O altă comemorare a lui decembrie 1989: ascultați înregistrările Europei Libere și reflectați la brutalitatea noastră perenă!

UPDATE: Impresionantă ediția specială a revistei National Geographic dedicată Revoluției Române! O găsiți la chioșcurile de ziare. Sînt imagini și povești care nu au apărut pînă azi către public, la acest nivel admirabil de șlefuire jurnalistică.

miercuri, 21 decembrie 2011, 1:35

UPDATE: Impresionantă ediția specială a revistei National Geographic dedicată Revoluției Române! O găsiți la chioșcurile de ziare. Sînt imagini și povești care nu au apărut pînă azi către public, la acest nivel admirabil de șlefuire jurnalistică.

EPISODUL 1. O știre de acum zece zile. ”Masurile de austeritate luate de Romania au fost <brutale>, de neimaginat in tari din Vest precum Germania sau Franta, dar oamenii din Est sunt <obisnuiti cu brutalitatea>, a declarat, directorul general al grupului austriac Erste, Andreas Treichl, citat de Mediafax”.

Directorul Erste, proprietarul austriac al BCR în România, a remarcat că ”reducerile de salarii de 25% au fost brutale și sînt de neimaginat în Vestul Europei”. El se miră că ”au fost aplicate fără o zi de grevă”.

Cuvîntul ”brutal”, neobișnuit la acest nivel, apare de două ori în cele cîteva rînduri de declarație, declarație care nu vine de la un sindicalist sau de la un critic al sistemului, ci de la un om din elita corporatismului european.

EPISODUL 2. A existat un moment în România cînd termenul ”brutalitate” a explodat pur și simplu în conștiința oamenilor, fiind, alături de sinonimele sale, semnul unui final de lume. Am ascultat în aceste zile emisiunile postului de Radio Europa Liberă din 16 – 22 decembrie 1989. Emisiunile de atunci există în arhiva de pe site a postului, din păcate nu sînt toate, din fericire sînt suficiente ca să ne amintim. Și ca să ne frapeze peste ani, evident în alt context și cu alt sens , întoarcerea acestui cuvînt: brutalitate.

Ascultînd sunetele din decembrie 1989, vocile realizatorilor și vocile românilor care sunau plîngînd la Europa Liberă, ca să anunțe ce se întîmpla la Timișoara și ”mîine în toată țara”, mi-am notat cîteva tresăriri. Am scris cam mult, dar informația din emisiuni e fabuloasă:

1. Limbajul folosit în studiou este evoluat și civilizat. Comparația este inevitabilă. Astăzi, în platourile televiziunilor din România se vorbește mai puțin argumentat și cu un nivel logic și de cunoaștere democratică care pare mai scăzut decît cel din decembrie 1989 de la Europa Liberă. Sună incredibil, dar ascultați emisiunile ”Actualitatea Românească” din 18, 19 sau 22 decembrie și veți avea propria concluzie!

În fața unei emoții naționale fără precedent, absolut toți cei care vorbesc pe post își păstrează rațiunea, o exprimare evoluată și simțul proporțiilor. Mă refer la realizatorii de la Munchen, la corespondenții din toată lumea, de la Adrian Niculescu (Milano) la Nestor Ratesh (Washington) si de William Totok (Berlin) la Nicolae Balotă (Paris). Si, nu în ultimul rînd, la ascultătorii care sunau sau transmiteau mesaje. E ca și cum acești oameni ar fi vrut să contracareze, printr-un rotund exercițiu de civilizație, ultima răbufnire a unui regim mediocru intelectual și criminal.

2.  Actul jurnalistic este aproape impecabil. Chiar dacă era un post ostil programatic regimului comunist, plătit din banii contribuabililor americani ca să lupte împotriva blocului comunist, Europa Liberă a acelor zile încearcă să separe informația de opinie într-un mod care, iarăși comparăm!, e destul de rar întîlnit în media audio-video românească de azi.

Cînd se referă la represiunea de la Timișoara, ziariștii citează sistematic sursele, emit în mod repetat avertismente că anumite informații nu sînt confirmate, și, la un moment dat, Emil Hurezeanu chiar insistă pe ideea că, spre deosebire de alte ziare și televiziuni din străinătate care umflau numărul morților de la Timișoara, ”Europa liberă are o responsabilitate pentru ceea ce difuzează și nu vom vehicula cifre sau informații hazardate”.

Încă o dată. Ne aflăm în 18 – 20 decembrie 1989, cînd România era un teritoriu închis, cînd se trăgea la Timișoara, cînd relatările erau fragmentare și toată lumea dorea să scape de Ceaușescu. Spre meritul lor, cei de la Europa Liberă au reușit în mare măsură să-și facă meseria într-un stil care și astăzi, într-o lume liberă, stă în picioare. Astăzi, în media noastră, nu doar că beligeranța pare mai aprinsă, dar chiar și reținerile de a-ți insulta adversarul sînt mai mici în 2011 față de 1989, cînd te luptai cu un dictator în sensul sîngeros al cuvîntului!

3. Marile voci românești din exil și jurnaliștii străini de mare prestigiu au reacționat imediat și neechivoc, punîndu-și reputația în mișcare, oripilați de brutalitățile din România. Chiar pe 18 decembrie, Regele Mihai transmite un mesaj tulburător în laconismul său. În cuvinte în care se citește mîndria, el își declară speranța pentru că românii ”nu se tem și iau cuvîntul în fața sălbăticiei”. Dramaturgul Eugen Ionescu spune ”Vă plîng, sînt alături de voi!”, iar Monica Lovinescu insistă pe ideea că luma întreagă trebuie să reacționeze în fața brutalității represiunii.

Formidabilă e și reacția vocilor mari ale jurnalismului european. Indro Montanelli, o legendă a ziaristicii italiane, scrie, cu multe zile înainte de căderea regimului, ”dacă nu e clar ce se petrece acum în România, e clar ce se va întîmpla: Ceaușescu nu mai are viitor”.

4. Analizele făcute de Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Șerban Orescu, Nicolae Stroescu-Stînișoară, Mircea Carp și colegii lor conțin nu doar expresii antologice, ci și concluzii sau profeții pe care le asculți uluit în forma sunetului cu ecouri de acum 22 de ani și le trăiești astăzi!

E un început în tot sfârşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pământului”, spune Neculai Constantin Munteanu pe 18 decembrie.
Două zile mai tîrziu, Nicolae Stroescu face o radiografie a României de atunci, teribilă pentru că se potrivește României eterne: ruptura dintre cei care conduc și conduși, lipsa de dialog între tabere, lipsa de dialog chiar și în interiorul Partidului Comunist Român (nu se întîmplă, la fel, azi în partidele noastre, fie ele la putere sau in opoziție?!!!).

Într-o altă emisiune, din noaptea de 20 spre 21 decembrie, Stroescu analizează discursul televizat al lui Nicolae Ceaușescu, ținut în 20 decembrie, după întoarcerea acestuia din Iran.
”Presedintele Romaniei nu a acordat nici o clipa discutării cât de cât a cauzelor reale, sociale, economice, umane, ale sângeroaselor evenimente de la Timişoara. În schimb a găsit timp pentru evocarea unor programe măreţe de făurire a societăţii multilateral dezvoltate. A dat vina pe cauze externe si a invocat nevoia de unitate a Romanilor”.

Îmi repugnă suprapunerile anapoda, Băsescu nu e nicidecum Ceaușescu, România și lumea sînt altele dupa 22 de ani, dar daca punem amenințarea crizei mondiale, tot cauză externă!, în locul amenițărilor vehiculate atunci, vom regăsi același apel la unitate, aceeași cultivare a neîncrederii în străinii vinovați, ”față de care stăm mai bine” și aceeași lipsă de analiză a cauzelor reale, sociale și umane, totul înlocuit cu promisiunea unui ”bine ulterior”!

Revin la mirarea șefului marii bănci austriece din 2011. Mereu ne-am plasat, parcă, într-o solitudine a brutalității. Emil Hurezeanu spune într-un miez de noapte din decembrie 1989, că nicăieri în Europa armata nu a tras în propriul popor ca-n România. Că în celălalte țări comuniste, au existat oameni care au dat peste mînă celor care ar fi decis asta! Că din Praga pînă la Sofia și pînă la Leipzig s-a dialogat din timp cu mulțimile. Astăzi, după 22 de ani, aproape nu există prezență televizată a lui Emil Hurezeanu în care să nu semnaleze lipsa de dialog din interiorul societății românești!

De fapt, prima mărturie difuzată de Radio Europa Liberă imediat după izbucnirea revoltei de la Timișoara e a unui român care locuia în Austria, dar care fusese în Timișoara, și care e stupefiat că ”autoritățile nu au dorit să dialogheze cu oamenii!”. Ce destin ciudat, recitiți declarația de azi a șefului băncii austriece, care vorbește tot despre felul în care se impun măsurile la noi.

Din acest motiv, pînă și strigătele primare, nu neapărat sloganele, care presupun o formă de organizare, dar strigătele care pornesc din instinct sînt aceleași după 22 de ani. ”Hoților!!!”, urlă o femeie sub gloanțe pe 17 decembrie la Timișoara. E înregistrarea teribilă, care a făcut înconjurul lumii, și pe care Europa Liberă a difuzat-o. ”Niște hoți!”, se spune azi despre întreaga clasă politică. Este primul gînd, primul cuvînt, primul impuls.

ÎNCĂ O ASEMĂNARE FRAPANTĂ! Două dintre frazele favorite ale spațiului public de azi sînt: ”Românii nu se mișcă, sînt lași și ”Românilor nu le reușește nimic, nu sînt buni de nimic”. Într-o scrisoare trimisă pe 18 decembrie 1989 de către un grup de studenți din București, care semnează ”Solidaritatea”, și citită pe post la Europa Liberă, ei spun același lucru. Că românilor din 1989 li se implantase ideea despre ei că sînt lași și că nu sînt buni de nimic, că nu le reușește nimic! ”Frate, înainte de a spune <Românii sînt lași>, spune <Eu sînt laș!>. Și, dacă nu ți se face rușine cînd auzi asta, atunci închide aparatul de radio!”.

Ascultați emisiunile din arhiva Europei Libere! Sînt despre noi, atunci și acum.

Sînt despre cei pe care, imediat după căderea lui Ceaușescu, era pe 22 decembrie, ora 12:30 la Munchen și 13:30 la București, Șerban Orescu i-a avertizat cu aceste cuvinte profetice:

”După părerea mea este normal ca în acest vid al puterii, căruia trebuie să i se pună capăt, de acest vid al puterii să nu profite vechea nomenclatură, care desigur în momentul de faţă încearcă să se regrupeze pentru a pune în locul lui Ceauşescu un altfel de Ceauşescu, mai moderat, mai liberal, în care însă poporul nostru, care are experienţa ultimelor dictaturi, nu poate avea încredere”.

Și, pentru că omul de la microfonul Europei Libere a avut dreptate, în locul încrederii a continuat să supureze brutalitatea.

Așa a început totul.

 

Solidaritatea


Comentarii (23)Adaugă comentariu

cucusan  •  21 decembrie 2011, 14:46

Foarte bine spus! Cate sperante ne-am facut si cu ce ne-am ales pentru ca de-a lungul istoriei am fost un popor prea blajin. Am tolerat prea multi sa treaca peste noi. Este greu sa suprimi sute de ani de formare genetica de acest fel, din pacate! solutia: strangerea elitelor reale ca si picaturile de mercur, fortificarea lor si preluarea puterii.

victor L  •  21 decembrie 2011, 15:04

„”Românii nu se mișcă, sînt lași” și ”Românilor nu le reușește nimic, nu sînt buni de nimic””
In concluzie, Catalin Tolontan este roman.
Am gresit? 😛

Dan  •  21 decembrie 2011, 15:10

Singurul lucru care mă mai face să sper citind aceste rânduri este ceea ce pare a fi o semnătură, la final: „Solidaritatea”. Ne poţi spune mai multe despre asta? Sau e o greşeală de… tipar?

dan  •  21 decembrie 2011, 15:13

Minunata comparatie!

Cătălin Tolontan  •  21 decembrie 2011, 15:36

dan: nu e o eroare, aici gasesti emisiunea de la Romania libera in care este citita scrisoarea trimisa de un grup de studenti care au semnat „Solidaritatea”

http://www.europalibera.org/content/article/1842496.html

Gasesti si transcrierea.

vlad  •  21 decembrie 2011, 15:50

Da, asa a inceput totul… cu Iliescu si FSN

saureign  •  21 decembrie 2011, 15:57

Chapeau!, domnule Tolontan.
Din ce in ce mai puţin jurnalism românesc…

batman  •  21 decembrie 2011, 16:42

Hey Catalin, nu stiu daca ai timpul, energia sau dispozitia sa citesti tot ce scriu/recomanda altii pe blogul tau dar cred ca articolul de mai jos chiar merita.
E scris de un die hard Liverpool Fan during the last days of his father’s life(sorry, it did not paste the link)

http://tomkinstimes.com/2011/12/when-is-it-okay-not-to-care/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+TheTomkinsTimes+%28The+Tomkins+Tim

Moromitic  •  21 decembrie 2011, 17:59

Catalin, chiar impotriva uitarii s-a lansat azi…

Istoria Comunismului.

Nu ratati Interogatoriul din dreapta sus!

Narcis  •  21 decembrie 2011, 19:46

Îmi pare rău, altfel nu pot să-i numesc pe acei indivizi. Puteți să-l cenzurați, părerea nu mi-o schimb.

Brsocuţa Oac  •  21 decembrie 2011, 20:22

Apelurile telefonice ”din ţară” nu erau autentice, domnule Tolontan. Emisiunile Europei Libere de atunci au fost proiectate, tocmai pentru a-i încuraja pe români la revoltă. Doar n-aţi crezut că realmente în zilele alea se puteau da telefoane din România spre exterior (nici măcar nu existau centrale automate, trebuia să te conecteze operatoarea!). Şi încă la… Europa Liberă!

De altfel, cifrele neverosimile despre amploarea represiunii (decimarea populaţiei Timişoarei, zecile de mii de morţi…) au avut ca sursă Europa Liberă. Abia după câteva zile au fost preluate de FSN şi de presa internă… ca şi de tov. col. Voinea, la procesul Ceauşescu.

Tonul era, evident, ”civilizat” – cum altfel? Totul era organizat precis şi supervizat de oameni educaţi, bine pregătiţi, îngrijit tunşi, în costume bleumarin. Profesionişti serioşi, funcţionari ai guvernului american, nu nişte Rică Venturiano scandalagii.

Programele de televiziune americane, cele adevărate, ale marilor reţele private, seamănă foarte bine cu ale noastre. E normal – sunt făcute de ziarişti, nu de funcţionari. E vreo deosebire între Fox News şi Antena 3?

Cătălin Tolontan  •  21 decembrie 2011, 21:25

broscuta oac: ok, inteleg ce spuneti, cunosc teoria, dar nu sint de acord cu ea, mai ascultati o data va rog inregistrarile, veti auzi cum sint autentici si corecti. E opinia mea si nu renunt la ea. Un ziarist nu e un functionar, el are o profesie caruia ii este mai credincios decit „guvernului american”

Il Ragazzo della via Gluck  •  21 decembrie 2011, 22:44

Dear domnule Tolontan,

Ascultam in extaz Europa Libera, practic in fiecare zi, de pe la 7-8 ani (pe bune!, asa ca in ’89(cand aveam vreo 30 si ceva de ani) auzeam si in vis ‘vocile: Noel Bernard, Cornel Chiriac, Tommy Barbulescu, Ioana Magura, Constantin Zaharia, Anisoara Negulescu, Ion Ioanid, Preda Bunescu, Serban Orescu, Nicolae Stroescu, NC Munteanu, Emil Hurezeanu, Nestor Rateh, bineinteoles Monia si Virgil Ieruna si multi altii…
Asa ca, in deplina cunostinta de cauza, cred ca pot spune: in decembrie ’89, Europa Libera a oferit o mostra de razboi pisihologic impotriva regimului ceausist. Si spun asta fara nici o parere de rau, numai ca emisiunile de atunci trebuie incluse intr-o antologie a modelarii (ca sa nu spun manipularii) masselor, iarasi zic cu recunostinat si nu cu vreun dram de acuzare. Inca si mai mult, a existat si o manipulare super profesionista a efectivelor Securitatii, si in general, ale regimului: as aminti doar, marturia uni ziarist dela o televiiune austriaca, zice-se, prin telefon dela Timisoara, in 20 sau 21. Intrebat dar de unde a fost posibil sa faca relatarea, raspunsuil a fost: din sediul singurei institutii din Timisoara de unde s-ar putea face asta, adica din sediul Securitatii. Mesajul catre ‘organe’era foart clar: Securitea a ‘comutat’, totul este pierdut, treceti si voi de partea poporului…
Si as incheia cu capodopera manufacturata in studioul din Munchen: o ‘inregistrare’ live depe strazile Timisoarei difuzata pe 20, in care vocea unei femei sfasiate de durere si revolta urla catre soldati: „Trageti, lasilor!” si se aud AKM-urile si urletele victimelor. Doar ca ‘femeia’ era Anisoara Negulescu, in Englische Garten si nu in Calea Girocului. Ce conta insa? Important era nu ca inregsistrarea nu era reala ci ca ar fi putit fi.
Am convingerea ca acest audio clip ascultat in noaptea de 20 dec’89 de milioane de romani, a fost de fapt detonatorul mitingului din 21.

Cătălin Tolontan  •  22 decembrie 2011, 11:46

Il Ragazzo della via Gluck: Inregistrarea a fost, intr-adevar, teribila, am auzit-o si eu in seara zilei de 20, oamenii vorbeau apoi aproape deschis despre ea, impactul a fost foarte mare, de acord cu asta si, daca e adevarat ce spuneti dumneavoastra, descoperirea momentului ar fi un subiect excelent pentru o istorie rescrisa!

Il Ragazzo della via Gluck  •  22 decembrie 2011, 18:18

@ tolo: Emil Hurezeanu insusi 🙂 a recunoscut ‘oblic’ acum cativa ani, ca audioclipul respectiv a fost fabricat in studiorile din Munchen. De ce nu incercati sa obtineti un raspuns definitiv de la el?
P.S. Mi se pare interesant ca in vrtemea din urma Emil Hurezeanu a adoptat o atitudine ‘obiectiva’ fata de Caeusescu si (macar o parte) din politicile acestuia, gasind motivatii si finalitati justiificate la sacara istorica si nationala. Sa fie doar un efect al indepartarii(inerente) de subiectul contemplarii?
Poate chiar mai importante mi se par analizele si concluziile de acum ale lui Annelie Ute Gabanyi referitoare la constrangerile impuse de FMI si marile banci internationale la vremea respectiva asupra Romaniei, fata de care Ceausescu a trebuit sa faca un balet economic pentru ca Romania s atpoate tina capul deasupra apei… Hei, si ce analize total diferite faceda pe vremuri doamna Gabanyi la Europa…

Epigonul  •  23 decembrie 2011, 9:47

Da, tulburător, o parte din viaţa noastră şi din moartea altora. Cum spunea un părinte din Timişoara care şi-a pierdut fiul în zilele acelea, Sfântul Mihail nu se mai serbează, se pomeneşte.

Bogdan  •  23 decembrie 2011, 19:08

Ce inseamna cuvantul Solidaritatea de la finalul articolului , o semnatura?

Decembrie ’89 – revolutia sau lovitura de stat – Page 18  •  23 decembrie 2011, 21:33

[…] Un articol excelent al lui Catalin Tolontan, citez doar finalul: Ascultați emisiunile din arhiva Europei […]

alex baciu  •  24 decembrie 2011, 9:10

http://www.facebook.com/decembrie1989

Shaq  •  24 decembrie 2011, 12:33

Multumim pentru links catre arhiva Europei Libere, emotionante.
Dar altfel, absurde comparatiile Ceausescu-Basescu si mai ales lipsite de bun simt fata de cei care au pierdut copii sau parinti in zilele acelea impotriva unei dictaturi reale, nu inchipuite.
Altfel, de notat cu tristete ce si unde a ajuns una din vocile de atunci, Emil Hurezeanu.

Cătălin Tolontan  •  24 decembrie 2011, 17:41

bogdan: da, se intelege ca „solidaritatea” era semnatura colectiva a acelor studenti

shaq: nu am facut nici o comparatie a persoanelor, am scris ca nu se poate face

pretender  •  28 decembrie 2011, 18:07

Cataline mi-e greu sa cred ca ai cea mai vaga banuiala ca Europa libera din acele zile era intradevar libera. 🙂
E adevarat ca Secu’ lui Ceasca a trimis in lumea ailalta cativa reprezentanti de seama de pe acolo, dar e ca si cum despre evenimentele din decembrie ’89 ai putea suspecta si spune ca au fost „o revolutie”, ca masele proletariatului in actiune au invins puterea burghezo-mosiereasca…
Cel putin asta respira articolul tau, a neputirinta naiva..
Daca era scris in 1990 era o chestie, dar azi, in 2011, mi se pare cel putin superfluu…

Radu B.  •  1 ianuarie 2012, 3:47

Pentru cei care au sesizat, dar poate nu le e clar (sau nu li se pare credibil): semnătura „Solidaritatea” inculcă ideea că dl. Cătălin Tolontan ar fi făcut parte din acei studenți care au semnat respectiva scrisoare (nu știu dacă a făcut parte sau nu; sincer nu cred că scrisoarea cu pricina a existat în realitate sau nu, dar chiar nu contează!), așadar ar avea dreptul să cheme oamenii din nou la „Solidaritate”.

Totuși pînă să ajungem la solidaritate ar trebui să începem cu respectul față de cei din jur…

Oricum, tot respectul (și solidaritatea 🙂 ) pentru cei de la Europa Liberă!

Comentează