Probleme universale și zîmbete britanice

Primii oficiali ai delegației României au făcut trei ore și jumătate de la aeroport pînă în Satul Olimpic. 

duminică, 22 iulie 2012, 10:01

Primii oficiali ai delegației României au făcut trei ore și jumătate de la aeroport pînă în Satul Olimpic. 

De Luminița Paul, Cătălin Tolontan și Marian Ursescu (Londra)

Morgan Freeman citește ziarul.

E sîmbătă dimineaţă în metroul londonez și tipul cu părul cărunt din faţa noastră nu e Morgan Freeman, dar seamănă teribil cu el. Sau poate că ni se pare, ne-o fi mușcat ceva, am citit că ţînţarii din metroul Londrei sînt genetic diferiţi de cei de la suprafaţă.

Alături, o femeie hippy își ridică pe genunchi fetiţa de doi ani, pe care a îmbrăcat-o ca pe un rajah în miniatură, inclusiv turbanul de culoarea trandafirilor roșii.

Oamenii ies la soare, vremea s-a reparat, asta e o veste bună pentru grosul delegaţiei României, care sosește mîine.

Luni și marţi temperatura va urca de la 18 grade spre 25, iar ploile se vor opri. Trec de la graficul orar la unul zilnic.

Nimeni nu e deasupra explicațiilor publice

Primii oficiali veniţi vineri au avut parte de peripeţii. “Am făcut trei ore și jumătate de la aeroportul Heathrow și pînă în Satul Olimpic”, povestește șeful de delegaţie Alexandru Epuran.

În mod normal, drumul durează o oră și un sfert cel mult, dar planurile de trafic au început să scîrţîie, nemulţumindu-i, deopotrivă, pe delegaţii olimpici și pe localnici.

Londonezii, care pun totul în dezbatere, sînt bucuroși că redevin prin Olimpiadă stăpînii recunoscuţi ai Universului, că Stăpîni au fost mereu, dar își critică autorităţile, chiar și legendele sportive. Aici nimeni nu e deasupra explicaţiilor publice.

“Chiar dacă Lord Coe ne spune…”

Chiar acum o încasează fostul mare atlet Sebastian Coe, șeful Comitetului de organizare.

The Guardian scrie că “în ciuda faptului că Lord Coe ne asigură că banda de circulaţie rezervată Olimpiadei este pentru ca sportivii să ajungă la timp la antrenamente, rămînem la părerea că, de fapt, ea garantează membrilor CIO să circule nestingheriţi de la hotelurile lor din centrul orașului”. Dulce ironie britanică!

Culmea e că banda olimpică se va închide pentru celelalte automobile abia pe 24 iulie și va înceta imediat după Olimpiadă, pe 14 august, dar așa își păzesc ei drepturile. Totdeauna în avans.

Ciocnirea civilizațiilor

Metroul înaintează spre sud. Mergem la gara Waterloo și de acolo la Ascot, pentru una dintre cele mai cunoscute curse de cai ale lumii.

Pe piciorul lui Marian Ursescu cade ediţia de week-end a lui The Sun. Ciocnirea civilizaţiilor îi aduce ziaristului o mică vînătaie. Presa scrisă moare, dar nu se predă, aici mai toate ziarele de final de săptămînă au peste 100 de pagini.

O lume practică

Peste tot în vagon sînt tineri de 12-15 ani, curat îmbrăcaţi. Se duc la aer, la spectacole, ies să facă mișcare.

“Practic, fiecare sport a fost fie inventat, fie organizat de noi, britanicii”, spune primarul metropolei, Boris Johnson, într-o declaraţie pentru Time.

I-am recunoscut pe acești adolescenţi. Îi întîlnisem în ianuarie, într-o mică staţiune anti-fashion din Alpii austrieci. Se strîngeau împreună cu un părinte într-una din sălile primitoare ale recepţiei.

Puștii britanici jucau quiz în cerc, un concurs simpatic de cultură generală, de la “Care-i cel mai mare os din corp?” și pînă la “Numele vicepreședintelui Statelor Unite?”. Cam mult!

O făceau seară de seară, vreme de un ceas. Se aprindeau, contestau, comentau și, la final, cîștigătorul era felicitat de toţi.

Acasă la ei, în metroul londonez, tinerii poartă, bineînţeles, alte nume, dar sînt la fel de zîmbitori.

Epicentrul freneziei și al cumpărăturilor

Într-un fel, și zîmbetul e practic aici. De ce să te superi dacă poţi să nu o faci? De ce să fie complicat dacă poţi să nu te stresezi?

La fel au pus organizatorii și problema Satului Olimpic. Între uriașa zonă locuită de sportivi, antrenori și medici și principala bază sportivă, unde este Stadionul Olimpic, dar și alte săli importante, englezii au trîntit un mall.

La Beijing sau la Sydney organizatorii au construit parcuri, aici a răsărit un mall. Doar Atena a mai făcut asta, dar se enervează dacă-i compari cu Atena, “Olimpiadă de pe urma căreia orașul a rămas cu o autostradă”, scrie tot The Guardian.

În fine, Atena e un oraș de pe urma căruia noi toţi am rămas cu niște Olimpiade, plus teatrul, plus democraţia, dar fiecare le știe pe ale sale.

Strada din mall

Clădirea mallului este uriașă, conţine sute de magazine și tot complexul are drept șiră a spinării o stradă interioară inclusă construcţiei.

Deocamdată, pe scările rulante infinite vezi puţine treninguri de sportivi, dar tinerii din oraș vin deja aici pentru puţin “olympic taste”. În cîteva zile, cînd vor sosi mai toate delegaţiile, va începe boomul cumpărăturilor și al freneziei.

Totul sub semnul practicului.

Taxi comandat pe net

Simţul practic merge mînă în mînă cu tehnologia. Să comanzi un taxi este o chestiune perplexant de practică. O poţi face astfel.

Intri pe net de pe telefon, accesezi un site și dai un sms cu adresa ta și cu adresa destinaţiei unde vrei să ajungi. Adresele sînt, în general, codificate, nu e nevoie de numele întreg a străzii, ci doar de o combinaţie de cifre și litere.

În cîteva zeci de secunde primești un răspuns de la compania de taxiuri în care ţi se comunică timpul sosirii și preţul cursei comandate. Totul prin sms.

Acesta este mini cab, poţi doar să-l comanzi prin telefon, și preţul se calculează în funcţie de codul poștal al punctelor între care se întinde traseul. Pentru o călătorie de 15 minute în regim de aglomeraţie medie plătești aproximativ 15 lire.

Mereu zîmbetul uman La black cab, vedeta din mai toate fotografiile londoneze, cel pe care îl poţi lua de pe stradă, preţul de pornire este de 2,4 lire pe milă și la fiecare milă se adaugă între 5 și 6 lire.

Preţurile variază în funcţie de distanţă, ore, dar cam acestea sînt în mare.

Ideea e că nici un sistem nu funcţionează în absenţa îngăduinţei umane. Intoleranţa omului poate da peste cap orice tehnologie. De aceea, regula e ca taximetristul să te aștepte undeva între 5 și 10 minute fără taxă suplimentară. Lucrurile se reglează printr-un zîmbet sau prin bani.

“În societatea britanică, tendinţa e să reglezi lucrurile, nu să-l cotropești pe celălalt ca să ai tu neapărat dreptate. Chiar și poliţia procedează așa. Apar imediat, sînt extrem de fermi, însă politicoși și încearcă întotdeauna ca lucrurile să nu degenereze”, povestește un compatriot care locuiește de 15 ani aici.

Cinci români au renunțat

Apropo de români. Sînt unii care lucrează în bănci și unii care se ocupă tot de bani, dar îi scot direct din buzunarele celorlalţi.

Majoritatea românilor de aici lucrează din greu, de la construcţii la tehnologie de vîrf, din spitale în universităţi, cheltuiește fiecare după cum își permite și încearcă să reziste într-o metropolă care pretinde că nu există decît un singur rival al său pe lume: New York.

Delegaţia României a avut însă o surpriză neplăcută apropo de compatrioţi.

«Chiar sîmbătă am aflat că toți cei cinci voluntari români care urmau să ne ajute direct au plecat și acum organizatorii îi vor înlocui cu alții » Oficial olimpic român

Episodul este surprinzător pentru că a fi voluntar olimpic a fost o chestiune pentru care realmente oamenii au concurat aici pe lungi liste. Printre ei, mulţi români, unii care se bucură că au prins dreptul ca măcar într-o singură zi să stea într-o staţie a autobuzelor olimpice și să ajute oamenii.

Condiții bune de cazare

Există și vești bune pentru delegaţia noastră. Camerele sînt frumoase, finisajele de primă mînă, britanicii nu s-au zgîrcit la bani și, fără să epateze, au ridicat nivelul spartan al cazării sportivilor. Din acest punct de vedere, e mai bine ca la ultimele Jocuri. Sigur că au apărut și probleme, gimnastele s-au trezit fără apă.

Dar atitudinea celor din jur este absolut OK. Toată lumea, de la soldaţii din Regimentul Regal Scoţian, cu beretele lor aparte, pînă la voluntari, pare a înţelege imediat cum merge sistemul.

Noi pricepem mai greu, vorba unei românce care ne-a certat că într-o corespondenţă anterioară am scris că într-un supermarket alimentar supraveghetorul urmărește pe ecran ce ai plătit la casele automate, unde poţi cumpăra orice, fără vînzători.

“Ba nu! Omul stă acolo ca să te ajute dacă nu merge ceva, iar siguranţa magazinului este asigurată prin sistemul video interior și prin barele de cod care piuie la ieșire dacă nu plătești”, descrie ea filozofia  sistemului. Unsistem practic.

Despre ziua cursei de cai a Regelui George al VI-lea și a Reginei Elisabeta de la Ascot, mîine.

Practic, e mult mai tare decît dacă l-ai întîlni pe Morgan Freeman în metrou.


Comentarii (12)Adaugă comentariu

flobits  •  22 iulie 2012, 10:54

Despre cum se relateaza evenimentele legate de un fenomen ca olimpiada. Mai ales in Londra, oras de un farmec si o complexitate speciale.
Mersi, abia astept si pe celelalte povestiri :))

Valentin  •  22 iulie 2012, 10:55

Salve!
Iata ca, fara sa vreau, devin un obisnuit al acestui site. De vina sunt detaliile pe care le livrezi direct de la Londra. Ceea ce ai scris (si postat) astazi m-a indemnat sa pun mana pe cartea voastra (a ta, a Luminitei, a lui Marian si a lui Cristi Preda), INIMI LA BEIJING. Si astfel sa (re)intru in atmosfera unei Olimpiade.
Astept cu mare nerabdare corespondentele voastre din zilele ce vor urma.
Multam voua, tuturor (Luminita, Mirela, Marian, Raed si Tolo)!

Oarecare  •  22 iulie 2012, 10:57

„Alături, o femeie hippy își ridică pe genunchi fetiţa de doi ani, pe care a îmbrăcat-o ca pe un rajah în miniatură, inclusiv turbanul de culoarea trandafirilor roșii.”
Catalin,confunzi arabii cu hipiotii…

„… într-o metropolă care pretinde că nu există decît un singur rival al său pe lume: New York”
Londra nu a pretins niciodata asa ceva,e asemenea cu a spune ca tatal rivalizeaza cu fiul sau.

edy  •  22 iulie 2012, 12:25

Tolo adresele nu sunt codificate ci alea sunt postcodurile,si nu sunt ca la noi sunt pe stazi si doar la cateva case asa ca nu ajungi gresit,pui pe gps si te duce in fata casei.Primele doua litere se refera in general la zona.

CC  •  22 iulie 2012, 14:33

Pentru Autor:

Exista o comunitate frumoasa de tineri in Londra. Daca ai timp, ai putea sa le furi cateva povesti. Sunt povesti frumoase, autentice si pline de substanta.

Sa nu uiti ca Londra are 9 zone!

Tiberiu  •  22 iulie 2012, 20:20

Nu inteleg de ce vi se pare atat de fantastica Londra si intraga Mare Britanie. Daca ati avea ocazia sa lucrati aici nu v-ar trebui mai mult de 6 luni ca sa va dati seama de nelipsurile si frustrarile oamenilor. Nicidecum nu este atat de bine pe cum credeti iar coruptia de la nivel inalt cat si posibilitatea de a frauda fiscal este inimaginabil. Va spun din experienta detinand mai multe afaceri in domeniul IT in UK in ultimii 4 ani. Si apropo, cand am ajuns aici toata lumea spunea ca nu are cum sa fiu roman pentru ca acestia sunt negri. Nu stiu de ce ridicati in slavi niste oameni lenesi, needucati si ignorati fara cunostinte elementare.

Sper ca nu am deranjat pe nimeni insa eu sunt foarte deranjat in momentul in care o natiune primeste laude gratuite din partea alteia doar pentru ca lumea se simte bine o saptamana intr-o vacanta in Anglia sau orice alta tara fara sa stie de fapt ca totul sta cam diferit. Pe principiul asta ne simtim bine si in Cuba o saptamana insa nu cred ca ati putea spune numai lucruri bune avand in vedere nivelul de trai.

hd2012  •  22 iulie 2012, 20:22

strazile sunt`codificate` cu coduri postale!

Cătălin Tolontan  •  22 iulie 2012, 20:22

edy: ce inseamna, literal, poscod sau cod postal pe romaneste? o modalitate de codificare a adreselor, de formalizare a lor.

CC: dati-mi, va rog, un mail pe catalin.tolontan@gsp.ro. Multumesc!

arh. Gheorghe Petrescu  •  23 iulie 2012, 1:32

A inceput „NEBUNIA FRUMOASA A OLIMPIADEI LONDONEZE 2012”.Nu trebuie sa ne mire deoarece, Londra cu parcurile ei istorice si cu o peisagistica fantastica, fara, a scrie pe gazonul verde, „nu calcati iarba”. La Londra poti sa o calci, poti sa stai civilizat pe ea, pentruca, landascaping-ul londonez si legile lui de folosinta, iti permit acest lucru. Toata compozitia Olimpiadei in materie de Arhitectura este mobila, usoara, usor de demontat, eficienta si chiar are un farmec aparte. Zona verde domina Londra, e istorie, se pastreaza aceasta istorie a peisagisticii londoneze. Noul cu vechiul in arhitectura fac un dans tematic de culoare, lumina si spatiu. Sant si lucruri mai putin reusite. Dau un singur exemplu: Pista Olimpica de atletism nu are continuitate ca la Beijing iar compozitia in ansamblu sufera dpdv arhitectural. Raman la parerea ca toate Olimpiadele au farmecul lor, dar Munchen si Beijing ramane in topul arhitecturii universale moderne prin inovatii, echilibristica arhitecturala, decenta in intimitatea detaliului de arhitectura, explozie urbanistica, spectaculozitate spatiala, luminozitate maxima si lista continua. Cea mai slaba Olimpiada a fost la noi in SUA, la Atlanta, unde s-a cautat business-ul la maximum si atat.Acum asteptam „nebunia olimpica de la Londra 2012″, sa inceapa si sa strigam, HAI ROMANIA”!

Mahatma  •  23 iulie 2012, 9:03

stai putin ca eu nu pricep… chestia cu piuitul la codul de bare e pe bune sau e o gluma ? cum naiba sa piuie la codul de bare de pe un pachet de guma ? sunt ei cu cativa ani inaintea noastra da si unii dintre noi sunt putin „slow”

Vali  •  23 iulie 2012, 13:44

Saptamana trecuta Morgan Freeman a fost in Londra. L-am auzit live la radio xfm vineri dimineata cred la emisiunea lui Danny Wallace. A lansat un film… ceva…
Esti sigur ca nu a fost el in metrou? 🙂

Om  •  23 iulie 2012, 22:30

@Catalin Tolontan
Ai reusit un trigger emotional de mare efect pentru anglofila din mine, revenita de curind si cu firesc regret de la Londra. Multumesc.
@Tiberiu
Sigur ca sint frustrari si in UK, unde nu sint? Dar ceea ce conteaza mai mult este stilul, si despre stil e vorba in cursele de la Ascot.

Comentează