Viața de după proteste

Un mesaj pentru cei care ne gîndim la pasul următor, contrazicîndu-ne. Și pentru Mihai Goțiu, cel mai vocal militant împotriva proiectului Roșia Montana.

duminică, 22 ianuarie 2012, 2:09

Un mesaj pentru cei care ne gîndim la pasul următor, contrazicîndu-ne. Și pentru Mihai Goțiu, cel mai vocal militant împotriva proiectului Roșia Montana.

Mihai, îți scriu ție. Vei înțelege că ești, într-un fel, un pretext.

Oricum, îți scriu ție și nu cauzei pentru care te lupți, și bine faci! Îți scriu ție, nu celor pe care Deutsche Welle îi numea ”mercenari ai retoricii” și pe care îi întîlnim anonimi de ambele părți ale dosarului Roșia Montana, asaltînd forumurile și blogurile și executîndu-i verbal pe toți cei care nu sînt de aceeași părere cu ei.

Postul e despre ceea ce ai scris tu, cînd i-ai numit pe Aneta Bogdan și pe Bogdan Naumovici ”profitori ai sistemului” după ce, alături de cîțiva profesori români de la universități de prestigiu din străinătate, cei doi au lansat un manifest și au anunțat că se gîndesc să creeze o mișcare politică.

Postul e despre ce așteptăm de la politică și de la pașii următori.

Mihai,

Ne știm și ne respectăm de peste 13 ani. În lumea tulburată de azi și în piruetele oamenilor sau grupurilor, 13 ani înseamnă aproape o veșnicie. Am lucrat împreună, ca jurnaliști, și din acest motiv am zîmbit și am contrat răbdător pe oricine mi-a sugerat măcar că ai vreun interes în chestiunile sociale, politice sau ecologice pe care le susții cu o patimă pe care eu o recunosc.

În general, cînd conviețuiești îndelung cu oamenii la ocna unui ziar, ajungi să-i simți. Același lucru îl spun și azi. Mihai Goțiu își susține propria opinie, dar asta nu înseamnă că are dreptate în tot ceea ce susține. Înseamnă doar că o face cu bună credință.

În cazul Anetei Bogdan și al lui Bogdan Naumovici, convingerea mea e că greșești. Iarăși, nu înseamnă că eu am de la sine dreptate, ci doar că, de vreme ce românii protestează acum pentru dreptul de a fi luați în calcul atunci cînd spun ”Președintele țării gîndește greșit!”, probabil că nu e nici o tragedie dacă Tolontan sau Goțiu gîndesc greșit. Și unul dintre noi doi greșește în acest caz.

Uite de ce cred că tu ești în eroare. Tu și cei care reclamă perfecțiunea și imacularea. Nu creditez în avans nici una dintre noile mișcări politice, dar ceea ce susțin e că nu ne putem permite să ajungem în faza în care să nu mai auzim ideile din cauza imperfecțiunii vocilor care le rostesc.

Toți ducem vieți imperfecte. Dar așteptăm de la cei care ne conduc să aibă existențe exemplare. În acest caz, nu ei, ci noi sîntem ipocriți. Oricine dintre cei din piață, și se exprimă acolo femei și bărbați pe care îi admir enorm, are slăbiciunile sale. Pe unii îi invidiez cît de limpezi sînt, altora le constat neaderența la democrație și le ascult utopia că vor găsi o soluție pură, perfectă, unică și mesianică.

Uite un exemplu de admirat. Am senzația că nu de acum, ci de aproape un an, una dintre cele mai lucide voci ale unei stîngi libere este cea a lui Costi Rogozanu. Pe bune, dacă Rogozanu răcește, cred că o bună parte a relatării clare din povestea asta va lua o pauză. El a vorbit despre ”finalul capitalismului românesc”, el extrage, conform propriei viziuni, ceea ce se petrece în siajul protestelor, hei, băieți, o folie de paracetamol preventiv pentru Costi ar fi cea mai bună investiție a stîngii românești!

Dacă Rogozanu ar intra mîine într-un partid sau ar participa la fondarea unuia, eu aș spune ”Oau!”. Nu înseamnă că l-aș vota, nu știu asta, dar m-aș bucura, ceea ce, avînd în vedere cît de încercănați și suspicioși sîntem cu toții, poate că ar însemna mai mult.

Sigur, imediat s-ar spune că Rogozanu făcea parte din nu știu ce curent, vor începe bîrfele delicios-distructive ale elitei literare, și se vor trezi cei care îl vor repezi că a lucrat la Vântu. Prostii, evident, dar prostii cărora Rogozanu ar trebui să le facă față. Ceea ce, pentru un politician, e logic pînă la urmă. Era doar un exemplu, l-am băgat pe om fără voia lui în politică!

Asta cu lucratul la Vântu, Voiculescu sau Patriciu este o acuză nerumegată sau provenită dintr-un deficit de logică. Dar se vede treaba că, dacă acceptăm că se naște o lume nouă, în embrionul ei se simte și multă agitație mediocră. Nu e nimic nou, la fel s-a întîmplat acum 22 de ani. Oricui i se poate spune asta cu mogulii. Și ție, Mihai, și mie. Dar noi știm că mulți oameni și-au făcut onest meseria în acești 22 de ani.

Am ajuns la chestiune.

Români exigenți și Mihai,

Nu mă menajați inutil! Asta faci tu în text. Nu Naumovici, Bogdan și profii sau antreprenorii sau arhitecții aceia necunoscuți, dar eminenți, s-au descris drept ”oameni care, în general, n-au făcut parte din partide politice și care au o reputație de învingători în breslele lor”. Nu ei s-au prezentat astfel: ”Fără a fi în sensul curent vedete, sînt personalități puternice, care au și admiratori, dar și contestatari în domeniile sau industriile în care activează”.

Eu am făcut-o, eu sînt problema aici, cu mine vorbiți. Ca jurnalist, cred  că aceste atribute îi unesc și că frazele informează publicul cu privire la ei. Eu le-am zis așa, ironizează-mă pe mine, nu pe ei. Cînd am scris textul pe blog, ei nici nu aveau habar că le cunosc intențiile, probabil că i-am și băgat în cofă publicîndu-le în avans, dar asta îi privește.

Ce cred că mă privește pe mine, pe tine, pe noi toți, este maniera în care ne gîndim la pasul următor. Cel de după proteste. Există viață după Băsescu, dar există viață și după manifestațiile împotriva lui Băsescu. Nu înseamnă că protestele nu ar trebui să continue, uite că e suficient să scadă în intensitate și cei din Putere își iau imediat viteză.

Vedeți momentul în care Igaș s-a dus zilele trecute la spartul tîrgului în Rondul de Noapte sau butaforia primarului UNPR Piedone care apăra cu pieptul granița sectorului 4 și care striga de mila ”panseluțelor  și băncuțelor” distruse de invazia ostrogoților. Piedone ținîndu-ne lecții de civism, întîmplări de revoltă, asta e soarta zilelor amestecate! De aceea și acest text este mare ca un mamut.

Ce facem însă după? Cine se va bate sinucigaș cu Piedone în alegeri? Cine va avea o șansă să înfrunte carul alegoric al lui Sorin Oprescu, mit clădit pe o risipă uluitoare? S-au băgat mai mulți bani pentru asta decît a băgat Roșia Montan în imaginea sa și nu înseamnă că au băgat puțin canadienii.

Așadar, cine?

Mihai,

Conform criteriilor pe care le văd în textul tău, nimeni. Antena Bogdan este omul numărul 1 din România în branding. Și nu genul acela de specialist numit de stat, ci omul cu care s-a asociat profesional Wally Olins, unul dinte fondatorii intelectuali ai brandingului.  Sigur, Wally Olins a fost insuficient pentru Elena Udrea, care a dat brandul de țară firmei care a creat frunza, asta apropo de cît a profitat Aneta Bogdan de sistem.

Ai văzut, probabil, cum brandul turismului Românesc a fost construit pe turismul de aventură, iar zilele trecute ministrul spunea că turismul balnear e soluția. Sfinte și Dulce, Mamă și Îngeri, cîte zeci de milioane de euro și cîte șanse făcute ghem!

Pentru Aneta Bogdan, istoria cu partidul nu e decît un efort și un risc în plus. Tocmai își mută o parte din business în Singapore, de mult ce a profitat în România.

Probabil c-o va lăsa baltă cu intenția politică, oricum cei de pe listă au o candoare care îi va costa dezamăgiri. Cert e că, prin aventura asiatică și independent de chestia cu manifestul, Aneta Bogdan intră deja în zona creierelor românești devenite apatride. Era deja o mulțime splendidă  acolo, nu mai era nevoie și de cea care a gîndit brandul Connex, dar asta e!

Vă recomand cartea ei. A selecționat Petrișor Obae esența a ceea ce crede Aneta Bogdan despre viața politică din perspectiva profesionistului.

Bogdan Naumovici e și el un personaj. N-am fost niciodată parteneri, dimpotrivă, de cîteva ori s-a exprimat  cîș la adresa unor campanii ale Gazetei, făcute de rivalul său istoric din publicitate, Șerban Alexandrescu. Eu îl prefer, cu totul, pe Șerban, nu pe Bogdan.

Dar nu pot să nu văd că Naumovici a traversat acești 20 de ani de publicitate în România cu o forță vitală incredibilă, lăsînd în urmă nu doar campanii memorabile, ci și o companie, Leo, care se bazează și azi pe prestigiul acumulat în timpul cînd o conducea creativ.

Plus, ceea ce e extrem de important, în lumea complicată și nu întotdeauna integră a comunicării, nimeni nu a pus în dubiu vreodată corectitudinea lui Naumovici!

Nu și-a înșelat patronii, nu și-a păcălit partenerii, pentru el nu există conceptul de șpagă, ci doar acela de idei plătite. Scump, dacă vrei! A rămas întotdeauna egal cu el, orgolios, talentat și puternic. Printre zeci dacă nu sute de creiere frumoase, nu sînt doar el și Alexandrescu buni, mintea lui a devenit unul dintre lideri.

Da, știu, Roșia Montana! Nu o expediez, doar îl aduc din nou în discuție pe Rogozanu, care nu vrea excomunicări, ci dialog pe toate temele, mai ales pe cele sensibile.

Dacă oamenii îl descalifică pe Naumovici pentru Roșia Montana, OK, e dreptul lor. Numai că, eu unul, mă întreb ce urmează și care sînt soluțiile concrete cînd aflu de la voi nu doar că toate partidele și toți politicienii sînt de rahat, dar și că, aprioric, tot ce încearcă să se structureze nu e demn de lumea inorogilor.

Alina Mungiu și SAR l-au susținut cîndva pe Băsescu, Andrei Pleșu e dilematic, Liviu Mihaiu a fost cu Delta, parcă ar fi luat-o drept concentrat în propria vază!, Badea și Ciutacu lucrează la Voiculescu, Ernu a propus, via Iași, un protest național cu însemne albe, super idee!, da, știu amestec intenționat lucrurile, Patapievici e tipul lui Băse și un laș, a fost închis la Jilava pe 21 decembrie 89!, Mircea Toma e contra RMGC, să știți că pînă și ei îi admiră consecvența. Și mereu așa.

Toți au făcut ceva, au fost amestecați în ceva și tocmai aici stă una dintre neînțelegerile acestor zile. Există în volumul fundației americane ”Spune adevărul puterii”, colecție de curaj și de toleranță și de modele civice din toată lumea, o mărturie care mi-a atras atenția. Rudele unui cetățean care o pățise pe stradă în Irlanda de Nord parcă, povesteau, contrariate, ”că era un om cumsecade, nu înțelegem de a căzut tocmai el victimă. Nu era băgat în politică, nu era băgat în nimic!”. Ca și cum a nu fi implicat civic reprezintă simbolul cumsecădeniei și garanția că nu ți se va întîmpla nimic. Tocmai că nu!

Așadar, uităm repede și ne luăm ținte false. Nu de la SRI, nu de la servicii, e mintea noastră care zboară! Am uitat atît de repede că șeful Fiscului sau Adrian Năstase sau Rovana Plumb, că tot o văd vocală, au mari dificultăți în a-și justifica averile, încît am ajuns la motorul Harley al lui Naumovici, care pun pariu că e imediat reperabil în impozitele lui?! Uf!

Mihai și oameni încercănați,

Nu intru în politică, nu mă așteaptă nici o funcție în partidul pe care chiar sînt curios dacă Naumovici va avea ambîț să-l nască.

Dar pentru că eu nu intru în politică nu înseamnă că urăsc politica, pe cei care o fac sau pe cei care doresc s-o facă. Și nu înseamnă că nu mă exprim în calitate de cetățean, în limitele regulilor meseriei de jurnalist, doar ca ”să nu fiu băgat în ceva”.

Am rezervele mele de reporter și vechile polemici cu Crin Antonescu, dar mi-a plăcut că a avut temeritatea să rostească în aceste zile, repetat, că cei care fac parte dintr-un partid nu sînt inferiori celor care ies în piețele țării. Cei din partide militează zilnic, în agorele lor virtuale. Ce ar trebui să le spunem? Lăsați-ne, noi sîntem imaculați!

Sigur, putem continua detestînd diferențele și rîvnind la omul pe cal alb. În așteptarea perfecțiunii, ce mîngîiere a diversității și fragilității umane se aude în articolul Leliei Munteanu! Ne uităm în zare. Uite, deocamdată, albul e doar al ninsorii, unica soluție a Puterii, ninsoare omogenă și rece în care ne pierdem, puri, nepătați și izolați.

 


Comentarii (60)Adaugă comentariu

Robert  •  24 ianuarie 2012, 12:39

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/24/ps-sebastian-asta-nu-e-democratie-nepasarea-aceasta-reactia-unui-lider-pdl-olt-sa-mai-taca-din-gura-video/

Astia ne conduc, iar Constantinescu(printre ei era si Antonescu) s-a declarat infrant de Iliescu(Ponta)!

Doamne, invredniceste-ne Tie sa-ti urmam!

Macar daca nu-l publici domnule Tolontan, macar sa te uiti peste el!

Haplo  •  24 ianuarie 2012, 15:57

„Am rezervele mele de reporter și vechile polemici cu Crin Antonescu, dar mi-a plăcut că a avut temeritatea să rostească în aceste zile, repetat, că cei care fac parte dintr-un partid nu sînt inferiori celor care ies în piețele țării. Cei din partide militează zilnic, în agorele lor virtuale. Ce ar trebui să le spunem? Lăsați-ne, noi sîntem imaculați!”

Ar fi fost foarte util sa se fi facut remarcat si prin altceva… Poate prezenta in Parlament??? Cat de penibi, sa ai cea mai mica prezenta si sa spui ca iti dai demisia din Parlament. Pai daca oricum nu apari pe acolo, care ar fi impactul?

Dar, trebuie sa recunosc, motivul pentru care il apreciati dumneavoastra, domnule Tolontan, este foaarte intemeiat, merita trecut intr-un articol

Competiţia slăbiciunilor: statul şi protestatarul. Lecţii pentru Naumovici | Critic Atac  •  24 ianuarie 2012, 17:28

[…] Tolontan vorbeşte despre lumea post-protest ca despre o lume a non-reproşului. De acord. Eu nu-i reproşez lui Naumovici că a lucrat sau […]

jan  •  24 ianuarie 2012, 18:12

timpurile se schimba mereu..

Romania: “I, the Citizen” · Global Voices  •  25 ianuarie 2012, 2:04

[…] the voters choose from in the upcoming elections at the end of the year? Catalin Tolontan imagines life after the protests [ro]: I do not credit ahead of time any of the new political movements. What I believe is we cannot […]

Romania: “I, the Citizen” :: Elites TV  •  25 ianuarie 2012, 3:51

[…] the voters choose from in the upcoming elections at the end of the year? Catalin Tolontan imagines life after the protests [ro]: I do not credit ahead of time any of the new political movements. What I believe is we cannot […]

banks  •  25 ianuarie 2012, 9:07

Am citit, de curiozitate, si articolele lui Gotiu, cel initial si cel de raspuns. Si altele. Mda, candva ati umblat dimpreuna dar drumurile s-au despartit radical, si cred ca nu intamplator.. deja e vorba de ligi mult prea diferite.
Baiatul e slabut, se baga singur in seama iar cand e bagat de altii incepe sa bata campii pret de hectare nesfarsite, demonstratii laborioase ce nu diuc nicaieri. Omul are idei fixe si tine mult la ele.
Se vede un aparator al dreptatii, al Poporului, al Tarii… cel mai bine i-ar sta langa camaradul Mazare cu o bereta „inversa”, dar de un rosu inflacarat, cheguevarian. Pe tanc, desigur.

Romania: “Io, cittadino” · Global Voices in Italiano  •  26 ianuarie 2012, 23:48

[…] delle nuove elezioni? Catalin Tolontan prova a immaginare come sarà la vita in Romania dopo le proteste: Nessun partito politico ha la mia fiducia a priori. Dico solo che non possiamo permetterci di […]

Rumænien: “Jeg, borgeren” · Global Voices på dansk  •  2 februarie 2012, 22:03

[…] hvem vil vælgerne stemme på til valget i slutningen af året? Catalin Tolontan forestiller sig livet efter protesterne [ro]: Jeg vil ikke på forhånd give min tiltro til nogen af de nye politiske bevægelser. Hvad jeg […]

Vlad  •  4 martie 2012, 12:53

„Am rezervele mele de reporter și vechile polemici cu Crin Antonescu, dar mi-a plăcut că a avut temeritatea să rostească în aceste zile, repetat, că cei care fac parte dintr-un partid nu sînt inferiori celor care ies în piețele țării”.
Nu gresesti pretuind o astfel afirmatie?
Sunt toti oamenii egali? cred ca esti de acord cu mine ca nu.
Oamenii nefiind egali, rezulta ca sunt inferiori si superiori, difera doar criteriile.
Daca criteriul afirmatiei lui Crin e cel politic, atunci motivul pentru care activistii de partid sunt priviti cu dispret de cetatenii onesti este faptul ca fac politica pentru interesul PERSONAL, atunci cand de fapt politica se face pentru interesul public. O radiografie cu verb a activistilor politici este aici (http://www.contributors.ro/administratie/romania-inghetata-politica-si-politicieni/), iar cei care nu se regasesc in aceasta descriere sunt probabil o mana de oameni (blogul lui vasile Dancu e absolut remarcabil pentru cum ajunge un idealist in politica, si in PSD).
Cetatenii onesti, scarbiti de politica, inteleg in mod corect ca alegerea care trebuie sa o faca nu este intre funie, streang si otrava (si probabil ca da, Naumovici si Bogdan sunt o alternativa mai buna decat la ce a produs politica romaneasca pana acum, dar pot exista si variante ma bune) – ci alegerea intre a mentine sau REDUCE puterea politicienilor.
Adevarata alegere a cetatenilor trebuie sa fie optiunea de a modifica Constitutia astfel incat (simplu exercitiu de imaginatie):
– rezultatul pozitiv aprobat al unui referendum pe tema revizuirii Constitutiei sa devina imediat litera de lege;
– politicienii sa nu poata produce deficit bugetar si in acelasi timp sa fie limitati in stabilirea nivelului taxarii;
– sa nu se mai poata face numiri politice in nici o institutie, toate angajarile sa fie prin concurs;
– toate cheltuielile publice sa fie transparente, pe un portal national, ca in alte tari;
– politicienii sa nu poata candida mai mult de un mandat, durata mandatelor sa fie redusa;
– politicenii sa nu mai poata sa-si favorizeze propriile firme (mafia creata de Mazare la Constanta poate fi un studiu de caz pentru cum trebuie modificate legile in Romania astfel incat:
– firmele la care un ales in functie publica a fost actionar sa nu poata participa la licitatii publice;
– un actionar al unei firme care a beneficiat de fonduri publice sa nu poata candida;
– contractele publice sa nu mai fie pe 20 de ani, ca la Constanta, durata sa fie limitata la 2-3 ani de ex etc)
In Romania e nevoie de o lustratie economica mai mult decat de una politica, si e nevoie urgenta de limitarea puterii politicienilor, care nu-si urmaresc decat interesul propriu, mai mult decat de a alege un politician sau altul.

Comentează