Povestea extraordinară a lui Alin Moldoveanu și a tirului, sport în care milimetrul se împarte în zece » Blestemul perfect

Alin Moldoveanu, locul 4 la Beijing, promite pentru Londra “doar că voi face ce pot mai bine”

marți, 17 iulie 2012, 10:10

Alin Moldoveanu, locul 4 la Beijing, promite pentru Londra “doar că voi face ce pot mai bine”

 

“Ca să înțelegeți competiția de tir de la Olimpiadă vă propun ceva: Dați cu pixul încontinuu în punctul ăsta mic trei ore în fiecare zi, vreme de patru ani”. Nu glumește deloc. Înțeapă ținta de carton cu degetul chiar în locul muștei care valorează 10 puncte. Face gestul cu mecanica unui om calm și posedat în același timp. Apoi ridică privirea și zîmbește: “Ăsta e tirul”.

De Mirela Neag și Cătălin Tolontan

 

Dacă tiriștii sînt duși cu capul, atunci Alin Moldoveanu are cu cine să facă terapie. Cu el însuși, “pentru că am licenţa în psihologie”, după cum povestește bărbatul care parcă se depresurizează, ca un astronaut, din costumul rigid, care cîntărește peste 20 de kilograme.

Acum 4 ani, văzîndu-l cum mergea cu dificultate, îngreunat de costum, un reporter TV l-a întrebat după finala olimpică la care a ratat de puţin podiumul: “Dacă nu ai fi fost accidentat obţineai mai mult?”.

Adevărul e că tirul e un sport plin de secrete tehnice care te macină decenii la rînd ca sportiv, pentru a ajunge în final la un adevăr simplu: “Nu știu ce face diferenţa!”.

“Chiar nu știu”, mărturisește, modest și cuviincios cu atotputernicia destinului Alin Moldoveanu.

A doua Olimpiadă

 E greu de crezut, dar e adevărat. Campionii cred că o energie aparte îi ajută.

Alin Moldoveanu are 29 ani și va participa la a doua Olimpiadă în proba de pușcă cu aer comprimat de la 10 metri.

L-am găsit la antrenament în sala acceptabilă a mizerului poligon Tunari. Succes e doar că baza n-a ajuns scuipată printre măselele dezvoltatorilor imobiliari.

– Alin, te-ai calificat printre primii la Olimpiadă?
-După fetele de la tenis de masă. Dar nu e important al cîtelea te califici. Depinde de program și de multe altele. De pildă, eu m-am calificat la un concurs în Statele Unite unde am știut că, dacă nu trag foarte bine, e posibil să nu prind un loc printre cei 60 de tiriști care vor ajunge la Olimpiadă.

– La Beijing ai tras 596 și ai ratat medalia. Vorbește-ne puțin despre presiunea asta. Și despre 600 de puncte.
– 600 este, cum să spun, blestemul, dar și salvarea tiriștilor. Blestemul pentru că stă acolo, imposibil de depășit. E un prag definitiv care te apasă psihologic. Dar e și avantajul pentru că noi nu avem nevoie neapărat de stimulentul competitorilor ca să progresăm. Ne raportăm la scorul de 600 și tindem la el.

O precizie inumană

La proba lui Alin Moldoveanu se trag 60 de focuri în interval de o oră și 45 de minute. Sportivul își stabilește singur cadenţa, “sîntem obligaţi doar să ne încadrăm, cu tot cu focurile de încălzire, care rămîn ca număr la latitudinea noastră, în această oră și 45 de minute”.

Fiecare foc este notat de la zero la zece. Pretenţiile preciziei de la sportivi sînt imposibil de înţeles pentru un om obișnuit. Dacă tragi 55 de “zece”, dar “eșuezi” cu cinci de “nouă”, ai mici șanse să prinzi finala unei competiţii majore!

Iar între “nouă” și “zece” diferenţa este de 2,5 milimetri, ochiţi de la distanţă de 10 metri cu o pușcă care cîntărește aproximativ 3 kilograme și pe care nu poţi să o sprijini de stativ decît în pauza dintre focuri! Nu se folosește lunetă sau alte obiective optice de apropiere a ţintei.

– Concurența în țară care este?
– Ce să spun? În România sînt cîteva sute de sportivi legitimați, iar în Germania 1,5 milioane. La proba mea, la Campionatele Naționale trag 10 sportivi, cu tot cu juniori. (Zîmbește) Asta nu m-a împiedicat să pierd!

– După Beijing ai mers în jos mai multă vreme.
– Da, am schimbat multe lucruri, inclusiv pușca. Un antrenor mi-a zis, pe cînd eram puști, că pușca devine parte a corpului pentru un tirist. A durat trei ani, trei ani de rezultate slabe, ca să refac legătura cu pușca și să se refacă sistemul de calcule pe care mintea și corpul le face instinctiv. Nu mai schimb pușca pînă mă las de tir. Nu mai rezist la o noua recalibrare a organismului meu, a reperelor ochilor, respirației, mîinii, minții…

– Și acum?
– În ultima lună mi-am revenit. Trag din nou bine, am urcat și am rămas sus, sînt, practic, în forma de dinainte de Beijing.

– Ți-ai promis ceva ție?
– Nu. Vorbeam despre punctajul 600. Cînd faci un sport care te trage spre perfecțiune, mecanismele de gîndire te ajută să rămîi întreg și uman știind care sînt lucrurile cu adevărat importante în viață. Sigur că am muncit mult, enorm, dar treaba mea e una singură: să fac ce pot mai bine, restul nu depinde de mine.

– Cum e poligonul de la Londra?
– E într-un cort. Sigur, un cort modern, dar are zone neînchise, adică va fi curent. Sper să se rezolve. Am tras acolo în iarnă și scoteam aburi pe gură de frig. Sigur că nici la 30 de grade nu e bine, că transpiri, dar nu e pericol de căldură, înțeleg că sînt 15 grade și plouă la Londra. E treaba organizatorilor să rezolve. Altfel, lumina e foarte bună.

„Tirul te învață o lecție  fundamentală în viață: nu poți controla decît ceea ce depinde de tine. Dacă te consumi la infinit pentru ceea ce nu ține de puterile tale, atunci o iei razna”

– Alte noutăți?
– Londra va fi prima Olimpiadă la care crainicul sălii va anunța nu doar punctajul realizat, ci și distanțele dintre concurenți. Face comentarii, aprecieri, calcule, e o presiune suplimentară mentală pe tine! O fac ca să crească atractivitatea tirului pentru spec tatori. Sistemul comentariului e aplicat de doi ani și nu e plăcut pentru noi. Dar asta e, mergem înainte!

– Nu ești fatalist?
-Sînt așa cum sînt ca să rezist în acest sport solitar, în care muncești patru ani și totul se decide într-o zi. O singură zi! Apropo, după cele 60 de focuri, vine finala. Atunci punctul acesta negru, din centru, se împarte, la rîndu-i, în 10, și notele merg de la 10,0 la 10,9. Degeaba tragi bine în calificări, intri în primii 8 din lume dacă apoi nu-ți ies niște punctaje cît mai mari. Uite cum e…

Pe ecranul alb-negru al monitorului mic din Poligonul Tunari apare punctul de 10, cu simulările dintr-o finală, cînd practic ochiul nu mai vede nimic și totul e undeva sus, nu în creier, ci undeva mult mai sus.

Alin ridică pușca. De ţintit ţintește altcineva.

 

Talpa flexibilă, obligatorie!

Federația Internațională de Tir Sportiv a făcut în ultima vreme o serie de modificări în regulamentul de concurs, dar și în echipament, cu scopul îngreunării muncii sportivului. Dacă pînă anul trecut, ghetele tiriștilor, care seamănă că clăparii de schi fond, aveau talpa rigidă, oferindu-le o mai bună stabilitate, acum, aceasta trebuie să fie flexibilă. “Pot îndoi talpa pînă la 25 de grade. E mai dificil acum să-ți păstrezi echilibrul în timpul tragerii”, a explicat Alin Moldoveanu.

 

Glonțul perfect

În serii, un decar realizat de sportiv se punctează cu 10. În finală, însă, decarii sînt diferențiați între 10,0 și 10,9, maximul reprezentînd “glonțul perfect”, care se obține atunci cînd centrul alicei se suprapune cu punctul de decar. Cu cît sportivul reușește un decar mai centrat, cu atît punctajul primit este mai mare.

A tras 60 de decari și a ratat podiumul!

Și tirul are numeroase povești dramatice. Una dintre ele este spusă de Alin Moldoveanu. “La Campionatul Mondial din 2008, un concurent din Rusia a reușit să tragă perfect în calificări. Toate cele 60 de trageri le-a nimerit în decar și a intrat în finală cu punctaj maxim, 600 de puncte. În ultimul act însă, rusul nu a mai fost atît de concentrat și a pierdut trei puncte, clasîndu- se în final pe locul patru!”.


Comentarii (29)Adaugă comentariu

Dan  •  17 iulie 2012, 10:47

Ocnas, ca mai toti marii campioni.

ovidiu_3003  •  17 iulie 2012, 11:13

da

Ba la muc  •  17 iulie 2012, 13:47

Nu vreau să fiu răutăcios, dar…

“Nu știu ce face diferenţa!”.

Probabil ca dacă ar fi stiut ar fi fost campion olimpic!

sacalul  •  17 iulie 2012, 14:00

ocnasi sunteti voi.habar nu aveti de cat de bun e baiatul asta la pusca.am avut ocazia sa-l cunosc si sa-l arbitrez.respect!capul sus Alin….600 iti doresc!

miki  •  17 iulie 2012, 14:24

Bun articol . Ar trebui cat mai multe astfel de articole zilnic. Pana la olimpiada d-le Tolontan , macar acum in ultimul ceas scoateti din necunoscut cat mai multi sportivi , sa uitam cat de cat de mitica si liga lui. Ca dupa olimpiada avem tot timpul ptr balacareala

Madalin Ciortea  •  17 iulie 2012, 14:40

Un articol minunat despre echilibru, maturitate, sansa si concentrare. Bravo!

Antonescu  •  17 iulie 2012, 15:58

Frumos articol-interviu, romantic as spune! In Romania cu cat e mai romantic articolul cu atat mai putine comentarii are.

yoz7777  •  17 iulie 2012, 16:01

Bafta Aline! Felicitari pentru ca arati ce inseamna sa faci un sport/activitate din pasiune!

Dorin  •  17 iulie 2012, 16:50

Tirul, cu orice arma, fie talere, pusca AC, pistol AC, pusca 3×20(50m glont), pistol viteza(25m glont) sau pistol liber(50m glont) este un sport minunat. Pacat ca s-au distrus bazele de initiere si pregatire… pentru cine nu a practicat vreo data e foarte plictisitor, probabil de aici si introducerea comentatorilor la competitii.
Mult succes si rabdare!
… un pistolar

maistor kokir  •  17 iulie 2012, 17:34

cum bine zicea, e o activitate pe care trebuie s-o visezi noaptea,faci asta zilnic ani de zile, pusca (asa cum in alte sporturi e vorba de o minge sau racheta ) trebuie sa devina o prelungire naturala a corpului

sez  •  17 iulie 2012, 17:49

succes la Olimpiada baiete..sper sa auzim imnul la finalul competitiei,desi va fi greu,cu siguranta

a(mic)  •  17 iulie 2012, 17:57

Stiti ce ma doare cel mai mult? Ca, de la 10:47 am (primul comentariu), pana acum, nu s-au strans decat vreo 8. Prea mult comercial in lumea asta, am intrat pe panta descendenta… Exact ca in „AZENEG” – banuiesc ca celor ce cititi articolele astea nu va este indiferent SF-ul 🙂

codreanu ilie  •  17 iulie 2012, 18:24

Da,da intradevar tirul este un sport in care fiinta umana trebuie sa depaseasca limitele imposibilului! De altfel o limita umana si-o impune insasi tragatorul,600puncte din 6oo.Dar aceasta limita este artificiala si luata ca o conventie.Adevarul este ca limita teoretica este de 654 de puncte Cum se calculeaza?Simplu:o executie perfecta adica o lovitura in centrul tintei este egala cu 10,9 puncte!Deci 60 de lovituri in centrul tintei valoreaza 10,9 ori 60 egal 654 puncte!De ce trebuie sa privim lucrurile asa? Pentru ca medaliile in disciplina tir..se dau dupa cele 10 focuri in finala,unde calculul se face cu zecimale,deci o lovitura buna este egala cu 10,9 puncte.Proba de 60 de focuri nu reprezinta decat CALIFICARILE!Adevarata competitie este finala acolo se decerneaza MEDALIILE.Deci trebuie sa ne pregatim pentru finala,deci sa tragem de fiecare data in centrul tintei,nu pentru calificari unde un 10.0 sau 10,1 este un foc acceptabil dar reprezinta o mare eroare de executie!Daca se pleaca din start cu limita de 600 atunci am pierdut…nu v-om ajunge NICIODATA CAMPIONI!Limitele materialului actual(pustile,munitia),permit trageri maxime in testarile fabricantului.Numai limitarile impuse de psihicul uman ne face sa acceptam pierderea a 54 de puncte din START!Teoretic este o situatie normala dar practic trebuie sa ne pregatim pentru…absolut. Daca abordam astfel pregatira v-om intelege ca a fi campion nu este o ..imposibilitate. Ii doresc succes lui ALIN MOLDOVEANU ,un sportiv care a inteles de mult esenta tragerilor de precizie si a gustat de multe ori din cupa ..invingatorilor!
Prof. ILIE CODREANU Antrnor Emerit Tir

arsis  •  17 iulie 2012, 18:27

Nu credeam ca mai este cineva care urmareste si acest sport. Am facut tir in acelasi club din Focsani de unde a plecat Alin. eram foarte mic cand el mergea la campionate in strainatate si visam sa fiu ca el. Este de mult recordman ul nostru si trebuie sa laudam meritele celor care devin buni prin munca, munca si iar munca. Succes Alin! Suntem mandri de tine.

codreanu ilie  •  17 iulie 2012, 18:35

PS..Trebuie inteles de catre cei ce nu cunosc tirul, ca punctul 10 al tintei are doar 0.4mm,iar in cadrul finalei el se imparte in 10 sectoare..10,0 10,1 10,2 ..10,9 deci punctul care trebiue NIMERIT este practic ,matematic,egal cu 0,04mm De aceea tirul ca sport frizeaza limitele imposibilului deci ,,limitele capacitatilor umane!

odyn  •  17 iulie 2012, 19:28

@dan, prea subtil pentru arbitri ca sacalul ….
Bafta Alin !

ex-pitesteanul  •  17 iulie 2012, 20:45

interesant articolul. fiecare sport are ceva de transmis. acum, ca stiu ceva despre tir, sunt curios sa vad proba de pusca cu aer comprimat de la olimpiada 🙂

getticus  •  17 iulie 2012, 23:02

@ sacalul
n-ai inteles: dan s-a referit la alin ca fiind „ocnas”, trimitand astfel la munca ocnasilor, foarte grea si repetitiva (de cele mai multe ori). a folosit termenul in sens admirativ, nu peiorativ
succes aline !!!! Doamne ajuta !!!

lucian  •  18 iulie 2012, 10:53

prea putin s a vb despre acest sport care presupune foarte multa munca..asta o spun ca fost practicant..este sportul care a reusit sa ma faca sa ma pot concentra,ordona..sincer si acum la 45 de ani mi as dori sa l pot practica..dupa 7 ani de tir il inteleg perfect pe Alin si ii doresc mult succes la olimpiada,sa fie unul dintre campionii nostri!

Smaranda Radoi  •  18 iulie 2012, 11:32

@Ba la muc: Esti rautacios… Si pana nu esti acolo si nu stii cum e, ar fi frumos sa nu-ti permiti sa gandesti nimic…

paco  •  18 iulie 2012, 12:40

aline, dupa finala te asteptam sa rostesti (de-acum)clasica replica:
„un fleac, i-am ciuruit !”

Adrian  •  18 iulie 2012, 19:06

Un articol despre munca decenta a unui sportiv care a fost si va fi in apropierea podiumului si poate chiar pe el. Eu unul ii urez mult succes. Poate ne spuneti si de cei de la caiac canoe, sau de fetele de la judo, de pilda. Ca de mediocritatile din fotbal oricum auzim si fara sa vrem.

Cristian  •  19 iulie 2012, 12:09

Excelent articolul domnule Tolontan!Ca de altfel toate articolele dv. O mica precizare care nu arelegatura cu art de fata.Stiu ca se apropie Olimpiada si aceasta competitie are prioritate in paginile Gazetei, dar trebuie sa stiti ca recent „nationala” de junioare de tenis de masă a devenit campioană europeană la Viena. Fetele acestea minunate au fost completate de echipa de cadete care a cucerit argintul. In rest, mult succes!

Bogdan Anderko  •  19 iulie 2012, 23:21

Frumos articol si sper sa avem un Gsp de o calitate mai ridicata macar pe durata Olimpiadei.

iasi  •  30 iulie 2012, 15:12

Sa-ti fie rusine Tolo, ca nu ai zis nimic de clubul unde este legitimat!!adica la Omega Iasi!!!Daca era legitimat la zdiaua repede scriai ca sportivul stelei a luat aurul!!!RUSINEEEEEEEEEEEE!!!

dan  •  30 iulie 2012, 15:34

Iata ca pana la urma a aflat ce face diferenta!
Tocmai a devenit campion olimpic!
Felicitari!

Ana  •  30 iulie 2012, 15:44

Și uite cine a ieșit campion olimpic. 🙂 Felicitări, Alin!

Cozorel  •  30 iulie 2012, 18:32

Frumos articol. Felicitari maxime campionului nostru de tir, eu nu mai auzisem de acest sport nimic de la Sorin Babii (cred ca era la pistol).

flo  •  31 iulie 2012, 19:02

Da, Cozorel! Si eu ma bucur ca multiplul olimpic Sorin Babii (actualmente antrenorul lui Alin Moldoveanu) a gasit in elevul sau un urmas. Asa mai auzim si noi de tir. Bravo!!!

Comentează