Un om la capătul lumii. De ce votez cu Nicușor Dan

Apar dinspre fostul ”Luceafărul”, acum ”Cinema Pro”, și pedalează legănat spre Piața Universității.

vineri, 1 iunie 2012, 12:35

Apar dinspre fostul ”Luceafărul”, acum ”Cinema Pro”, și pedalează legănat spre Piața Universității.

Cu cîteva luni în urmă, cînd în București nu venise încă musonul, ci doar frigul, un frig cîinesc, aici au avut loc ciocnirile primei nopți de revoltă. Și o sută de metri mai încolo, spre restaurantul ”Budapesta”, lume, lume, transmiteau toate televiziunile, stătea primarul Piedone, cu pieptul bombat în față, pufff, pufff, ”gata să apăr sectorul 4 și pe locuitorii săi de vandali”. ”Pe”-ul l-am adăugat eu.

Îl văd. Ca acum îl văd. Toate posturile îl difuzau live. Piedone plîngea ”de mila băncuțelor și a florilor la care am muncit atîta”. Pufff, pufff! Primarul gospodar lăcrima indignat, făcînd un adevărat spectacol de operă pe scena de dublă lumină; lumina albastră a girofarurilor poliției comunitare și lumina albă, marțială ca petalele calelor, care creștea din moțul camerelor TV. Pufff! Pufff!

Acum, ei vin spre Piața Universității și nici o televiziune nu-i filmează.

Nu sînt nici violenți, nici n-au sădit flori la preț de ouă Faberge și nici nu vor ajunge primari.

Sînt susținătorii lui Nicușor Dan, o adunare de bicicliști cu pălării colorate, studenți cu gîndul la sesiune și mame hipiote care-și țin copiii în brațe. Unul dintre tineri duce pe coarnele biclei un panou pe care scrie ”Omul este singurul stăpîn al vieții sale”. Sau poate nu.

Oricum ar fi, stăpîn pe viața mea sau, mai degrabă, nesigur c-o pot controla, eu îl voi vota pe Nicușor Dan.

La urma urmei, au și stațiile TV dreptate, ce să te mai deranjezi pentru un candidat care în ultimele sondaje, făcute de la începutul lui mai, avea 6% intenție de vot?! Plus că omul n-are bani.

De atunci nu s-au mai publicat sondaje. Nici dezbateri televizate nu se organizează. Oprescu a anunțat că nu vine cu Nicușor Dan la nici o discuție. E prea mic pentru el și cam enervant. Nicușor Dan a cîștigat 23 de procese cu Oprescu și cu ceilalți primari de sector ai Capitalei. De-a dreptul enervant!

În fond, ce să te mai deranjezi pentru alegeri? Bucureștiul apare ca un pariu pierdut pe harta suspansului oricum mediocru al acestor alegeri locale. Televiziunile sînt deja plictisite.

La Universitate, cîțiva dintre zecile de tineri entuziaști poartă măști cu fața lui Nicușor Dan. Va împlini în decembrie 43 de ani, dar arată mult mai tînăr și, de la un metru de el, senzația de aproape copil te izbește de-a dreptul.

Are fața ”unuia dintre acei puști la care mamele se uită tandre, căci nu s-au instalat încă irevocabil în propria lor personalitate”, cum scrie Cunningham în ”O casă la capătul lumii”.

Asta ne și inhibă, așa-i? Pe Oprescu îl cunoaștem, el este favoritul suprem. Pare că nu poate pierde aceste alegeri nici dacă va striga, ca Birlic, ”Nu mă votați!”.

Ceilalți sînt de asemenea pe lista starurilor, chiar și fără mari șanse. Prigoană e o figură, Anghel Iordănescu e un nume, Gigi Becali defilează cu ajutorul crucii, fiecare e fixat într-un model care nu ne mai poate surprinde. Dar Nicușor Dan? Cine-i Nicușor Dan, cel neinstalat în personalitatea sistemului?

Matematician, un fost dublu cîștigător al olimpiadei internaționale în 1987 și 1988, Nicușor Dan a reprezentat singura opoziție concretă la fenomenul Oprescu în ultimii ani. Sute de mii de bucureșteni nemulțumiți au tăcut, el a vorbit pentru noi.

Împreună cu organizația sa ”Salvați Bucureștiul” și cu o mînă de alte ONG-uri, Nicușor Dan s-a opus în stradă și în instanță proiectelor faraonice și cheltuirii clientelare a banului bucureștenilor.

Datorită încăpățînării lui, ”e surprinzător cîte poți realiza dacă apelezi la lege în fața unor tipi bogați, dar proști și lacomi, care fac totul cu o aproximare care ne insultă inteligența”,  orașul are cîteva turnuri mai puțin, cîteva hectare de pomi sau parcuri mai multe, clădiri de patrimoniu nedemolate, ”am apărat chiar și Primăria de procese de zeci de milioane” și o utopie în plus. Utopia unui primar care să-și iubească orașul.

Speră să ia peste 12 procente și tresare cînd îi spun, la rîndu-mi suprins de optimismul lui, că ”și 5% ar fi o realizare incredibilă”. Nu înțelege de ce. Pentru că oamenii sînt resemnați, pentru că deficitul de atenție este copleșitor și pentru că 25.000 de voturi se strîng greu.

Speră la mai mult. ”Vă rog, nu vreau să-mi dezarmez susținătorii”, spune el. ”Am o șansă și-o să-mi duc campania pînă la capăt!”.

Îl privesc din nou. Vorbește serios. Vorbește ca o față nouă, greu de încadrat. De mai bine de patru ani se bate pentru oraș. ”Știți că în București benzile de biciclete costă 150.000 de euro kilometrul?”.

El e matematician, dar eu sînt ziarist. Fac o socoteală. Ca să cucerim Marte cu o navetă cu echipaj uman, NASA a estimat investiția cam la 1.000 de euro kilometrul. În preț intră și combustibilul pe care astronauții vor fi obligați să-l producă pentru întoarcere, după ce modulul va ajunge pe suprafața planetei. În București, două dungi galbene de vopsea trase pe trotuar costă de 150 de ori mai mult pe kilometru decît misiunea spre Marte!

Primăria Capitalei are un buget de un miliard de euro anual. Sectoarele adaugă încă un miliard. Este imens după orice standarde. Dar numai  Stadionul Național și Pasajul Basarab, cel puțin dublate față de costul și nevoia reale, au înghițit împreună aproape o jumătate de miliard de euro!

Nu PD-L, care a finanțat mînă în mînă cu Oprescu investițiile, și nici USL, care îi face toate poftele primarului și e deja complicele său, au ceva de spus despre nebunia care ne mănîncă banii. Ci tipul acesta cu față de copil și cu nume greu de trecut pe afișe, Nicușor Dan.

Îl votez. Nu vreau să mizez pe cine va fi ales, ci pe cine merită să fie ales.

Pentru ca să intre în Consiliul General, unde le va face viață grea tuturor, are nevoie de aproximativ 2,5% și de răbdarea de a-l căuta și în buletinul de vot al doilea, cel pentru Consiliu. ”N-am avut timp să comunicăm și asta, că voi figura pe două buetine: cel pentru primar general și cel pentru consiliu”.

Nu doar cifrele contează. Ci, așa cum singur spune, ”speranța că următorul care vine după mine nu va mai pleca de la zero, ci de la un număr de oameni care s-au ridicat împreună pentru orașul lor”.

Vrem candidații pe care-i știm sau un om, ca oricare dintre noi, neinstalați irevocabil în propria personalitate, cu temeri și greșeli?

Pentru mine, asta-i miza alegerilor. Vreau să văd cîți sîntem cei nemulțumiți, neîmpăcați și îndrăgostiți de acest oraș care a ajuns la capătul lumii și care acum merge spre Marte pe șinele trase cu vopsea atît de scumpă că ar putea străluci prin praful de stele dacă am îndrăzni nițel.

 


Comentarii (163)Adaugă comentariu

Cătălin Tolontan  •  5 iunie 2012, 10:16

vlad: multumesc, dar nu ai dreptate. Nu e nici o indrazneala, pot sa scriu orice aici, trimiterea la trust nu are nici o relevanta.

Jurnalistii lucreaza in redactii, nu in trusturi.

Dar, daca ai adus vorba de trust, eu nu stiu pe nimeni din trust care sa fi dorit sa scrie ceva si sa fi fost oprit.
Nu e o afirmatie cu valoare de adevar absolut, dar, pur si simplu, eu nu cunosc o astfel de situatie.

cristi  •  5 iunie 2012, 20:21

Pentru toti aia cu chilotul ud care baga „flame” cu „de unde are bani”, pot spune ca am fost GRATUIT unul din fotografii echipei lui de campanie.
Il cunosc de la demolarile din Buzesti, asociatia lui a fost una care chiar a facut ceva valuri: pozele de la demolari (prin Nicusor Dan) au ajuns in ziarele din Germania – va dau printul daca vreti.
Cine era atunci? Cine auzise efectiv de el? Aproape NIMENI.

Da, „fondurile de campanie” sunt constituite din munca voluntara – cel putin din partea mea.
Si un tricou alb costa 7 lei in depozite. (as da link aici dar mi-e ca nu apare comentariul)
1mp de banner printat e 5 euro (TVA inclus)… Despre ce vorbim!?

Liviu  •  5 iunie 2012, 23:40

Asta e lumea in care traim, marketing si iarasi marketing. In acest caz, marketing politic. Lumea voteaza pe cine cunoaste! Cel mai bin exemplu l-ai dat chiar tu, in acest text, acolo unde l-ai asemuit pe „favoritul suprem” cu Birlic, cu replica „Nu ma votati! De fapt, personajul din Titanic Vals se numea Spirache Necsulescu, alintat „nenea Spirache”. dar, deh, marele Birlic e mai cunoscut, ti-a ramas interpretarea lui in memorie – si sint convins ca asa s-a intimplat unei majoritati de (tele)spectatori! As incit, concluzia vine fireasca: ar fi bun acest Nicusor Dan, pare onest si chiar a aratat ca iubeste Bucurestiul. Da’ nu-l stie lumea! Si mai e o problema, cum i-am putea zice mai incolo? „Nenea Nicu” …uh, suna ca dracu’!

ciomu  •  6 iunie 2012, 9:27

eu il votez ca asa vreau. m-ar bucura sa ia 10%. ar insemna ca mai sunt inca multi care mai gandesc. n-au emigrat toti.

Nicușor Dan: a se vota sau a nu se vota | Critic Atac  •  6 iunie 2012, 10:58

[…] eforturile susținute (și de susținere) a unor jurnaliști „independenți politic“ (de la Cătălin Tolontan la Pavel Lucescu) și a tot mai multor colegi sastisiți că Sorin Oprescu vorbește cu „dă și […]

LLiviu  •  6 iunie 2012, 11:08

M-am hotarat pentru Nicusor Dan inainte de a citi articolul.
E bine sa dam o alta sansa acestui oras condus in ultimul mandat de un personaj care ne-a „tepuit” politic iar practic a incheiat niste proiecte incepute deja…

Alex  •  6 iunie 2012, 13:57

@Anonnymmous, studenti si altii ca voi

Tatal meu a fost impuscat in Revolutie pentru ca voi sa puteti vota liber. Acum a aparut unul care merita votat. Ce mai vreti?!

Am facut stenciluri pentru Nicusor Dan de nu mai suportam mirosul de aerosol. Un prieten a fost dus pe sectie. Sute de oameni au facut ce au putut pentru campania lui gratuit. E greu de priceput pentru mintile voastre care gandesc numai pe bani, dar noi am facut-o pe gratis. Noi nu suntem ca voi.

Va place ca sunteti mintiti? Va place ca se cheltuie banii vostri pe rahaturi prinse cu fundita?

Stiu ca ar trebui sa va vorbesc frumos, dar nu va mai suport. Nu mai suport gandul ca tara asta ar putea fi altfel daca nu ar fi inecata in minciuna din cauza voastra care o mai suportati in halul asta.
Nu mai suport cum va luati de unul din cauza ca e un pic mai sus ca mizeriile ce ne conduc (nici macar nu sustin ca as fi de acord cu toate ideile lui).

Miscati-va fundul la vot, puturosilor. S-a murit pentru acest drept. Puteti avea minima decenta sa mergeti pana in cabina de vot.

Pentru cei care cred ca se poate  •  6 iunie 2012, 16:22

[…] Nicusor Dan, candidat independent la Primaria Bucuresti in “Un om la capătul lumii. De ce votez cu Nicușor Dan” – Catalin Tolontan – […]

ion  •  6 iunie 2012, 18:49

aoleu, ca ciuperca a apărut şi Nicuşor. Să vedem ce iese

arakelian  •  9 iunie 2012, 13:34

Votati-l si eu cred ca va reusi!!

munca lui Nicusor Dan imi aduce aminte de Bogota si aventura ei din anii 1990.
La primaria Bogotei, dupa lungi permutari de corupti au adus un rector universitar. Care? Cel care a aratat fundul la elevii lui in mijlocul unei greve.
Da, au ales un om din topor, dar care a taiat cu toporul in problemele grave ale Bogotei, aratand ca se poate:

http://en.wikipedia.org/wiki/Antanas_Mockus

Un alt matematician, cu 3 facultati absolvite, (cea de matematica in FRANTA) care a scos un oras din problema traficului, diminuand corupta, si ridicand nivelul de liniste a populatiei. Totul cu bani putini. Fix ce simt ca e nevoie acum in Bucuresti.

vazand efectiv ca actiunile lui sunt imediate, lumea a avut o incredere fantastica in el: pt colectare fonduri, a cerut populatiei sa plateasca BENEVOL taxele marite cu 10% si… 60 mii de locuitori au facut-o.

Uite un documentar despre evolutia Bogotei, cu bani putini, dar cu primar licentiat in matematica: Cities on Speed – Bogotá Change.
Nu am reusit sa il vad complet, ci pe sarite. Filmul e aici ( de pe youtube cules)
http://arakelian.wordpress.com/2012/06/08/bogota-city-of-changes/

Vlad  •  11 iunie 2012, 13:11

„Speră să ia peste 12 procente și tresare cînd îi spun, la rîndu-mi suprins de optimismul lui, că ”și 5% ar fi o realizare incredibilă”. Nu înțelege de ce. Pentru că oamenii sînt resemnați, pentru că deficitul de atenție este copleșitor și pentru că 25.000 de voturi se strîng greu.”

Se pare ca n-am fost atat de resemnati!

Aproape 10% ca independent si fara o campanie fastuoasa mi se pare fantastic! Inca mai e speranta! Eu sper doar ca mai multi sa ii calce pe urme. Acum e momentu’!

Aduloaie  •  23 noiembrie 2012, 19:21

Stau pe net mai mult de 3 zile pe saptamana, si cu
toate astea inca nu am dat peste comentarii la fel de
interesante ca ale tale. E destul de interesant
pentru noi. Dupa parerea mea, daca toti site
owners si blogerii ar face produse la fel de interesante ca ale dumneavoastra, internetul ar fi cu mult mai util
decat a fost pana acum.
Mi-a fost greu sa nu va scriu. Foarte bine postat!

Alexandru Alexe  •  1 iunie 2016, 18:01

Buna Catalin. Sunt curios, anul acest mai votezi cu Nicusor Dan? :)

Comentează