O doctoriță, iarna

Afară e zăpușeală, dar aici, în subteranele Cuibului de Pasăre, se simte răcoarea multiplicată pe holurile largi, înalte și late. Afară, în lume, e altfel. Stadionul huruie cu zecile de mii de oameni din tribună, însă aici, în miezul lumii sportului, timpul curge liniștit, ca o după-amiază de duminică dintr-un oraș pustiu.

miercuri, 16 noiembrie 2011, 1:46

Afară e zăpușeală, dar aici, în subteranele Cuibului de Pasăre, se simte răcoarea multiplicată pe holurile largi, înalte și late. Afară, în lume, e altfel. Stadionul huruie cu zecile de mii de oameni din tribună, însă aici, în miezul lumii sportului, timpul curge liniștit, ca o după-amiază de duminică dintr-un oraș pustiu.

De fapt, e chiar  duminică, duminică dimineață, duminică, 17 august 2008. S-a terminat cursa de maraton feminin și calmul micului grup de la subsol ascunde o bucurie uriașă. Constantina Diță a cîștigat cursa de maraton! E prima femeie din istoria atletismului nostru care reușește această performanță. Lidia Șimon a venit pe 8, iar Luminița Talpoș pe 18.

Luminița stă jos, lîngă vestiare, sprijinită de un zid, epuizată și un pic amărîtă, deși locul 18 înseamnă o performanță olimpică în această probă supraumană. „La ce se gîndește o maratonistă în timpul cursei?”. Zîmbește. „La ce crezi? Nu la rețete de bucătărie, în nici un caz. De fapt, într-o cursă de maraton nu ai timp să te gîndești la ceva din afară. Alergi, calculezi și ești atent la corp, la energie, la toate variantele”. De afară, totul se vede altfel.

Diță și Șimon sînt dincolo de ușa albă, la controlul doping. Au intrat de peste o oră și jumătate. După un asemenea efort, proba de urină este ea însăși un maraton. Talpoș le așteaptă și se joacă, absentă, cu fermoarul de la rucsac. A venit din America, acolo unde se antrenează, prin partea cealaltă a globului, cu o cursă aeriană San Francisco – Tokyo. Apoi a zburat aici, la Beijing. „Ne întoarcem tot prin Tokyo și apoi, peste Pacific, în State. Călătorim la economic pentru că la business e scump”. O așteaptă o cursă de 11 ore cu tălpile întinse cu greu sub scaunul din față.

Ușa de la cabinet se deschide. Ies Diță și Șimon, trase la față și tăcute. Le însoțește o femeie între două vîrste, calmă. Pare șefa grupului de trei, atletele se iau după ea, căutîndu-i parcă ocrotirea. „Două ore a durat să dea proba”, oftează ușor femeia. Mioara Conea are 59 de ani și de 40 este medicul lotului național de atletism.

Afară totul e altfel, dar aici, pe teritoriul nevăzut al performanței, ierarhiile se schimbă. Vedetele se aliniază și merg împreună, umăr la umăr cu doctorița care schimbă cîteva cuvinte cu fiecare. Lidia, Pușa și Luminița sînt atente. Campioanele știu exact că, de fapt, cursa a început în nopțile dinainte, cînd Mioara Conea le-a urmărit starea, și se va termina cu îngrijirea în zilele chinuitoare care urmează. „O vreme ne vom da jos din pat doar ca să mergem la toaletă”, spune Lidia Șimon.

Acum au ajuns mari, au propriii preparatori în unele etape ale pregătirii, dar cînd erau mici, cînd au început totul, cînd cantonamentele nesfîrșite se înșiruiau anotimp după anotimp, sus la Piatra Arsă sau la recuperările de la Băile Felix, această femeie cu ochelari fini le însoțea zi de zi pe puștoaicele în căutare de glorie. Generație după generație, de la Doina Melinte la Maricica Puică, de la Violeta Beclea la Gabriela Szabo, toți au avut-o drept ocrotitoare și șefă blîndă pe doctoriță. Afară, în zbuciumul lumii, totul e altfel, dar aici autoritatea medicului este deplină, de necontestat și regală.

Chinezii care însoțesc grupul îi zoresc. „Repede, că pierdem maşina!”. Se urcă în lift și ajung, dintr-o dată, în afara stadionului. Lumina zilei izbucnește din toate părțile, ca și zgomotul oamenilor. Camerele TV își fac instantaneu apariția, atrase de steagul tricolor de pe umerii celor trei sportive.

Cu un gest îndelung exersat, Mioara Conea se trage cîțiva pași înapoi și preia din mers din bluzele și din gențile fetelor. Se aprind blitzurile, se întind microfoanele și, în razele filtrate de poluare ale soarelui din Beijing, silueta femeii din planul secund devine transparentă. Dincolo de ea se ghicește forma verde a crestelor dulci de la Cîmpina, „acolo mi-am cumpărat un loc unde vreau să stau”.

Mioara Conea, 62 de ani, a murit în urma unei tumori cerebrale și a fost înmormîntată ieri, la Cîmpina. În lume e altfel, dar aici se văd dealurile și vine iarna.


Comentarii (26)Adaugă comentariu

Vasile  •  16 noiembrie 2011, 3:57

Dumnezeu sa o ierte !!!
Eu am o mica nelamurire:
„Mioara Cornea are 59 de ani și de 40 este medicul lotului național de atletism.”
E chiar posibil sa fi fost medic la 19 ani ?!?!?

Talpaiadului  •  16 noiembrie 2011, 5:27

Un articol bun si un mare pas inainte

mihai  •  16 noiembrie 2011, 6:58

Frumos Cataline! Chiar frumos…Pacat ca nu l-a ingrijit insa si pe gigi, sa fi facut si un editorial despre femeia asta cateva sute de comment-uri…E trist cum traim, nu? Zero comment-uri…ma rog, unul…al meu…Odihneasca-se in pace.

bogdan  •  16 noiembrie 2011, 8:33

puteai sa nu mai spui ultima fraza. te incrimineaza, asa cum o face pentru noi toti.

ovidiu_timisoara  •  16 noiembrie 2011, 8:55

Frumos articol, Catalin. Esti printre putinii jurnalisti care aseaza in lumina, cand si cand, oamenii din fenomen care nu stralucesc, in pofida importantei covarsitoare a muncii lor. Ar fi si mai bine daca, pe viitor, astfel de eroi in penumbra si-ar primi rasplata in timpul vietii. Si nu numai ei… Cat de frumos s-a scris despre Dobrin, Dumitrache sau Neagu dupa ce ei au murit. MULT mai frumos si mai consistent decat inainte. De cand nu s-a mai scris nimic despre luptatorul Stefan Rusu, de pilda? Campion olimpic, dublu campion mondial, de 5 ori european? Stie cineva ca Mihai Botez, polisportiv, gimnast la JO din 1952, omul care a readus judo-ul in Romania dupa razboi (l-a invatat intr-un lagar american!), traieste intr-un camin-spital din Arad, la 90 de ani? Si cati mai sunt… Poate n-ar fi rau sa rezervati o pagina pe saptamana pentru personalitati mai mult sau mai putin vizibile, de ieri si de azi. Din acest punct de vedere,anul ar avea mult prea putine saptamani…

emil0101  •  16 noiembrie 2011, 9:13

Eternii oameni din spatele scenei, cei fara de care, nu se poate face nimic de calitate. Dar asa este viata… Sunt multe de spus dar pot parea subiectiv si acesti oameni nu merita comentarii negative.

marius  •  16 noiembrie 2011, 9:36

Cu astfel de oameni se face performanta. chiar daca nu o vezi stii ca e acolo. poate ii e mai bine acolo.

Veverita Catalin  •  16 noiembrie 2011, 9:58

Dumnezeu s-o odihneasca in pace ! Cat despre articol, la mai multe ca acesta ! Multumesc, Catalin !

Rational Idealist  •  16 noiembrie 2011, 10:31

Superb articol!
Sa o odihneasca Dumnezeu.

saureign  •  16 noiembrie 2011, 10:46

Foarte frumos articol! Felicitari pentru scoaterea in evidenta si a oamenilor din planul secund!

GEORGESCU CATALINA  •  16 noiembrie 2011, 11:05

Emotionant articol,,,din nou felicitari…oare cate personalitati au fost sau mai sunt asemeni acestei distinse doamne care s-a stins ,la fel cum a si trait , in demnitate ?
Tot respectul

dana  •  16 noiembrie 2011, 12:20

oare cite ore din ziua mea de azi poate schimba acest articol? nu indraznesc sa sper ca imi pot schimba toata ziua; ma vor asalata 1000 de alte griji si-o sa uit.

cred ca Doamna Conea era genul de doctor care intii iti vindeca sufletul prin felul dinsei de a fi, si apoi iti gaseai singur energia sa-ti vindeci bolile.
in spitalele si chiar clinicile noastre particulare de 150 ron consultatia, dai peste doctori blazati, neintelegatori, lipsiti de orice compasiune pt durere. E vina noastra ca sintem asa.

LARGARETA PUSI  •  16 noiembrie 2011, 13:39

DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA IN PACE! cred ca de 30 ani era la nationala!

serban  •  16 noiembrie 2011, 14:37

bravo Catalin!Te rog sa_i omagiezi si pe cei inca in viata, care au insemnat ceva in lumea sportului , sa le faci batranetea mai usoara , sa stie urmasii despre efortul,sacrificiul, daruirea ,profesionalmismul lor , intr_o perioada grea, care regimul vremii ii raplatea cu medalii fara substanta materiala!!

Lorena  •  16 noiembrie 2011, 14:57

ani de zile doamna dr CONEA MARIA a fost si medicul lotului de aruncari! pacat ca a disparut atat de devreme..atletismul a pierdut un OM valoros…Dumnezeu sa o ierte!

Un gest indelung exersat  •  16 noiembrie 2011, 15:02

[…] Catalin Tolontan Jurnalist GSP Source: O doctoriță, iarna – Gazeta Sporturilor – 16 nov […]

koll  •  16 noiembrie 2011, 15:22

„Mioara Conea, 62 de ani, a murit în urma unei tumori cerebrale și a fost înmormîntată ieri, la Cîmpina. În lume e altfel, dar aici se văd dealurile și vine iarna.”
PUNCT!

Monik  •  16 noiembrie 2011, 22:34

Doamna doctor a plecat sa colinde putin pe cararile raiului. Iubea muntele, iubea natura, iubea oamenii. Am avut sansa sa cunosc un om deosebit care a plecat cand mai avea multe de spus! Dumnezeu sa o odihneasca!

mary  •  16 noiembrie 2011, 23:34

Doamne, ce veste trista! Eram colege pe vremea studentiei la Cluj, in lotul d-lui dr. Arnautu si ne intelegeam foarte bine! O fata nemaipomenita! Pacat! Odihneasca-se in pace!

kkciosuldelahamangia  •  16 noiembrie 2011, 23:35

tot citesc articolul ,si nu inteleg la ce echipa a jucat tanti asta, doar la steaua sau dinamo trebuie sa fie,pardon sa fi fost.
despre Mihai Botez, pe cind un articol,un interviu, sau asteptati sa…
oare numai in bucuresti sunt,sau au fost mari sportivi in tara asta,in afara de Dobrin, pe ceilalti din tara ii faceti uitati.

naye  •  17 noiembrie 2011, 0:37

frumos articol,dar trist……………..

diss  •  17 noiembrie 2011, 9:46

Cataline, pacat ca scri atat de rar despre astfel de oameni!
Multumim d-na doctor,fara dvs nu ar fi fost posibil ca noi si fetele sa ne bucuram de atatea victorii,multumim Cataline!

ProAdevăr  •  17 noiembrie 2011, 14:09

Minunat articol, dar, într-adevăr, trist !!!

Dinu  •  17 noiembrie 2011, 15:39

Minunant articol! Pana la urma, de ce va irositi voi talentul scriind despre toate fasaielile fotbalistilor?

vasile mihalcea  •  26 noiembrie 2011, 13:23

Toata stima pentru d-na doctor,dar stiu ca multi ani medicul lotului national de atletism a fost d-na dr. Anca Gurau, fosta campioana nationala la aruncarea greutatii

Ienulescu Maria  •  3 decembrie 2011, 18:42

M-am tot gandit daca sa iti raspund sau nu,dar o lipsa de respect crasa si nejustificata nu o pot lasa sa treaca. Te rog frumos sa iti retragi comentariul si sa iti transmiti mesajul intr-un mod mai reverentios, asa cum sunt sigura ca mama ta te-a invatat. Doamna DOCTOR Conea nu a apartinut de un club sportiv propriu-zis, ea avand in grija lotul NATIONAL, format din atleti proveniti de la diverse cluburi sportive.
Nu te cunosc, cu astfel de id ma tem ca nu voi avea onoarea de a stii cu cine intru in polemica, dar ma indoiesc ca ai gradul de cultura ori de caracter sa iti permiti apelativul de „tanti”.
Cu stima.

Comentează