Scoateți o foaie de hîrtie! Povești cu Dinu Patriciu și Traian Băsescu

”Hello, mister Jones”, i-a spus ziaristul. Omul a confirmat că el e. ”Bună ziua, din România vă sunăm”, a schimbat tînărul limba. Și mister Jones a închis telefonul.

marți, 18 decembrie 2012, 7:32

”Hello, mister Jones”, i-a spus ziaristul. Omul a confirmat că el e. ”Bună ziua, din România vă sunăm”, a schimbat tînărul limba. Și mister Jones a închis telefonul.

Așa a decurs, potrivit relatărilor din ”Libertatea”, scurta convorbire dintre un jurnalist al ziarului  și Dinu Patriciu.

Alias ”Mister Jones”, Patriciu se află la Milano unde așteaptă un transplant salvator de ficat. La 62 de ani, cel mai bogat român al ultimilor ani s-a însingurat nu doar față de rude și foști prieteni, care folosesc tabloidele ca să-i dea în gît anturajul internațional care l-ar ține ostatic, ci și față de propriul trecut. Ca și cum, în absența celor care vor să-i spună povestea întreagă, povestea însăși a intrat în grevă. Nici un om nu e o insulă.

Lucrurile nu se vor opri aici. Deocamdată, sîntem în fața ostilității publice aduse de insolvența afacerilor sale autohtone. Mai sîntem în faza tăcerii celor care-l știu bine, pe care i-a făcut bogați și care s-au ascuns.

Și, mai ales, Dinu Patriciu e în faza speranțelor că va învinge boala, singurul lucru care contează pentru fărîma de lumină în care s-a ghemuit sinele său. ”Un om strîns într-un bob de muștar”,  cum spun vechile texte budiste.

Dar, mai devreme sau mai tîrziu, Dinu Patriciu și legenda lui vor continua să pună întrebări. Și nu sînt comode pentru nimeni. Începînd cu el.

A făcut erori, a avut naivități și cruzimi. A jucat ca un gambler economic la scară universală, pe o tablă care nu ține cont de victimele colaterale. Mici afaceri sau familii în nevoie au ajuns împrăștiate în patru zări.

Dinu Patriciu înseamnă însă și altceva. Ca ziarist, mă întreb de ani de zile cum a fost posibil ca acest om să investească 100 de milioane de euro în presă, împotriva curentului.

Cînd alții reduceau numărul de pagini, el finanța două ziare groase precum orice cotidian european. Cînd toată lumea renunța treptat la redacțiile locale, el plătea mii de ziariști în toate județele, alcătuind probabil cea mai bună rețea de informații editoriale din România de la Monitorul și pînă azi. Visa un trust puternic de presă în România.

Acum, a ajuns să închidă telefonul dacă aude că se vorbește românește.

Ani de zile, a continuat să creadă că va izbuti. L-am întîlnit în iarna lui 2010, cînd se lămurise, după îndepărtarea/plecarea echipei Cornețeanu – Halpert, că ”treaba asta cu presa e muncă grea”.

Au fost două convorbiri lungi, în care a ascultat curios și atent, calitate extrem de rară la cei puternici. Ca patron de presă, era un ”murdochian”, sedus de ideea celui care își impune viziunea fără prea multă negociere cu simțul realului. Făcea permanent calcule și nu credea decît în cifrele lui, care descriau spirale pînă la stele.

I-am spus lucruri neplăcute, ne-am contrazis și n-a tresărit nici măcar o dată. Abia peste cîteva săptămîni, cînd i-am trimis pe hîrtie cîteva principii, care i-au parvenit într-un golf unde iahtul său se legăna în apa albastră, l-am simțit iritat la telefon, chiar dacă a mascat asta politicos.

Am convenit că avem opinii diferite despre legătura între întreprinderea de presă și meseria de jurnalist și ne-am strîns mîna la depărtare. Prin receptor, am auzit că în jurul său se vorbea engleză; noi ne-am despărțit în limba română.

Am procedat corect amîndoi. Nu cred că aș fi putut schimba prea multe, traiectoria spre centrul Pămîntului a Adevărului Holding părea fixată printr-o combinație de acțiune umană și condiții de piață.

Apoi, vreme de aproape un an și jumătate, Adevărul Holding nu și-a plătit impozitele către stat sub ochii îngăduitori ai ANAF, situație care vulnerabilizează îngrozitor redacțiile.

Recent, a vîndut afacerea de presă unui grup restrîns de afaceriști puternic conectați politic, care preferă, deocamdată, să stea în spatele insolvenței declarate.

Martori oculari povestesc că, în momentul vînzării, dezgustat de cele de pe urmă pretenții, ”exit-ul, monșer!”, Dinu Patriciu a aruncat disprețuitor, bolnav și sătul de toți, niște ordine de plată grase unora dintre oamenii săi, în care crezuse pînă la capăt. Strașnică umilință generoasă!

Cînd am citit că acum cîteva zile Dinu Patriciu a închis telefonul după ce a auzit vorbindu-se românește, la televizor tocmai se prelingeau imaginile cu Traian Băsescu înmînînd foile enigmatice liderilor europeni.

L-ați văzut, probabil, pe președintele României ducîndu-se spre Manuel Barroso cu hîrtiile în mînă, ca un elev care se repede cu extemporalul terminat în ultimul moment, înainte ca proful să părăsească ostentativ clasa, ”cine nu încheie acum rămîne fără lucrare predată!”.

Pe Martin Schulz, președintele nostru l-a prins în cancelarie, la poza de grup, orice moment e bun ca să nu ți se scadă media!

Ce conțineau hîrtiile am aflat mai apoi.

Era lucrarea noastră de control, teza la purtare, probă care nu există nicăieri în democrație, vorba lui Costi Rogozanu.

Băsescu, Antonescu, Ponta și Dragnea, adică Opoziția și Puterea sau invers, ei cu ei, cum ar veni, au scris pe o hîrtie promisiuni de coabitare pe care le-au dus Înaltei Porți. Cum se confirmă zi de zi eseul lui Lucian Boia! El scrie despre eterna nevoie românească de confirmare din partea unei autorități externe.

Coabitarea este necesară. E timpul ca războiul intern să lase locul argumentelor, dezbaterii și diferențelor pledate, nu scuipate.

Iar asigurarea oferită partenerilor externi este logică.

Dar felul în care a fost făcută, sprintul cu firmanul în mînă pe ruta București – Bruxelles- fotografia de grup, lasă o impresie de neșters. Nu există canale diplomatice? Și nu e valabil, venind de la București, decît un angajament scris și semnat, predat în văzul lumii? Apropo, un angajament ”în interesul României”, dar pe care românii nu au dreptul să-l vadă?

La prima vedere, nimic nu face legătura între cele două episoade. Dinu Patriciu închide telefonul cînd aude românește, iar președintele Traian Băsescu oferă la contrasemnat firmanul, în direct, unor oameni care e vizibil că s-au săturat de România.

Și totuși, poate că ceva subtil i-a adus împreună pe cei doi înverșunați adversari de altădată.  Un soi de neputință, de neîncredere, de lehamite și de predare în fața ideii că România nu poate. Idee pe care, ca să fim sinceri, o împărtășim tot mai mulți dintre noi. Idee în fața căreia capitulăm în aceste zile, în care abuzul și prostia clientelară, reîmprospătate, o iau de la capăt.

Pe vremea cînd Patriciu era cel mai bogat român, Băsescu era cel mai puternic român. Nici unul nu mai e așa. Amîndoi își doresc lucruri mai simple, iar confruntarea lor de ciclopi care mutau munții a rămas în urmă, probă a unor vremuri apuse, în care revendicau gloria românească.

Amîndoi au avut o viziune, amîndoi au fost convinși că au dreptate, că pot schimba destinul celorlalți și amîndoi ne-au lăsat, după 8 ani de politică, investiții și luptă, la fel de nevrozați la îndemnul: ”Scoateți o foaie de hîrtie!”.


Comentarii (81)Adaugă comentariu

Nico  •  19 decembrie 2012, 14:16

Nostalgia pierderii comandantului suprem te „omoara” dle Tolo….faci ce faci si tot elogiindu-l pe cel care ti-a fost (este) „speranta in ceva mai bun”…..nu vad cum, dupa tot ce a facut acest „presedinte al tau” (al meu nu mai e din august) mai poti sa spui ca el si-a dorit, a incercat, dar materialul (adica poporul roman) nu s-a ridicat la inaltele pretentii ale dlui „pasarica”…..patetic, de fapt, in aceeasi nota ca si restul pupincuristilor……

Serban  •  19 decembrie 2012, 14:39

Catalin, un articol bun, dar referitor la inalta poarta tind sa fiu mai degraba de acord cu Lary si D.S. . Concret, eu vad lucrurile in felul urmator:

Intr-o lume ideala, astept de la politicieni sa guverneze in interesul cetatenilor proprii si sa apere acest interes inclusiv in exterior, asa cum fac politicienii tarilor importante din UE. Dar nu traim intr-o lume ideala iar ceea ce vad eu este faptul ca nu actul de guvernare reprezinta scopul pentru care politicienii nostri candideaza si sunt alesi, ci bunastarea lor personala si a firmelor prietene. Mai mult, chiar daca ar fi bine intentionati, nivelul de incompetenta este urias si cel mai probabil tot un dezastru ar iesi.

Having said that, Inalta Poarta joaca un rol pozitiv pentru toata lumea:
– pentru politicieni: le ia actul de guvernare de pe cap si ii lasa sa se ocupe de matrapazlacurile lor
– pentru cetateni: le ofera un program de guvernare, chiar daca nu cel mai bun si neadaptat la specificul si interesul local, totusi e mai bine decat nimic
– pentru mediul de afaceri: le ofera garantia ca investitiile lor sunt protejate (vezi ce s-a intamplat in Ungaria)

In concluzie, asa cum arata lucrurile la noi, daca Inalta Poarta si-ar intoarce fata de la noi cred ca vom ajunge sa plangem curand dupa ea. Asta nu inseamna insa ca sunt de acord cu atitudinea umila a lui Basescu, Ponta & co, lucrurile ar putea fi facute cu un pic de discretie, macar de ochii lumii.

PS Ai multe de spus si cred ca un post in presa generalista si nu in cea sportiva ti s-ar potrivi mult mai bine. Oricum, esti jurnalistul meu preferat, keep up the good work!

liparonu  •  19 decembrie 2012, 14:54

@nico
ce-ti mai place sa o faci pe interesantul, Basescu are multe defecte si destule gafe, nepermise uneori, dar si-a asumat rolul de erou negativ, antipopular si a taiat cheltuieli asumandu-si riscul uciderii PDL si a propriei persoane, lucru confirmat acum o saptamana. era mai bine sa ne aflam in situatia Greciei? vorbesti numai prostii. o sa-ti iasa pe nas votul dat majoritatii actuale, din pacate o sa ne iasa pe nas tuturor.
@Tolo
e o melodie celebra printre clubberi (ma rog, fosti clubberi, mai batrani,ca noi) a lui Rosario Internullo, „A fost o vremea”. versurile descriu perfect situatia pe care ai prezentat-o. Au facut mult bine dar au calcat si pe cadavre. probabil ca postura in care s-au aflat i-a obligat oarecum sa faca si rau. nu stiu ce am fi facut noi, cei ce ii judecam, daca am fi fost in locul lor… sper sa se vindece omul, una-i una si alta-i alta.

uzu  •  19 decembrie 2012, 15:17

🙂
penibil articol.
patriciu un hot care a investit banii furati, usor de facut cand nu ai muncit pentru ei.
basescu un smecher naiv care nu are nimic de pierdut decat progresele facute de romania in ultimii 4 – 5 ani.
dar cine sa inteleaga….

MIHAI  •  19 decembrie 2012, 15:46

Sic transit gloria mundi. Frumos articol si adevarat. Cum or fi Patricii si Basestii astia noi care ocupa scena acum? Mie imi par mai rai, dar poate doar pentru ca cei vechi m-au facut mai sceptic. Nu-ti vine sa mai dai credit asa usor. Nu pot sa-l uit pe Patriciu in ’90 alaturi de Tariceanu cind se rastea la Iliescu ca trebuie sa taiem coada pisicii dintr-o data si sa lasam masurile domoale de tranzitie treptata.
Credeam in ei atunci fara sovaiala. Si ce a urmat?

Cătălin Tolontan  •  19 decembrie 2012, 15:58

MIHAI: Asa e, ai dreptate, erau ei doi si Catarama si, probabil, unul dintre cei mai buni ginditori pe care i-a avut liberalismul romanesc: Horia Rusu.

Erebus  •  19 decembrie 2012, 16:25

Impecabil articolul. Multumim ca aduci valoare internetului.

didid  •  19 decembrie 2012, 16:36

baliverne… patriciu a facut bani furand cu sprijin politic. ordonanta cu datoriile petromidia data de nastase l-a facut miliardar pe patriciu. nicaieri in lumea asta nu ar fi scapat de puscarie nici el, nici nastase pentru jaful ala. in rest, marele om de afaceri a fost un rahat: mic.ro si adevarul sunt exemple clare in acest sens. afacerile din georgia nu se pun ca nu sunt opera lui patriciu, ci a asociatului sau georgian: banca si namolul sapropelic. in rest? ce ramane din marele patriciu? palatele arabilor, dirijabilul de pe stadion si multa teorie…

r.gabi  •  19 decembrie 2012, 16:56

Asa este ,dle.Tolontan ,dar nimeni ,macar de dragul adevarului , nu a dat niciodata un „extemporal” despre „legaturile” sau despre relatiile de subordonare dintre Ponta,Antonescu si Voiculescu ,despre cele dintre Voiculescu si D.Constantin.
Din nenorocire in Romania au existat si din pacate, vor mai exista astfel de „situatii” spre continua si permanenta manipulare si supunere a unei mase de votanti,de cele mai multe ori,chiar fara a-si da seama,cu „preferinte masochiste” in a inlocui „tusea” cu „junghiul”.
Tara aceasta are nevoie de bine real , nu de cel disimulat de fel de fel turnatori sau plagiatori ,convertiti in politicieni.
Din nefericire ,clasa politica si liderii ei, nu reprezinta decat imaginea , nu intotdeauna ,inversata a alegatorilor lor.

Lito  •  19 decembrie 2012, 17:08

Si-a cumparat libertatea cu cele 100 de milioane, nu a bagat banii de drag in presa . Cum EvZ era un cotidian prea mic pentru ego-ul lui Basesecu, a percutat Patriciu si i-a pus la dispozitie cel mai puternic ziar (ca si acoperire ) din tara; in contrapartida, lacheii de la DNA nu l-au mai deranjat pe Dinu P. .Iar cu verzisori a adunat ceata de lingai basisti in frunte cu Gore Cartianu. In ceea ce priveste alaturarea lui Patriciu cu Horia Rusu, e ca si cum ai alatura pe Jiji Becali lui Quintus sau Tariceanu, sa fim seriosi, Patriciu s-a folosit de politica doar cat a avut foloase .

ciupi  •  19 decembrie 2012, 17:18

ati spus undeva in text – m-a luat cu fiori citind cuvintele cum ca „niciun om un e o insula”. la ora actuala romania este insa o insula care va deveni nu prea tarziu pustie. fizic. psihic este deja.

Cătălin Tolontan  •  19 decembrie 2012, 18:09

ciupi: e o expresie clasica, nu-mi apartine

mocanu ioan  •  19 decembrie 2012, 18:09

bun articol

mihai  •  19 decembrie 2012, 19:31

,,sa-ti fie rusine dinu paturica,,……

tzutzu  •  19 decembrie 2012, 21:39

dormim in continuare romanilor

zurzu_zurzu  •  19 decembrie 2012, 21:45

@nico…Stii ce nu inteleg eu la oameni ca tine,cum de vad partea bunca facuta de Basescu,referindu ma la alegerea lui de erou anitipopular si nu inteleg de ce romanii privesc atat pe scurt inapoi?Am sa ti explic de ce spun asta.Din ce imi aduc aminte Basescul ,omul care s a sacrificat sa fie tapul ispasitor pentru izbavirea neamului romanesc,taind salarii ,pensii si altele,acum ceva ani in urma ,punea umarul serios ca Romania sa ajunga in stadiul asta,de a fi taiate salarii,pensii …Aminsteste ti ca aveam flota si el conducea acel cabinet ministerial,aminteste ti ca aveam cai ferata si el conducea acel cabinet ministerial,aminteste ti ca erau multe altele si el era in acel cabinet ministerial,pana sa fie in PDL,era in PSD si cand nu a mai fost in PSD si a devenit PD,acest PD condus tot de acesta om,care iar o spun se sacrifica pentru iesirea din impas a poprului romn,PD era sotia neligitima a PSD,PNT-CD si PNL.De ce?Pentru ca voia dinadins salvarea poporului roman…Din pacate toate aceste partide cu PD alaturi au dus Romania unde este acim,adica aproape de colap,la mana UE,un UE care nu iarta cand te are la mana ,ucigandu ti si sperantele pe care le ai de a ti reveni vreodata contribuind si la aceasta ticalosie tot acest Traian Basescu,izbavitorul poporului roman!
UNII NU INVATA DIN TRECUT,PENTRU CA UITA REPEDE SI ASTA NE DUCE IAR IN GRESEALA PE CARE AM MAI FACUT O ODATA,VAZAND DINTR UN CALAU ,UN EROU ELIBERATOR!!

emilia  •  19 decembrie 2012, 22:10

Horia Rusu! Ce politician profund! Dar oare citi isi mai aduc aminte de el? In ianuarie se vor implini 12 ani de cind a murit intr-un accident stupid. Venea la Bucuresti, la congresul PNL, unde-si depusese candidatura la presedintia partidului.
Cataline, ai citit „Cele 6 maladii ale spiritului romanesc” 1994 scrise de Horia Rusu? Cit de actuale sint la 18 ani de atunci! Un vizionar! Discursurile lui de la tribuna Camerei Deputatilor, atunci era in Dealul Mitropoliei, ne aduna pe noi, ziaristii acreditati, in loje. Eu, una, tinjeam dupa discursurile lui pline de umor, dar serioase, profunde si grave.
Cum vorbea Dinu patriciu despre Horia Rusu acum citiva ani:
„Nu pot vorbi despre Horia la timpul trecut. Horia nu a fost.
HORIA ESTE.
Horia ESTE întotdeauna când mă gândesc la oameni şi la
relaţiile dintre ei, la economie, când caut soluţia unei întâmplări
politice, când trebuie să iau decizii, mereu…
Horia trăieşte prin spirit, prin influenţa pe care a avut-o asupra
destinului celor care l-au cunoscut, şi poate au ajuns să-l
înţeleagă şi să-l iubească. Poate că vreodată, după ce timpul se va
aşterne şi amintirile se vor orândui, voi putea să scriu.”
Dinu Patriciu

Felicitari tolo pentru articol

emil  •  19 decembrie 2012, 22:34

Catalin,

Preiei ideea ca Patriciu inchide telefonul cind aude romaneste. Daca il suna familia sau cei foarte apropiati sint sigur ca raspunde. In romaneste.

Nu cred ca ii cade greu limba romana. Mai degraba isi pazeste zidul de autoaparare necesar in astfel de ocazii. Ii doresc sanatate.

Emil

emilia  •  19 decembrie 2012, 23:19

Ce mai zicea Horia Rusu in 2000 si ce se intimpla azi:
“Din ianuarie 1990, de când sunt membru al Partidului
Naţional Liberal, am afirmat cu consecvenţa ceea ce afirm şi
astăzi: România are nevoie de un puternic partid liberal de
dreapta, opus tuturor grupărilor de stânga, care să duca o politică
fermă, nedispusă la compromis, o politică pragmatică, adaptată
realităţilor României şi contextului globalizării“

Sper ca nu am deviat de la subiect!

bulache  •  19 decembrie 2012, 23:21

Tolo, cred ca ai nevoie de concediu… dupa articolul jenant despre mimi, acum o dai cu asta care nu are nicio treaba cu business-ul…este un speculant, dovada fiind ca orice business a avut, l-a bagat in faliment. Concediu placut, ca ai nevoie! Sper sa te intorci cu ceva nou ca povestile nu-ti prind bine…

Lefter Popescu  •  19 decembrie 2012, 23:31

D-le Tolontoan ,sunteti un fin cunoscator in a manipula cititorii . Inalta poarta (imperiul otoman) este echivalentul Uniunii Europene de astazi din care fac parte zeci de state independente? Nu spuneti asta nici daca ar fi sa numiti Uniunea Sovietica in acest mod, in raport cu statele ce formau tratatul de la Varsovia… macar in numele sangelui varsat de mortii din Timisoara si Bucurestii anului 1989 care visau cu piepturile goale ca Romania sa faca parte cu adevarat din EUROPA …PS- poate pomeniti de foaia de hartie pe care primul ministru Calin Popescu Tariceanu i-a inmanat-o presedintelui Traian Basescu in anul 2005 in care Dinu Costache Patriciu juca rolul principal si care a dus la ruptura dintre cei doi in detrimentul tuturor romanilor .

Cătălin Tolontan  •  19 decembrie 2012, 23:35

lefter popescu: alo, compatrioti vigilenti 🙂 nu e vorba despre politica,manipulare si alte prostii. Am scris ceva despre doi oameni. Se poate?

Dupa Dan Puric, moda Lucian Boia loveste Romania. Tapalaga si Tolontan sub anestezia istoricului – Noi NU  •  20 decembrie 2012, 1:45

[…] imprumuta acelasi carti de la unul la altu cand ce sa vezi: redactorul sef al ziarului de sport Catalin Tolontan titreaza: “Scoateti o foaie de hartie: povesti cu Patriciu si Basescu (iar Basescu???)”. Iar […]

casandra  •  20 decembrie 2012, 9:28

Sunteti un jurnalist talentat, domnule Tolontan! Mi-a placut mult textul acesta. Marturisteste ceva adevarat despre doi oameni avand aceeasi strategie de Jupani. Ei fac, ei conduc, ei decid, doar ei reusesc. Amandoi au demonstrat ca strategia este gresita. Au esuat!
Pentru ca sunteti un jurnalist bun cu o inteligenta sociala peste medie va intreb: de ce insistati sa treceti cu tavalugul nivelator peste toti politicienii? Irositi o sansa, aceea de a da mai multa influenta celor care mai sunt buni si neconectati la talharii. Priviti cu atentie la noii parlamentari, din toate partidele! Multi sunt deja cunoscuti cu afacerile si prostiile lor. Dar mai sunt cativa, putini!, care nu au pete de ascuns. Ei nu au putere formala in partidele lor, dar presa le poate da putere. Urmariti-i, ajutati-i, daţi-le un pic de influenta aducandu-i in lumina. S-ar putea ca asta sa faca diferenta. Tactica „toti sunt la fel” s-a demonstrat toxica, a facut ca cinismul sa se labarteze in Romania ca o plaga. Schimbati abordarea, puneti lumina pe putinii buni, chiar daca acum nu au putere formala si par sa se fi „ratacit” in stabilimentul politic. Cautati oamenii buni si daţi-le lor o sansa!

Genul M  •  20 decembrie 2012, 9:32

Acest articol poartã pecetea unei nopti nedormite, lipsitã de inspiratie, in care autorul s-a fortat pânã spre dimineatã. Atunci când zorile se vãrsarã, si vãtuirã cãpsorul creator, lucrarea fu gata iar prozatorul rãvãsit de efortul depus. Nu inteleg acest gen de „tururi de fortã” executate in domenii grele in care nici harul si nici platforma educationalã nu-ti permit accesul. Inapoi la baloanele de sãpun cu Tãtãrusanu, Wesley ori tanti Plãcintã!
PS nici un interes, doar neplãcut surprins de lipsa de formã…

Cătălin Tolontan  •  20 decembrie 2012, 10:50

casandra: ma voi gindi la ceea ce spuneti, fara discutie ca e un adevar important in ideea dumneavoastra

Base  •  20 decembrie 2012, 11:17

Bun articolul si la subiect !!!
Bravo

nenea brancoveanu  •  24 decembrie 2012, 6:36

…..de unde rezulta ca domnul Patriciu nu a fost un bun manager: banii adunati in perioada „CELOR CU MANA LUNGA” s-au imputinat in conditiile unui control mai riguros al circulatiei acestora si sanatatea i s-a subrezit de „ganduri si zdruncinaturi”. Domnul Basescu a afirmat public si cu aroganta imediat dupa inscaunare cum ca Dumnealui este CEL MAI INFORMAT OM DIN ROMANIA lasand sa se inteleaga ca si pe aceasta baza va lua cele mai bune decizii pentru Romania si pentru romani. Amandoi, atat Domnul Patriciu cat si Domnul Basescu nu au tinut cont de „planurile” celor mari si puternici ai lumii care „au avut puterea sa hotarasca poteca pe care trebuia sa mearga Romania” . Domnul Patriciu si Domnul Basescu sunt ” doar doua victime colaterale” ale deciziilor luate de cei mari si puternici in ce priveste pe Romania si pe romani. Domnul Patriciu a crezut ca maldarul de bani care i-au intrat in conturi la inceputul procesului de tranzitie a averii Romaniei adunata cu multa sudoare de pensionarii de azi care au muncit cate sase si sapte zile lumina pe saptamana in regimul comunist ii vor permite sa cumpere ce doreste si pe cine doreste. „Zdruncinaturile si gandurile negre” i-au macinat Domnului Patriciu linistea si chiar sanatatea . Pacat….Mare pacat…. ca romanul are doar „mintea dupa urma”…!!!?? Se spune ca evreul recunoscut pentru intelepciunea sa incheie rugaciunea de seara cu urmatoarele cuvinte : …SI ..DA-MI DOAMNE MINTEA ROMANAULUI CEA DE PE URMA…!!!
Stimate Domnule Catalin Tolontan,
Din ignoranta, din prostie sau din fudulie, romanul ….”arunca si copilul odata cu laturile” in timp ce altii pastreaza ce este bun si arunca deseurile de cele mai multe ori in curtea noastra si a altoara la fel ca noi, romanii …de destepti ..!!?? Cred ca ar fi bine sa incheiem si noi rugaciunea de seara precum evreii …!!!???

adrian  •  27 decembrie 2012, 15:53

Esti tot mai mult un caz patologic! Sincer, chiar nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar suspectez ca e nevoie de vizite regulate la psiholog/psihiatru. Simt o doza imensa de frustrare, care devine enervant de repetitiva, in care, printre randuri (desi, as zice chiar lipsit de subtilitate si de o minima decenta), ne tot arunci ideea ca esti un soi de mai mult ca egalul oricarui mogul. Ce te mai tragi tu de bracinari, ce ii mai inveti tu presa cand pe Patriciu, cand pe Voiculescu. Chiar daca acesti oameni sau altii au gresit, banii lor investiti uneori inspirat alteori nu au hranit o buna parte a presei. Si daca au pierdut sau nu, nu cred ca esti tu cel chemat sa ii judece. Nu esti, nu vei fi niciodata in pielea lor, si deci, dincolo, de supozitii caldute si de principiul pe limba caruia a murit o mare parte a presei crezand ca sunt „buricul Pamantului” (de aceeasi boala suferi si tu si, de aici, penibilul situatiei, respectiv articolelor pe care le semnezi), nu ai cum sa stii cum gandesc acesti oameni, oricate confidente crezi ca iti vor fi facut tie, mare jurnalist. Ia aminte, CTP ramane singurul jurnalist reper tocmai ca din el nu emana toata ziua ca la ziaristii marunti obsesia de a povesti cum i-a spus el nu stiu ce carui mogul, sa ii dea lectii de management, sa exprime falsa asta egalitate pe care tu o clamezi cu oameni care au castigat mult, au riscat mult, au investit mult, au pierdut mult. E ca si cum ca sa vorbesc pe limba gazetei la care lucrezi, dupa un meci amical al unei echipe de Liga Campionilor cu o echipa din divizia a II-a de la noi, incep sa povesteasca din culisele puterii fotbalului cei din urma dupa o masa cu cei dintai. Penibil! Jenant!

Cătălin Tolontan  •  29 decembrie 2012, 4:44

adrian: pleci de la citeva ipoteze gresite

1. Nu jignesti pe nimeni cind il trimiti la psiholog, asa cum ma trimiti tu pe mine.
2. Sint egalul oricarui mogul, dupa cum esti egalul oricarui miliardar din Romania sau de oriunde.
3. Evident ca e treaba mea ca jurnalist sa incerc sa redau cum gindesc oamenii.
4. „Banii lor au hranit presa”, spui tu. Intr-un fel, asta spun si eu, cu precizarea ca, in capitalism, antreprenorii produc locuri de munca, iar angajatii, valoare. Chestia cu hranitul e din alte vremuri.

Exista ceva inalt dispret printre rindurile tale la adresa celor care nu au statutul tau sau ideile tale.

In rest, desigur ca avem, cu totii, schemele repetitive de gindire sau obsesiile. Si, evident, erorile.

adrian  •  29 decembrie 2012, 17:03

@tolontan

Nu vreau sa iti acaperez spatiul din site cu ceea ce ar putea fi interpretat ca o polemica. Dar, am dreptul sa iti raspund punctual la unele erori de mai sus:

1. Suntem de acord. Pentru ca, ipotetic, daca am sugerat ca, poate, ai nevoie de consultatii la psiholog, evident ca, in mod justificat si perfect opozabil, si eu si oricine am putea avea nevoie de asemenea vizite atunci cand exista o suspiciune puternica. In cazul tau, am fost sincer si am aceasta suspiciune. De aici, evident 2 variante: Poate gresesc eu, poate gresesti tu…crede-ma ti se poate intampla, e omenesc si, de multe ori, util!

2. Faptul ca te critic nu inseamna ca nu te consider un om inteligent, indoiala mea vizeaza insa ca ai, din punctul meu de vedere, o abordare usor manipulatoare, falsa, in care pozezi ca esti omul care le stie si ii invata si pe altii. Spuneam ca te consider un om inteligent si tocmai de asta nu vad de ce te faci ca nu intelegi un adevar simplu: nu am spus ca eu, tu, altul nu suntem egali cu moguli, miliardari din multe puncte de vedere. Doar ca atunci cand nu joci in acea liga, cand nu pui tu acea miza, cand nu risti ce risca ei, cand nu esti dintre cei care vad lucrurile de la un alt nivel, au o alta putere, daca nu faci parte dintr-o asemenea clasa, mi se pare deplasat sa crezi ca tu stii cum gandesc, sa afisezi aerul asta fals de familiaritate. In ceea ce ma priveste, daca nu stiu cum gandesc ei cu adevarat mogulii sau miliardarii nu inseamna ca mi-am pierdut din drepturile care ma fac „egal” cu ei.
Poti sa scrii ce vrei, dar exista un cuvant de aur atunci cand vorba are puterea unui bici, se numeste MODERATIE!

3. Nu, nu e „evident ca e treaba ta ca jurnalist sa incerci sa redai cum gandesc oamenii”. Gresit! Eu cred asa: ca primul tau job ca jurnalist este sa informezi, sa analizezi, si, eventual, sa comentezi si sa formezi. Cand spui ca incerci sa redai ce gandesc oamenii, eu zic ca e o prostie. Nu esti, sper, medium, clarvazator, vrajitor etc. decat daca detii niste puteri asa mai paranormale.

4. Ca s-o iau cu sfarsitul…chestia cu hranitul este dintotdeauna, domnule jurnalist! Lasati judecatile de valoare cu antreprenori si angajati, am inteles: sunteti un capitalist sadea, iar eu, poate si altii care nu va impartasesc aventurile scriiturii, suntem din timpuri apuse si avem nevoie sa ne povestiti cum functioneaza lucrurile pe lumea asta. Aici, nu continui sa mai comentez pentru ca aveti o deraiere urata si, va scutesc, de un epitet care nu v-ar face cinste

Ca o concluzie: am ceva dispret pentru oamenii care pretind ceea ce nu sunt si care in loc sa isi recunoasca exagerarile si limitele, se pretind „calauzele” capitalismului, societatii noi, valorilor fara ca macar sa se oboseasca sa inteleaga ca atunci cand gresesti, nu ataci la randul tau fara sa vezi daca nu cumva chiar ai gresit si sa inveti din asta. Este o virtute rar exersata astazi cum spuneam mai sus sa fii moderat si sa nu ajungi in capcanele ridicolului. Nu am nimic personal cu dvs., doar o rugaminte: scrieti cand aveti ceva de spus, nu scrieti ca sa va bagati in seama si, mai grav, sa va erijati in mare scoborator de adevaruri, e un pacat grav. Succes in meserie!

Comentează