa ca pina atunci sa scriem de bine de scrima. E sport olimpic.Desigur felicitari celor 4 fete,tinute „in incubator” si sa speram ca vom mai gasi inca 4-5 sa ne tina inca 4 ani.

cabrera  •  20 octombrie 2011, 20:47

haifa 3-0 la pauza . pacat de acesti ziaristi & suporteri stelisti & minunati .

Comentează