Ministerul Stimei de Sine

Da, să avem Ministerul Sinei de Sine! Așa sună propunerea lui Vasile Dem. Zamfirescu pentru guvernul României, acesta, următorul și în vecii vecilor.

sâmbătă, 13 octombrie 2012, 8:43

Da, să avem Ministerul Sinei de Sine! Așa sună propunerea lui Vasile Dem. Zamfirescu pentru guvernul României, acesta, următorul și în vecii vecilor.

Vă recomand trei cărți. Ele vin din trei lumi diferite, dar ceva nelămurit mă pune să le grupez. Nici măcar nu sînt convins că au ceva în comun, poate doar o părere de sîmbătă seara, ca o privire aruncată în noi înșine.

1. ”Nevroză balcanică”, de Vasile Dem. Zamfirescu, 292 pag, Trei, 29 lei.

Culegerea de articole recente ale lui Vasile Dem. Zamfirescu străbate societatea românească de pe șosea, acolo unde în violența din trafic e vizibil că ”reprimarea a rămas, la români, ca în comunism, principala modalitate de gestionare a instinctului agresiv” și pînă la portrete ale unor personalități publice în care se citește, dureros, prețul pe care încă îl plătim după ce comunismul ne-a impus ”egalitarismul, colectivismul și pacea socială”.

Pace socială, ce minciună! Pacea socială a adus războiul generalizat de azi, purtat între 19 milioane de ”Oameni neiubiți”, după unul dintre titlurile lui Vasile Dem. Zamfirescu.

2. ”De ce nu iau românii premiul Nobel”, de Alina Mungiu-Pippidi, 343 pag, Polirom, 32,95 lei.

Ea însăși ajungînd probabil în Facultatea de Medicină mai degrabă dintr-o decizie a contextului, Alina Mungiu-Pippidi reușește una dintre cele mai crude și adevărate pagini pe care am citit-o despre România comunistă, frază care explică în bună măsură și istoria ultimilor 20 de ani.

Fără supărare pentru toți părinții care citesc, ei înșiși crescuți la fel, incluzîndu-ne și pe cei care avem copii născuți după Revoluție, iată cuvintele răscolitoare:

”Pe 22 decembrie 1989 am dat buzna în secretariatul Facultății de Medicină, unde cele vreo zece secretare stăteau țepene, într-o tăcere glacială, și am răcnit la ele să iasă pe stradă, că dacă ieșim cu toți nu va mai fi cale de întoarcere.
Nici nu au avut curajul să privească în direcția mea. Numai secretara-șefă m-a urmărit pe culoarul pustiu să îmi spună să mă liniștesc sau pot provoca necazuri în cariera lui taică-meu, profesor la respectiva facultate.
E cu totul simptomatic că nu mi-a spus că aș putea avea eu necazuri: părinții noștri organizaseră așa de bine lucrurile, că întreaga mizerie morală românească ne era în general ambalată ca un sacrificiu al lor pentru noi.
De fapt, noi fuseserăm sacrificați, tot ce putea aduce a demnitate a noastră fusese vîndut nu doar pentru prezent, ci și pentru viitor”.

Crunt, așa-i?

3. ”În livadă, rîndunicile”, de Peter Hobbs, 188 pag, Polirom, 22,95 lei.

Hobbs nu a împlinit încă 40 de ani, dar are o forță gravitațională a cuvintelor care te lipește de pernă cînd îi citești cărțile.
Aceasta din urmă e o poveste atît de simplă că un alt scriitor ar fi epuizat-o pe suprafața unui bilet de tren. E, într-adevăr, un roman scurt, dar care reușește cumva să spună, prin gura băiatului pakistanez care este eroul principal, ceva ce nu mai are nevoie de adăugiri.

”- Eu sînt Saba, ai spus, iar numele mi s-a părut un dar minunat.
Încă mi se mai pare. L-am purtat cu mine multă vreme, cel mai prețios lucru pe care-l aveam. L-am rostit rareori, ca să nu-l pîngărească locurile în care am fost. L-am păstrat îngropat adînc în mine și, cînd nu aveam nimic altceva de care să mă agăț, îți șopteam numele o singură dată în întuneric, atent să nu fiu auzit, iar cînd făceam asta, ceva din tine îmi era dat și ceva din mine era salvat”.


Comentarii (8)Adaugă comentariu

ioni  •  13 octombrie 2012, 22:14

multumim,tolo!

tagore  •  14 octombrie 2012, 1:40

tu insuti poti sa scrii ceva,ai copilarit si ai crescut intr-un cartier plin de valori,nu numai sportive (Ion Chiriac,Maricica Puica,Dumitru Sparlea,Irina,fiica sa,Stoichita,Lucuta,Viorel Rus,Paraschiv rugbistul,s.a.),nu numai culturale ( Maria Tanase,Ion Albesteanu,Tita Stefan,Radu Gheorghe,s.a.),dar si formatori media (Carmen Dumitrescu,Cornel Pumnea,Ion Chilom,s.a.),asa ca iti poti revendica putina celebritate si nici macar nu poti fi acuzat de interes politic (asa cum,la un moment dat,a fost vorba la una din persoanele recomandate de tine).Romanii pot lua Premiul Nobel,dar nu la cersheli politice.Nici Soljenitin nu a luat Nobel pe vreun criteriu politic.Trebe sa ai valoare…Cred ca daca te „sfortzezi”putzin…

Alexandru Dinca  •  14 octombrie 2012, 10:10

Un Minister al Stimei de Sine si al RESPECTULUI fata de Cel de Langa Noi !
Poate si un curs obligatoriu, incepand din clasa 0 pana la doctorat.
Excelenta pledoarie, domnule Tolontan !

Maria  •  14 octombrie 2012, 13:37

Pe Mungiu mi-a trimis-o un prieten din Romania, pe Hobbs l-am citit in original, ma bucur ca a aparut si ca ti-a placut. Te rog mai fa asta, e important sa discutam si despre ce ne place, nu doar despre ce ne enerveaza )

andrei  •  14 octombrie 2012, 17:15

http://www.gsp.ro/fotbal/nationala/ce-a-fost-si-ce-a-ajuns-mutu-a-ajuns-in-coada-listei-la-nationala-365999.html
excelent articol, felicitari!
asta inseamna presa sportiva de calitate !

dan  •  15 octombrie 2012, 13:36

Legat de subiect, daca permiti o internationalizare a problemelor, recomand calduros cartea „Joseph Anton” a lui Salman Rushdie

o portocala  •  15 octombrie 2012, 15:29

hehe… da! ce ma bucur ca au revenit recomandarile pe blog :). merci, Tolo

Instalatii GPL  •  16 octombrie 2012, 1:26

Felicitari pentru articol
Bravisimo

Comentează