Andreea și Andre

Uluitoarea poveste a ultimei secunde în care a pierdut Andreea Chițu

duminică, 29 iulie 2012, 3:06

Uluitoarea poveste a ultimei secunde în care a pierdut Andreea Chițu

Să fii campioană europeană la judo la 52 kg și să te cari de la Olimpiadă în turul al doilea e destul de enervant. Să pățești asta în ultima secundă pentru că ai riscat crezîndu-te deșteaptă, este de-a dreptul îmbolnăvitor.

Și să afli că nu ești nici pe departe cea mai cunoscută dintre deștepții pămîntului, asta chiar că te scoate din minți.

Înaintea Andreei Chițu, a mai fost cel puțin un tip. Îl chema Andre Aggasi.

Întîlnirea care i-a schimbat viața
În biografia lui, starul tenisului povestește că, înainte de a-l întîlni pe antrenorul Brad Gilbert, se considera cel mai tare om din Univers și juca fiecare meci cu gîndul că ceilalți vor observa asta.

Numai că totul îi ieșea de pe dos. Agassi risca permanent și pierdea. Se gîndea să se lase. L-a întîlnit pe Gilbert, un tenisman mediu, dar un om inteligent, care l-a cucerit la o cină, cu un discurs care l-a făcut țăndări pe tînărul teribil.

Pe scurt, că simt că vă grăbiți, dar nu e cazul, medaliile se iau greu la Olimpiadă, mai citiți și despre înfrîngeri!, așadar Gilbert i-a zis: „Dacă aș avea calitățile tale aș domina tenisul ani în șir”. Apoi l-a demolat. „Joci prea mult la risc, definitiv, cu senzația că lucrurile se termină acum dacă nu cîștigi următoarea minge. Cîtă vreme vrei să cîștigi numai ca tine, vei continua să pierzi”, a auzit Agassi.

„Ai răbdare cu tine”
Gilbert i-a explicat că, uneori, în sport și în viață, e suficient să returnezi mingea bine, să îți îngădui slăbiciunile și să cîștigi timp. „Ai răbdare cu tine, nu te mai brusca și nu te mai urî”, i-a mai spus și Agassi recunoaște că de atunci a început adevăratul urcuș al istoriei sale.

Nu știu dacă antrenorul Bercean cunoaște întîmplarea povestită de Agassi, dar exact asta i-a spus el Andreei Chițu dar mai încolo nițel, „cînd a fost capabilă să mă înțeleagă”.

A fugit pe tunelul de sub tribună
Andreea a fugit de zona mixtă, era dărîmată și s-a ascuns, pe sub tribună, în sala de antrenament ca să plîngă. Era una dintre favoritele competiției acesteia „unde vii nimeni și poți ajunge cineva”, cum îi spusese tot Bercean, în dimineața concursului de ieri.

Chițu a cîștigat primul meci cu algerianca Haddad, pe care a silit-o să se apere neregulamentar și să-și provoace descalificarea, și l-a ratat pe al doilea, în ultima secundă a prelungirilor, în condițiile în care nu avea nici un sens să riște, pentru că fusese evident mai activă și cei trei arbitri i-ar fi dat aproape sigur ei decizia.

Ce tablou avea!
Belgianca Ilse a făcut un meci tactic, s-a repliat mereu, iar Andreea a alergat după un punct care, pînă la urmă, avea să i se înfigă în spate! A atacat în ultima secundă, a fost neatentă și adversara a doborît-o. „Incredibil, ce ghinion, nu se poooate în ultima secundă!”, s-a urlat din tribuna unde stăteau băieții de la lot.

Apoi Andreea s-a prăbușit, Bercean era el însuși demolat, „ar fi mers sigur la medalie”, tabloul i se curățase româncei ca prin farmec, se calificase o sportivă din Madagascar, iar japoneza pierduse, însă asta nu mai ajută acum la nimic. Frecție la picior de lemn!

Momentul de după

Bercean s-a apropiat și Andreea a auzit fix ceea ce auzise cîndva Andre.

„Ai 24 de ani, o viață de sportivă înainte și trebuie să înveți să nu mai riști mereu, să ai răbdare cu tine și să înveți să lupți și tactic atunci cînd e cazul”.

Toată viața înainte
Bercean își recunoștea și el eroarea de a nu o face să se abțină, să se ia așa cum e, dar să parcurgă unele momente cu gîndul la puncte, nu neapărat la podium. „Un turneu îl cîștigi adunînd seturi, nu visînd din prima la finală”, i-a zis Gilbert lui Agassi.

Andreea Chițu avea mîinile pe pomeți și părul printre dinți, mușcase din el și în timpul meciului, și nimeni nu poate spune dacă a auzit ceva.

Dar un lucru e clar. Într-o lume în care nimeni nu are timp, fugim la tir că s-a ivit o șansă nesperată!, ea are toată viața înainte ca să se înțeleagă și să se accepte.


Comentarii (21)Adaugă comentariu

Anda  •  29 iulie 2012, 15:24

„să te cari de la Olimpiadă în turul al doilea”
cam dur scris nu crezi.
Poti scrie sa pleci, totusi e urat sa spui „sa te cari” mai ales ca este vb de Sportivi Romani care ne reprezinta la Olimpiada.
Capul sus Chitule data viitoare la Rio
BAFTA in continuare SPORTIVILOR ROMANI care ne mai fac mandri.

unu  •  29 iulie 2012, 15:44

da frumos articol da totusi hai sa nu uitam ce conditii de antrenament eu sportivii nostri si ce bani primesc in schimbul performantelor si a antrenamentelor pe care le fac pe cand un fotbalist ia bani de 10 ori mai mult si performante …….
Si totusi eu as zice sa fim multumiti ca am ajuns la olimipiada si sa nu mai fim asa critici

marius conon  •  29 iulie 2012, 16:15

Din cauza marilor recompense, pe care le primesc sportivii medaliati – la intoarcerea in tara, sportul trece pe locul 2. Romania ofera de 6 ori mai mult pentru un aur olimpic comparativ cu Germania. Incredibil !
Nu asa se stimuleaza performanta. Am vazut si umilinta lui Dragulescu in fata cuplului Ponta + Antonescu ( de parca cei doi ar fi indreptatiti sa dea verdicte privind componenta lotului de gimnastica masculina !!! ) pentru incadrarea in lot. Ca pe urma, in cazul unei victorii, sa cheltuie banii cu fete de pe hi5 :O). Sunt convins ca sportul de performanta, dus la extrem intr-o tara saraca si cu sportivi putin educati, ii conduce pe acestia spre dopaj, accidentari stupide, drama de familie, insuccese …
Doar cei instabil emotional se-nfioara la vederea tricolorului suspendat ori infasurat pe sportivi. Ei se duc acolo in nume personal ( nici macar pentru Romania – asa cum ipocrit declara ), pentru familiile sarace din care provin sau pe care si le-au format. Nimic de condamnat. Toti trebuie sa se intretina pe ei si pe cei dragi lor. Dar nu ne cereti sa-i pupam in fund. Gazetarii sportivi trebuie sa-si completeze si ei cumva cmp din presa pentru care sunt platiti – iarasi ceva firesc. Numai ca se constata in fragmentul social o falie profunda intre mandria de a fi roman si rusinea pentru aceasta postura ( ambele exagerate ). Asadar tot mai putin cei cu simtul masurii si al demnitatii.

narcis  •  29 iulie 2012, 16:16

Da domne, si daca juca tactic si defensiv spuneam ca „uite ce face lipsa de initiativa, uite ce inseamna sa nu ataci”! In sporturile de contact mai putin cu inteligenta, e fiziologic, sangele e pompat spre muschi, deci nu poti sa acuzi fata ca se crede ea cea mai desteapta. Pur si simplu asa e personalitatea ei.

Adrian  •  29 iulie 2012, 16:53

Mult succes Andreea. Iti tin pumnii si de acum inainte. Ai luptat minunat. „Ai castigat continua…ai pierdut continua”. Felicitari pentru evolutie si sa ne faci si pe viitor mandri de succesele tale.

NY  •  29 iulie 2012, 17:00

Pilda e frumoasa, dar din pacate lumea e plina de atleti „pierduti” printre vorbe frumoase.
Pana la urma rezultatele conteaza, doar ele raman in arhive…
Incepem sa ne multumim cu putin, sa slavim simpla participare la Olimpiada. Mentalitatea de tara mica se impamanteneste.

d  •  29 iulie 2012, 17:05

Articolul se bazeaza pe o comparatie interesanta, dar rezultatul este un text dezlanat ce incepe cu o exprimare „nefericita”: „să te cari de la Olimpiadă”.

donald  •  29 iulie 2012, 17:16

Romania da 100.000 de euro pentru aur, la care se adauga, conform legii, inca 50 la suta de la cluburi (adica tot de la stat). Este mai simplu sa promiti bani multi, stiind ca vei obtine putine medalii, decat sa construiesti, sali, bazine, stadioane etc.

Americanii dau 19.000 de dolari (nu euro) pentru aur, iar britanicii nimic (chiar asa, nu e o greseala).

Tudor  •  29 iulie 2012, 18:12

Eu tot n-am inteles daca adversarul era femeie sau barbat. Poate ma lamureste cineva.

Marina  •  29 iulie 2012, 18:15

Ce-ar fi sá le multumim tuturor sportivilor ce ne reprezintá tara, indiferent cá vin acasá cu o medalie sau cu o diplomá olimpicá? Cei care scrieti ar trebui sá le apreciati munca, efortul, sacrificiile pe care le-au fácut. Gànditi-vá cuvintele inainte de a scrie!

Codrin  •  29 iulie 2012, 18:17

Domnule Tolontan, daca-mi permiteti, abordarea din startul articolului nu mi se pare cea mai potrivita. Nici un sportiv nu ataca in ultima secunda, in avantaj fiind, pentru ca „se crede destept”. E multa adrenalina, asa cum spunea si Narcis, creierul e mai putin oxigenat (la fotbalistii din Romania se intampla si in 99% din timpul liber, nu doar la efort), si poate a vrut pur si simplu sa fie sigura.
„Ai riscat crezîndu-te deșteaptă” este aproape o jignire. Nici eu, si nici dumneavoastra nu am reusit sa ajungem la o Olimpiada, reprezentandu-ne tara, dar sportiva asta a reusit. Si inteleg ca are rezultate importante in palmares. Si poate chiar este desteapta, nu o cunosc. Dar fraza asta ma zgarie pe creier, pare aruncata de un zeu din inaltul Olimpului, si nu de cel mai bun jurnalist de sport din Romania. Si in mod sigur nu o ajuta pe ea cu nimic (sunt unul din naivii care mai cred ca si un articol de ziar poate ajuta un sportiv sa inteleaga ceva). Sunt unul din „fanii” dumneavoastra, am si publicat pe blogul meu linkuri catre articole care mi-au placut, aducandu-va in acest fel o medie de 1.5 cititori in plus/articol (sau mai putin, uneori) :)))
Andreea a riscat, a pierdut, poate va invata din asta, dar hai sa nu o jignim. A luptat si pentru ea, deci e prima care regreta eroarea tactica si infrangerea. Nici din fotoliu, nici din centrul de presa de la Londra nu avem dreptul sa jignim sportivi, cat timp e vorba de sportivi adevarati si nu de baietii aia cu expresii si actiuni tampe care imping degeaba mingea prin liga 1 (stiti, competitia aia care va ocupa prima pagina si „mondenul” vreo 340 de zile pe an) si pe care-i imping pitiponcele dintr-un bar in altul.
Se putea gasi o abordare mai subtila, poate chiar mai critica, dar nu asa. E doar parerea mea, e ceva ce nu mi-a placut mie, dar poate am dreptate.

alex  •  29 iulie 2012, 18:33

Pt. Catalin Tolontan – excelent articol, puncteaza clar un pattern al unora dintre performeri(aplicabil si in business, viata, nu doar in sport)
1) Pt. „unu” – n-au nici o legatura conditiile de pregatire cu respectarea tacticii date de antrenor(si lucrata 4 ani pt. o singura zi de jocuri olimpice)
2) Pt. „marius conon” – daca sustii ca: „Doar cei instabil emotional se-nfioara la vederea tricolorului suspendat ori infasurat pe sportivi” inseamna ca esti un om de 2 bani; cere cetatenia in alta tara, mai desheule; oricum post-it-ul tau de mai sus e un amestec de flotari logice si sociologice; in primul rand performanta trebuie platita, mai ales in sporturi care nu sunt asa vizibile si retribuite ca fotbalul; in al 2-lea rand, gazetarii scriu pt. ca asta e meseria lor; unii chiar au talent, vocatie si s-au pregatit si se pregatesc asiduu s-o practice; de aceea ii citim si comentam, pt. ca ne intereseaza sa participam la formarea opiniei publice sau macar sa intelegem mai mult despre ce stim putin; MARSH LA OTV dupa care LA VOT, ca esti din electoratul lui Ilici;
3)pt. „narcis” – MAI ALES in sporturile de contact, tactica este esentiala; ea poate sa suprime/cotroleze agresivitatea sau lentoarea „fiziologica” a practicantului; iar infrangerea/controlarea propriei personalitati e un semn de maturitate si perfectionare profesionala(termin cu ce am inceput – valabil in sport, business, viata)

Catalin, continua sa scrii. Faci Romania sa para normala, mai ales de la 8000 de km Est.

Cătălin Tolontan  •  29 iulie 2012, 18:59

anda, d: scriitura nu e musai sa fie politicoasa, ea exprima fapte de viata care se petrec nu asa cum ne imaginam noi, ci mult mai direct, mai dur, mai clar. Asta incercam sa transmit. Nu sint perfect, gresesc deseori, dar nu cred ca aici am gresit. Iesiti un pic din formalism va rog!

brazvan  •  29 iulie 2012, 19:37

expresia cu „să te cari…” strică tot articolul…

Romania  •  29 iulie 2012, 19:46

Urata exprimare „sa te cari…”. Asta s-ar potrivi politicienilor, nu unui sportiv care ne reprezinta tara.

Melchior  •  29 iulie 2012, 22:44

SA TE CARI …mare desteapta…
Scrie frumos ca te citeste lumea?Ce e modul asta de a iti exprima parerile de la un jurnalist de calibrul tau asteptam mai mult.Ai fost tu acolo pe tatami.Ai fost vreodata in postura sa te cari dintr-o calificare….apoi mai gasesti si motive „scriitura nu e musai sa fie politicoasa” pacat.Eu sincer cred ca ai luat un pint sau mai multe de bere la bord inainte de a scrie articolul asta,despre drama Andreei de azi.Articolul asta e ca un epitaf in care incepi injurand mortul 🙁 ca apoi sa incerci sa o dregi…slab articolul.Ce pot sa spun e ca mie mi-a venit sa plang cand am vazut ca in ultima secunda Andreea a cazut ,sa plang de furie, de ciuda…pt a luptat nu ca o mare desteapta ci ca o persoana care a avut incredere in fortele ei, o sportiva normala,mandra,puternica.Andreea esti o sportiva buna ai avut nenoroc azi continua sa crezi in tine !

laurentiu  •  30 iulie 2012, 8:27

Da dom`le,asa suntem noi romanii pudibonzi in sport,politica si in trafic… Cred ca Andreea a vorbit mult mai dur cu sine insasi decat zice Catalin in articol. Imi pare foarte rau pentru ceea ce s-a intamplat. Meciul era al ei. Era si foarte obosita pentru ca a fost mai combativa decat belgianca. De aceea socul ultimei secunde a fost cu atat mai mare. In orice lupta este periculoasa o siguranta prea mare. A vorbi de noroc sau ghinion in judo este fortat.

Cătălin Tolontan  •  30 iulie 2012, 8:52

Melchiro: daca ai vedea cartea lui Agassi ai numara mii de astfel de expresii pe care sportivii, sint si ei oameni, le folosesc in viat reala. Inceputul articolului incearca sa redea trairile Andreei, „imbolnavitor”, „enervant” „sa te cari”, toate astea le gindim si le simtim oricare dintre noi. Sper ca acum ati inteles.Multumesc.

bila  •  30 iulie 2012, 9:57

Andreea ,e admirabila ! I-am vazut unele meciuri din ultimii 4 ani … Are o crestere extraordinara ! Am fost impresionat de forta bratelor ei, de spiritul ei de luptatoare, de faptul ca nu mai incruciseaza picioarele cand se deplaseaza pe saltea.
Fara indoiala, articolul e unul extrem de dur ! … O fata atat de ambitioasa, nu o poti stimula vorbindu-i despre frumusetea lalelor din luna Mai. Un articol care o va”bantui” 4 ani, care ii va veni in minte cand trupul urla de durerea neputintei, un articol ce o va impinge inainte, dincolo de limitele stiute ale suferintei omenesti… Sunt convins ca nu-l va uita.. !
Tactic, pt cei ce cunosc judo-ul, Andreea a uluit prin … ,nici nu stiu cum sa-i spun… , prin copilaria ei ! Meciul ,era fara dubii al ei ! Activa si in lupta pt prize, activa si dupa obtinerea prizelor, cu procedee executate, nici un arbitru din lume nu avea cum sa vada alt invingator, decat Andreea. Cand ai un meci sub control, nu mai intorci spatele la adversar, si cu atat mai putin, nu incerci un procedeu de sacrificiu ! .. Atacuri false si procedee cu „tinta”,pe burta..
Unii au spus aici, ca nu mai auzi, ca nu mai e suficient sange oxigenat pt creier. Adevarat ! … Dar daca te antrenezi 6 ore pe zi, din care timp de 4 ore ai pulsul peste 180, va asigur ca poti auzi si un ac cazut in tribuna, in pofida strigatelor din sala ! :)) .. Exagerez…:), dar antrenorul , il vei auzi, sigur !
Andreea si-a facut meciul mental, si din „rostirea” trupului, am inteles ca vrea „s-o indoaie” pe belgianca. Belgianca a simtit asta mai mult decat oricine, si tocmai din teama asta, ca va fi „indoita”, si-a bagat piciorul la un ko-uchi-gari mort din start, doar ca sa nu fie aruncata !! Ea nici nu a facut procedeul. Nu s-a pozitionat, nu a lucrat cu bratele si trupul pt ko-uchi gari. A bagat piciorul doar ca sa se agate, sa nu fie aruncata. .. Iar Andreea, a incercat procedeul de sacrificiu, punandu-se singura pe spate.. Un fel de sinucidere, cu martor de gat.
Florin Bercean, cu siguranta i-a dat indicatiile corecte . Nu ma indoiesc.. Ca sportiv, am fost colegi de lot vreo 4 ani….., cam 340 de zile pe an. Nu are cum sa stie alt judo decat stiu si eu… Judo de baza ! experienta lui ulterioara , ca antrenor, e normal sa fie superioara intelegerii mele a fenomenului. … :)) Cu toate ca…:), el era „incadrat” la sportivii harnici si cuminti, iar eu, la aia 3-4 „tehnici”.. :)) Un sport ce nu mi-a placut, l-am detestat, dar la care ma ducea tata de mana … Caci altfel, mergeam la film sau la plimbare..:))) Am fost multiplu campion national fara sa-mi fi propus asta vreodata, dar as fi dat orice(!) sa fiu in poarta de handbal ! :(… Bah! da’ io ce fac aici ? :))) Am luat-o pe aratura ! … Scuze ! :)))).. Ah, da! Andreea ! 🙂 Andreea ma uimeste, si ma astept sa devina o mare campioana ! Succes, Andreea !

alex  •  30 iulie 2012, 10:03

Excelent articolul. ai dreptate „trebuie sa iesim din formalism” !
cat despre andreea … sper ca a invatat de trebuie din aceasta infrangere si ca peste 4 ani va reusi sa fie campioana olimpica. mie personal imi plac sportivii care „ataca”, care cauta victoria asa ca apreciez un sportiv care piere pe mana lui in atac.
rares dumitrescu a demonstrat in prima parte a zile un atac foarte bun, dupa care in semifinala si apoi finala mica nu a mai atacat si am „murit” de ciuda in fata televizorului.

Corina  •  30 iulie 2012, 18:47

Pilda e buna, dar cred ca este cam dur comentariul fata de o spotiva care a vrut sa fie invingatoare si a muncit pentru asta. Probabil ca numai cei care au ajuns la nivelul acesta in sport pot aprecia corect ( ma rog, empatic). Am incredere ca Andreea a invatat din experienta ei si va merge mai departe spre performanta.

Comentează