Scrisori către copiii noștri

”Dilema veche” are ca temă a numărului din această săptămînă ”Scrisori către copiii noștri”. Puteți intra aici ca să vedeți cîteva epistole, dar vă asigur că pierdeți! Pentru că ediția tipărită a revistei conține numeroase alte texte savuroase.

sâmbătă, 28 septembrie 2013, 12:11

”Dilema veche” are ca temă a numărului din această săptămînă ”Scrisori către copiii noștri”. Puteți intra aici ca să vedeți cîteva epistole, dar vă asigur că pierdeți! Pentru că ediția tipărită a revistei conține numeroase alte texte savuroase.

Preferatele mele sînt scrisoarea lui Răzvan Petrescu, sînteți în pericol să vă înveselească o zi întreagă dacă o citiți!, cea a Despinei Bădescu, absolut antologic momentul cu mușcata și cel cu mormolocii care erau așezați astfel încît să nu piardă din vedere desenul animat, și zbuciumul lui Dan Nicolaescu, despre care orice părinte poate depune mărturie că nu e hiperbolizat nici o țîră!
Bonus: Bogdan-Alexandru Stănescu, cel care vorbește, discret și stresat, în numele tuturor.

De regulă, nu recomand chestii la care particip, dar cu acest număr al ”Dilemei” fac o excepție.

Nu doar de dragul efortului inspirat al Luizei Vasiliu, cine mai face azi ceva ca să-i pună pe alții în valoare? Ci și pentru că, mă exprim și eu ca un copil, dacă aș avea așa o putere, m-aș bucura ca multe dintre aceste voci să capete o altă vizibilitate.

Ceea încercăm la ”Gazetă” cu Radu Cosașu și Tudor Octavian (e ultimul refugiu al presei unde scriu cei doi importanți scriitori), cu Adrian Georgescu și Radu Naum sau Traian Ungureanu (și pentru ei trei, dacă nu greșesc, e unica exprimare pe hîrtie de ziar), aș face, dacă aș avea mamăăăă, așa o putere, și în alte cazuri.

De pildă, Sever Voinescu este, refugiat în digital, probabil cel mai savuros comentator al festivalului Enescu. Paranteză: uluitor de consistent și parcă venit din altă țară suplimentul ”Adevărului” pe festival, avînd în vedere vremurile! Mergea și Voinescu acolo.

Din fericire nu am o astfel de putere. Și atunci fac ce pot. Vă recomand ”Dilema veche”, ea însăși, ca oricare dintre noi, suferindă de  o vreme încoace, dar urmîndu-și crezul!

Vorba marelui fotbalist și lider de echipă Tudorel Stoica, căruia i s-a reproșat cu superioritate că n-a făcut nimic marcant în ultimii 20 de ani: ”Da, așa e, n-am făcut pentru că am preferat să mor pe picioarele mele decît să trăiesc în genunchi!”.


Comentarii (10)Adaugă comentariu

Gabi G  •  28 septembrie 2013, 15:37

Excelenta „Dilema”, una din ultimele refugii ale bunului simt si ale „normalului”. Si comparatia pilotilor cu bananele e profunda si neasteptata. O adaugire: pe linga editia tiparita va puteti abona online la „Dilema” de oriunde din lume. Eu o citesc din Florida.

mihay  •  28 septembrie 2013, 15:59

Frumos! Uneori, mai putin inseamna mai mult. Asa ca doar atat: frumos!!!

gigel  •  28 septembrie 2013, 16:24

Catalin,
Te citesc …de nu stiu cati ani!
De multe ori, te-am si certat pt. unele opinii, altele decat ale mele.
Te-am considerat mereu un tanar ziarist ca sa nu zic un „pusti”, pt ca te citesc de cand ai inceput sa scrii.
SOC !!!….Catalin Tolontan, are un „pustulica”,licean chiar .
Nu pot sa descriu ce simte inima mea. O mare emotie ! Atat. Nu mai pot sa-ti spun ce simt . Te voi citi in continuare cu mandrie!

Vali  •  28 septembrie 2013, 17:25

M-aș fi mirat să închei articolul fără să dai un ghiont celor de la Steaua de azi!

fanulumocanu  •  28 septembrie 2013, 18:25

Nici Enescu n-a mai compus nimic in ultimii 20 de ani. Ce gargara subtire are Cartonel. Tudorel Stoica si-a terminat rostul in fotbal,acum isi traieste nemurirea. Cartonel nici nu si l-a gasit.

Nu e buna comparatia cu cei care scriau la ziar si numai scriu. Multi dintre ei traiesc in genunchi in alte locuri nu s-au dus sa moara in picioare.

nae  •  29 septembrie 2013, 0:20

Citind „dosarul” ultimului numar din „Dilema veche” si mai ales scrisoarea lui Razvan Petrescu ,mi-am adus aminte de un coleg al fiului meu care s-a dus de cateva ori la liceu,la cursuri, cu un tricou imprimat :”Nu voi permite niciodata ca scoala sa-mi afecteze educatia”.Reactiile profesorilor au fost cele asteptate: cei inteligenti,destupati la minte indiferent de varsta si cu simtul umorului s-au amuzat,au comentat si au dezbatut subiectul impreuna cu elevii.Ceilalti au „luat foc” si chiar l-au tinut minte.
M-am regasit in „scrisorile” voastre.De multe ori am vrut sa-i scriu si eu fiului meu.Am facut multe greseli dar si multe lucruri bune in ceea ce priveste educatia lui.
Daca ar trebui sa aleg ce mi-a placut cel mai mult din scrisoarea ta,m-as opri la citatul urmator:
„Pentru ca orice parinte accepta,usurat,recompensa de a-i fi cautata prezenta.Rasplata maximala”.
Ma bucur ca fiul meu,inca, imi mai cauta prezenta.Cand n-o va mai face ,cu siguranta ca va fi din vina mea .

Șerban  •  29 septembrie 2013, 12:58

Ipocriții se simt bine între ei?!
„Racolarea” lui Tudorel Stoica = lipsă de eleganță!

victor L  •  29 septembrie 2013, 15:05

Pentru Dilema/Dilema veche s-au intilnit doua spirite: domnii Cosaşu si Pleşu; apoi au „racolat” alte spirite de mare clasa. Unele nu mai sint pe tarimurile noastre, dar sper ca dl Vasilescu sa-i mentina nivelul.
Citesc revista de la numarul 3, cind am aflat de ea.
NB,
Sever Voinescu este cunoscut ca mare iubitor de muzica, dar are un atu in plus, talentul de a descrie ce aude.

mihai  •  29 septembrie 2013, 19:26

…iar CD/urile cu Barenboim şi Radu Lupu sună excepţional!

giku  •  1 octombrie 2013, 17:50

timpurile se schimba mereu…

Comentează