Album pentru doamna doctor

Londra 2012 vor fi primele Jocuri Olimpice cînd lotul de atletism nu o va mai avea drept medic pe Mioara Conea. Constantina Diță face o reverență „în memoria aceleia care ținea să avem amintiri foto din toate locurile unde mergeam”.

joi, 26 iulie 2012, 12:59

Londra 2012 vor fi primele Jocuri Olimpice cînd lotul de atletism nu o va mai avea drept medic pe Mioara Conea. Constantina Diță face o reverență „în memoria aceleia care ținea să avem amintiri foto din toate locurile unde mergeam”.

(Mai multe imagini în ediția tipărită de astăzi a Gazetei Sporturilor)


De la Luminița Paul, Cătălin Tolontan și Raed Krishan (foto) (Din Londra)

Sportul are codul strict al amintirilor sale. Memoria lui sentimentală e la fel de importantă ca regulile fiecărei discipline în parte.

Aici, la Olimpiadă, sînt 10.000 de sportivi, dar elita e mult mai restrînsă și, după zeci de ani petrecuţi împreună, oamenii se cunosc între ei. Aseară, Constantina Diţă a participat la un dineu de gală la St. James Palace oferit marilor campioni, „și doar lor, nu avem nici măcar un însoţitor”, de către CIO.

Dar înainte de asta, înainte de a ajunge „la dineul de 500 de lire meniul, unde, din cauza costurilor și etichetei, am fost rugaţi să nu lipsim dacă vom confirma”, campioana olimpică de la Beijing a făcut ea însăși un dar. Un dar pentru o amintire dragă. Pentru Mioara.

DE LA PIATRA ARSĂ LA RIO

De fapt, o chema Maria Conea, dar toată lumea atletismului românesc o știa de Mioara Conea. A fost, vreme de aproape 40 de ani, medicul lotului de atletism al României.

De la Melinte la Maricica Puică, de la Violeta Beclea la Gabriela Szabo, toate au copilărit în sport și s-au ridicat în viaţă avînd-o în dreapta lor pe Mioara Conea.

Umbla cu geanta burdușită de medicamente, geantă pe care a tîrît-o prin cantonamentele viscolite și demne de Nansen de la Piatra Arsă sau pe plaja de la Rio. A fost pretutindeni și a rămas aceeași, spun sportivii care au cunoscut- o. Toţi au cunoscut-o.

„NE VEDEM CÎND MĂ FAC MAI BINE, PUȘA”

„În vara anului trecut am ajuns în ţară. Am sunat-o și i-am zis să dau o fugă pînă la Cîmpina, unde avea o casă întro livadă. Știam că e bolnavă. Avea o voce stinsă și m-a rugat să ne vedem mai încolo”, își amintește Diţă. „Ne vedem cînd mă fac mai bine, Pușa”, așa mi-a zis.

A fost ultimul contact dintre cele două femei.

În noiembrie 2011, doctoriţa Conea a murit, ningea la Cîmpina și, în cea mai călduroasă zi pe care a văzut-o Londra în acest an olimpic, Pușa a vrut să adauge ceva.

AMINTIRE DE LA NEW DELHI

„Doctoriţa era fotoreporterul nostru amator, dar pasionat în toate deplasările. Ţin minte asta de cînd eram tînără. Acum mai bine de 10 ani eram la New Delhi, în India. O aglomeraţie îngrozitoare și condiţii proaste la hotel. A curs apa galbenă o zi cînd am dat drumul la robinet. Am plecat în oraș, am luat un taxi din acela cu o singură roată pe faţă, ca o rișcă motorizată. Noi eram îngrozite, dar doctoriţa se amuza și ne făcea fotografii și ne spunea să scoatem mîinile pe geam ca să semnalizăm. Așa semnalizau șoferii, cu mîna!”.

Pușa a fost cu Maria Conea pretutindeni. “În Brazilia am ajuns pe Amazon. Doamne ce poze frumoase ne-a făcut acolo”, își amintește maratonista.

CEA MAI STRANIE ȘEDINȚĂ FOTO

„Îi trimit acolo unde e acum aceste poze de la Castelul Kensington! Știu că doctoriţa noastră dragă s-ar distra acolo unde e să mă vadă în saloane aurite și printre rochii”, spune Constantina, făcîndu-i semn lui Raed să înceapă să tragă.

A fost cea mai neobișnuită ședinţă foto posibilă.

În castelul unde s-a născut Regina Victoria, unde a trăit în anii ’60 Regina Margaret, în castelul unde bîrfele și jocurile de putere au mișcat istoria Regatului și a lumii, în castelul care i-a fost casă Prinţesei Diana și unde băiatul lui Lady Di, prinţul William, s-a mutat după căsătorie împreună cu prinţesa Kate, în această clădire devenită muzeu, dar care n-a încetat niciodată să fie casă, Constantina Diţă a ţinut să-și înceapă al treilea maraton olimpic amintindu-și de o umbră sidefie a trecutului său și de o promisiune a recunoștinţei sportului românesc.

Cînd a făcut o reverenţă simbolică în faţa Regelui și a Reginei, s-a gîndit la Mioara Conea.


Comentarii (4)Adaugă comentariu

grig1981  •  26 iulie 2012, 9:23

Intr-o lume atat de”pragmatica”este minunat ca o mare campioana se gandeste cu recunostiinta la trecut.Succes Constantina Dita!Felicitari,domnule Tolontan,ai reusit sa preiei emotia unor sentimente si sa mi-o transmiti!

soparla  •  26 iulie 2012, 9:41

Frumos gestul Constantinei, mi-am reamintit si eu de anii frumosi petrecuti in lotul de atletism ai U Cluj, sub comanda d-lui dr. Arnautu ! Mioara era colega nostra si m-am bucurat ca printre fotografiile din albumul meu, m-am regasit alaturi de ea, in doua fotografii(stafeta pe fostul stadion I. Moina -1972 si, un popas intr-o deplasare spre Nationalele de la Craiova – 1973). A fost odata……

Giorgio Sandrini  •  26 iulie 2012, 10:26

De asemenea gesturi de o noblete coplesitoare sunt capabili doar marii campioni,marile caractere.Constantina Dita este unul dintre EI.EA SI-A INOBILAT SI SLEFUIT CARACTERUL NU DOAR PRIN SPORT ci si din trasaturile morale mostenite de la parinttii si satenii sai din Gorjul natal.Ce SUBLIMA este RECUNOSTIINTA.

Octavian  •  10 august 2012, 3:06

un articol emoţionant. felicitări!

Comentează