Discursul Regelui. Cei iubiți

Și-a scos batista de la piept, cine mai poartă azi batistă?, asta după ce ajunsese greu la tribună, sprijinit și sprijinind-se, și-a șters cu un gest reținut nasul, și-a pus ochelarii fini și a început discursul.

marți, 25 octombrie 2011, 11:25

Și-a scos batista de la piept, cine mai poartă azi batistă?, asta după ce ajunsese greu la tribună, sprijinit și sprijinind-se, și-a șters cu un gest reținut nasul, și-a pus ochelarii fini și a început discursul.

La început, Regele Mihai a fost înțeles cu dificultate, dar apoi, cu fiecare propoziție rostită rar și tremurat, miezul cuvintelor a ajuns în sală și la noi, cei din fața televizoarelor. Bărbatul de 90 de ani a stat drept în fața Parlamentului, pe care l-a numit ”fundamentul democrației”. Cu emoție, cu efort și cu loialitate față de sensul vorbelor, a continuat să citească minute bune.

A spus lucruri simple, despre o țară care trebuie ”să-și amintească de cei care au murit pentru libertățile noastre în războaie și în decembrie 1989”, despre ”micii întreprinzători și oamenii care-și fac datoria”, despre școală, Banca Națională, Academia Română, despre țărani și elevi și despre ”România competentă și liberă care a reușit să meargă mai departe”.

Discursul a continuat necomplicat și, pe măsură ce Regele obosea, cuvintele sale tot mai rare căpătau o forță și o pătrundere misterioasă. A fost nevoie să înceapă aplauzele, cele mai lungi auzite în ultimii 20 de ani aici, a fost nevoie ca bărbatul să primească ovațiile, vertical și ridat precum enții, Păstorii Copacilor, parcă neschimbat după aproape 20 de ani de cînd stătea cu brațele ridicate în fața troiței de piatră de la Piața Universitatății, ca să înțelegi că ai ascultat, după trei ani de criză și de suferință, primul discurs închegat și firesc al compasiunii față de nevoile omenești ale românilor. ”Sînt trist că văd bătrîni și bolnavi înjosiți”.

A fost, poate, și primul discurs al recunoștinței pentru munca milioanelor de oameni care au tras ca nebunii, scoțînd lumea noastră din oroarea comunismului, primul discurs despre lucrurile care merg, nu doar despre cele care se poticnesc în țara asta. Primul discurs în care profesorii, militarii, artiștii sau antreprenorii au fost elogiați tremurat, nu căpăciți cu limbuție. Prima oară cînd se aud apăsat cuvintele ”Aveți încredere în democrație în rostul instituțiilor și în regulile lor!” de la tribuna Parlamentului, chiar azi, în cea mai complicată criză de încredere a democrației.

Acum cîteva luni, cînd și-a lansat cartea ”Branding pe frontul de Est”, Aneta Bogdan remarca amar că discursurile liderilor noștri în ultimii 20 de ani nu au inspirat și nu au vorbit despre ”valorile grupurilor umane și profesionale din România”. Iată un citat din carte: “Politicienii nu s-au străduit să demonstreze că România are ceva unic, valoros şi că trebuie să investim în această direcţie; niciunul nu a inspirat naţiunea sau nu i-a dovedit ca merita mai mult; niciunul nu i-a demonstrat ca este iubită; niciunul nu a creat asociatori pozitivi, favorabili pentru naţiunea română”.

A fost nevoie să simțim pînă la os umilința, să ne simțim în plus, prea mulți, prea leneși și aproape inutili, oricum neiubiți, pentru ca să apară acest bărbat drept de 90 de ani, ”în aceste vremuri care nu au respect față de valori”, cu batista lui demodată și cu avertismentul tremurat și afectuos: ”Țara nu am moștenit-o de la părinții noștri, ci am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”. Și, îndemnați să ne gîndim la cei pe care-i iubim, ne-am simțit noi înșine, după mult timp, iubiți.


Comentarii (54)Adaugă comentariu

adrian  •  27 octombrie 2011, 20:01

Prea tirziu vine asta cu Regele…si uitati-va la noi ce penibili – toti aia cu basescu sint contra, toti aia contra lui base, sint pro! Disgusting! Noroc cu tine si cu dna Mungiu in Noua Monarhie (http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/noua-monarhie-242504.html) ca mai citesc si ceva care nu e scris la comanda…
Nu en place de Noua Republica, ca e o smecherie ortodoxo-basista..Dar citi am pune botul la Moua Monarhie, daca ar insemna Radu Duda?

Fara Nume  •  30 octombrie 2011, 18:20

Ce bine imi pare ca v-am cunoscut, d-le Tolontan!

La inceputul anilor ’60, un anume Ted Sorensen (consilier prezidential) de la o anume Casa Alba, suna la NASA, sa ii intrebe (citat aproximativ): „Ce ne puteti da, suficient de departe in viitor, ca sa ii putem depasi pe rusi ?”

NASA le-a dat Luna. Prostimea, de cele mai multe ori, aude ca Presedintele le-a „trasat sarcina” (pardon, „lansat provocarea”)!

Asa si aici: „Discursul Regelui!”. In lumea civilizata, oamenii care lucreaza in grup crediteaza grupul. In anumite „democratii”, „capul” este impins in fata (la placinte)!

„Aveti incredere in democratie!” … Voi aveti impresia ca numai voi cititi presa internationala ? Noi nu avem habar de starea democratiei in lumea celor care vorbesc engleza in casa (precum … Regele ?), nu-i asa ? Habar n-avem de cei iesiti in strada, in inima democratiei, nu ? In ce hal le sunt scolile nu stim (lucru pe care ei cel mult il intuiesc!), ne puteti „vinde” voi ce doriti ?

DACA VA SPUNE UNUL FARA NUME DE MIZERIA IN CARE TRAIESC „PROFESIONISTII” IN DEMOCRATIE, IN UMBRA ADMINISTRATORILOR SI A PROPRIETARILOR, NU CADETI PE SPATE, NU-I ASA ?

Care e treaba cu o anume Creștina Cireșaru, presedinte al Argentinei ? Umbla zvonul ca a inceput dezastruos si ca a recastigat alegerile cu vreo 56-57% ?

Cine ce sfori trage in lume ? Se … termina resursele ? Asa, si ? Mergem in excursie sa mai schimbam cateva regimuri pro-sovietice, cu altele care nu se baga in afacerile noastre ? Ei cu poligamia si Șaria lor, noi cu afacerile noastre!

Cu propunerile unui anume Warren Buffett cum este ?

Vorba unuia: „E bine sa te uiti cine plateste, cand vrei sa iti faci o parere despre cineva „inaltator”.

Spuneti-mi ca am batut campii!

(Moderare placuta!)

Maria  •  30 octombrie 2011, 18:45

Pe mine m-a emoționat discursul Regelui. Nu aș putea spune de ce, dar m-a atins undeva, foarte adânc. Frumos sentiment, deși neîncercat până acum. Ce m-a făcut însă să ratez momentul în deplinătatea lui a fost o anume reacție, a unui om foarte important al statului, care, cu cu zâmbet tâmp întipărit pe figură, a făcut pe prostul când a venit vorba de evenimentul acelei zile. Iar omul acesta, de nouăzeci de ani, îndeamnă la decennță. Poate se-aude! Se-aude?!

mircea maftei  •  31 octombrie 2011, 22:24

bah…scuzati-mi indrazneala…dar cum e posibil ca unii ca „bodea” sa existe pe lumea asta?…il inteleg pe base care ignora deliberat istoria ca sa dea bine pt imaginea lui…cand esti in razboi cu toata lumea, de ce n-ai fi si cu cea mai stimata persoana din romania?…se potriveste perfect cu statutul tau de distrugator profesionist al natiei si spiritului..off…de ce nu iese natia in strada sa se rascoale? inteleg ca prostimea e multa si usor de manipulat…dar tocmai de aceea in momente cruciale s-ar da cu „turma”/ recte noi…si am putea impreuna sa-i schimbam pe samavolnicii astia…

Comentează