Băiatul fără pijama

Gazeta tipărește mîine o ediție dedicată celor 70 de ani împliniți de antrenorul român. Povestea lui Mircea Lucescu e una a succesului "în pofida”

marți, 28 iulie 2015, 4:01

Potrivit istoriei cinstite a fotbalului, cariera lui Mircea Lucescu n-ar fi trebuit să existe.

Un copil născut la mijlocul anilor ’40 în mahalalele Bucureștiului era invizibil în competiția globală a inteligenței. Tovarășii săi de generație din Torino, își amintește Alessandro Baricco, aveau pantofi de fotbal sau, în cel mai rău caz, „ne legam la călcîi bocancii de munte”. Diferența dintre picioarele goale care băteau mingea lîngă piața Rața Albă din Berceni și bocancii pregătiți pentru Dolomiți…

Baricco povestește cum puștii italieni miroseau a Rexona, iar părinții lor aveau în case biblioteci cu Pavese, Pasolini și Calvino.

Diferența era atît de mare încît Ioan Chirilă a cuprins-o în cîteva cărți. Pe cronicar îl preocupa obsedant tema „handicapului istoric al fotbalului nostru”. Cifrele îi dau și astăzi dreptate. În 1945, anul nașterii lui Mircea Lucescu, „naționala” României dispută un singur meci, un amical de 2-7 cu Ungaria, la Ulloi.

Pînă la finalul deceniului, „tricolorii” joacă abia 20 de partide, doar cu țările socialiste, dintre care cinci meciuri cu Albania. Ce să înveți din meciurile cu Albania? Și ce să învețe Albania?

Nici peste 10 ani situația nu se schimbase cine știe ce. În 1959, „naționala” iese de la vestiare doar de două ori într-un an întreg! În 2013, am jucat 11 meciuri.

Noi vorbim abia acum despre crizele de identitate și despre etapele pe care le parcurge viața unui om, în timp ce Occidentul avea acces la cărțile lui Erik Erikson încă din anii ’60. Nenăscuți încă, ni se dictase deja că există copilăria, adolescența, maturitatea și, apoi, gata! Omul nu se schimbă, efortul e tot ceea ce contează, ascultarea este valoarea supremă.

Conform acestor reguli, cinstit era ca Lucescu să devină jucător al echipei naționale și, mai apoi, gata! E greu de înțeles astăzi cît de rupți eram de lume și cît de puțin pregătiți am fost pentru propria viață, darămite pentru o competiție cu semenii din cealaltă lume. Dacă citiți aceste rînduri pe hîrtie tipărită, ceea ce e desigur improbabil, ați prins timpul vizelor sau chiar cel în care nu călătoream nici pînă la Ruse.

Sportivii răzbăteau în clasamentele internaționale, dar un român organizator al talentului altora, asta era imposibil!

Ceva s-a întîmplat însă. Omul fără nici o calificare de destin împlinește mîine 70 de ani de viață și 35 de sezoane de cînd concurează pe traseele luminate ale unor astre interzise de magi. Lucescu și-a început meseria prin a concura cu Enzo Bearzot, cel pe care l-a învins în fața a 80.000 de spectatori pe „23 August”, în 1983, cînd Italia era campioană mondială, și continuă azi, cînd se duelează peste cîteva ore la Istanbul cu portughezul Vitor Pereira.

În vîrstă de 47 de ani, antrenorul lui Fener, Pereira, este cel care l-a învins recent pe Răzvan Lucescu în finala Cupei Greciei, cînd o antrena pe Olympiakos. O coincidență din cele forțate la infinit de Mircea Lucescu, care schimbă generațiile de nu mai distingi realitatea de ficțiune, ca în romanele sud-americane de familie.

Cum a reușit românul această performanță de afirmare și, mai apoi, de rezistență globală e o întrebare cu multe răspunsuri promise și nici unul cuprinzător. Cîteva explicații le-a dat chiar el, de-a lungul anilor. Apropo de Bearzot, Lucescu spunea că „m-a învățat smerenia și cît de important e să te pui la dispoziția jucătorilor”.

Pe altele le-a uitat, ca jumătățile de bilete rupte la spectacolele în care nu mai știi cine a jucat-o pe Ranevskaia în „Livada de vișini”.

Jurnalistul Daniel Nanu muncește de cîțiva ani la o carte-fluviu despre antrenor. Și povestea, zilele trecute, în redacție, cum a descoperit prin notițele vechi ale lui Mircea Lucescu, de dinaintea unui meci al „naționalei”, un bilet: „De avut în vedere balamalele de la uși. Să se ungă! Ca să nu scîrțîie și să-i deranjeze pe băieți!”. Astăzi, istoria se numește micromanagement și este total nerecomandată de către școlile înalte pentru șefii planetei. Dar dacă citești biografiile oamenilor care au marcat domeniile lor și lumea, de la Steve Jobs la Christiaan Barnard, toți făceau același lucru. Cîteva dintre momentele ascunse ale lui Il Luce apar mîine, în ediția specială pe care Gazeta Sporturilor o tipărește în cinstea performanței unice a antrenorului.

Dar cîte mai sînt din astea! Ca și alte țesături fine de destin, întîlnirea cu Daniel Nanu a fost o șansă pentru Lucescu. Simțul de reporter pursînge recuperează sensuri și lucruri despre sine pe care nici Lucescu nu le mai știe. El nu are timp.

Mereu e pe fugă, niciodată nu ajunge la vreme la o întîlnire și continuă să vibreze pe vîrfuri, într-o alertă care îi scoate din pepeni pe medici. Poate că nu e decît spaima copilului de la marginea Berceniului. Se uită în toate părțile în vagonul hurducat și se așteaptă ca, după zeci de ani, cineva să-și dea seama că el călătorește fără scrisoare de recomandare într-un destin sortit, de fapt, băiatului torinez care duminică seara urmărea repriza de fotbal alb-negru la televizor și apoi, cu pijamaua apretată, se ducea la culcare, știind că cineva, sus, îl ocrotește.

Mircea Lucescu nu a urcat în vagon, și-a făcut unul.


Comentarii (46)Adaugă comentariu

doina  •  28 iulie 2015, 16:10

oare cum ar fi sa avem „Mircea Lucesti” (daca-mi e permis!) peste tot sau in statul asta strimb…

marian dumitru  •  28 iulie 2015, 16:49

La multi ani, nea Mircea!
Cu smerenie,
dr Marian Dumitru
Qatar

cornel  •  28 iulie 2015, 16:55

La multi ani si respect pentru cel mai mare antrenor roman al tuturor timpurilor !!!!

marinas george  •  28 iulie 2015, 16:55

Sa traiti domnule Tolontan,
Sunam acum citeva saptamini la GSP si propuneam o editie speciala MIRCEA LUCESCU la 70 de ani!
Marinas George va multumeste pentru cadou mai ales ca pe 30 iulie fac jumatate din virsta lui Nea Mircea!
Tineri,luati-va modele frumoase in viata.UNUL este Mircea Lucescu !
Face parte din generatia parintilor nostri ,care au infruntat mult mai multe probleme ca noi si au mers mai departe.Generatia lor este una de succes!Ei nu sunt demodati ei sunt adaptati zilelor noastre,au stiut prin seriozitate si munca dusa la maxim sa reuseasca in viata si sa fie inca activi la o virsta inaintata.
La 70 de ani Nea Mircea intimpina virsta jubiliara cu un meci la Istanbul .Sa ajute Dumnezeu si tinerii din ziua de astazi sa ajunga la o virsta asa respectabila in care sa profeseze la un nivel asa de inalt!
STOP! AICI ESTE UN MODEL DRAGI TINERI LUATI-L CA EXEMPLU !
este DOMNUL MIRCEA LUCESCU !

Badescu Leontin  •  28 iulie 2015, 17:04

La multi ani ,Mircea Lucescu!

Ovidiu  •  28 iulie 2015, 17:32

Un mic omagiu adus unui mare sportiv, unui antrenor emerit care continua sa isi faca meseria in mod profesionist, in orice conditii. O cariera de exceptie, care imi doresc sa continue inca mult timp de acum incolo. Un exemplu de urmat, motivant pentru orice om care doreste sa performeze in domeniul sau. La Multi Ani domnule Lucescu !

vas  •  28 iulie 2015, 17:52

Hai mai Tolo, ma dezamagesti! Si despre Udrea nimic??!!…..:)

Stelus Rosca  •  28 iulie 2015, 18:01

Frumos, chiar minunat, dl. Tolontan ! La Multi Ani, Mircea Lucescu ! Al carui fan declarat sunt !!

adi_stelistul  •  28 iulie 2015, 18:14

Foarte frumos spus. Si Mircea Lucescu merita fiecare cuvant de apreciere.

Jurnalul unui ziarist fără jurnal – 28.07.2015  •  28 iulie 2015, 18:57

[…] Aș adăuga doar că mâine e o zi în care merită să dai echivalentul a doi covrigi pe un ziar. http://www.tolo.ro/2015/07/28/baiatul-fara-pijama/ […]

Bocanci  •  28 iulie 2015, 19:27

Bravo lui, a fost singurul antrenor care a evoluat constant mediocru in Europa. Cu rezultate infinit superioare au fost Covaci si Jenei, dar ei n-au fost asa longevivi. Si-nca ceva: Tolo, Nanu e reporter pursange? Nu de alta, dar nu bag mana-n foc ca a trecut bacul. Altfel, nea Mircea, la multi ani si la mai multe trofee.

Dan M  •  28 iulie 2015, 19:35

Mircea StraLucescu!

Vovo  •  28 iulie 2015, 19:49

Domnule Mircea Lucescu.
Multumim cerului ca a trimis in era noastra un mare OM. Dumnezeu sa va calauzeasca in arta sportului rege cu binecuvantarea romaneasca de: „La multi ani”, „Bucurii si sanatate multa” iar familiei dumneavoastra acelasi sprijin in a va intelege pentru ceea ce iubiti mai mult prin sacrificiu FOTBALUL. Iubesc mult activitatea dumneavoastra si va rog sa ma iertati daca mi-am permis sa scriu in termeni mai familiali ceea ce trebuie sa invete antrenorii tineri din tara. Modestia, simplitatea, serioziotatea, rafinamentul stilul si eleganta prin care alergati in aceasta lume sa va BUCURE alaturi de Razvan si cei dragi ai familiei. Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru Rapid si pentru fotbalul romanesc. Dumnezeu sa va ocroteasca.

Godot  •  28 iulie 2015, 23:02

Lucescu e un mare antrenor roman, indiscutabil, dar premise inferioare si succese infinit superioare a avut Pisti Kovacs. Lucescu merita sarbatorit, dar la fel merita si Jenei si Kovacs si Iordanescu si Boloni. Daca-l tamaiem, nu mai e in regula. In afara de punctele albe, Lucescu are si foarte multe puncte negre. Intalnirea cu Nanu a fost o sansa reciproca, chestia valabila pentru toti jurnalistii cu care a relationat nea Mircea si chestie care pe viitor o sa se devoaleze in moduri care o sa conduca la concluzii mai degraba jenante (pentru ambele parti). Probleme de caracter pe care le arata Lucescu sunt, iarasi, evidente, pentru orice om de bun-simt. Faptul ca sta ascuns de 10 ani la curtea unui oligarh idem. Esecurile (de fond) cu Dinamo, esecul (de fond) din Italia, esecul din preliminariile 86, cooperativa penibila pastorita, arbitrii, ghetele de aur, ziaristi platiti si alte astfel de chestii mizerabile, de fapt, ar trebui punctate pentru un portret echilibrat. Nu sterg lucrurile bune, dar nici lucrurile bune nu sterg esecurile, scaderile si tarele de caracter ale lui Mircea Lucescu.

IULIAN  •  28 iulie 2015, 23:43

La Multi Ani! Mircea Lucescu

Elena  •  29 iulie 2015, 0:03

Ma dezamagiti adanc, domnule Tolontan. Atata spatiu tipografic/virtual irosit pentru glorificarea unui XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

gigelos  •  29 iulie 2015, 0:13

Cautati si cititi Mirajul gazonului daca vreti sa-l intelegeti pe Lucescu . La multi ani ! E incredibil ce ati facut ! Multumesc !

vladimir moraru  •  29 iulie 2015, 1:14

Draga Mircea,
La Multi Ani si felicitari pentru uimitoarea cariera. Am fost un fan si admirator, ti-am tinut pumnii de cind te-am vazut jucind prima oara – in 1962 (sau 1963?…) intr-un turneu cu Scoala Sportiva 2 in Bulgaria, la Ruse sau Silistra. Jucai extrema dreapta, i-ai vrajit pe spectatorii bulgari care la pauza au traversat terenul de la o tribuna la alta pentru a ramane pe partea ta…

Je  •  29 iulie 2015, 2:06

Comparative cu Sir Alex Ferguson
http://www.mirror.co.uk/sport/football/news/shakhtar-donetsk-guided-through-transition-2324114

Panda  •  29 iulie 2015, 2:36

Meciurile cu Italia din „82-„83 l-au consacrat ca mare antrenor la doar 37 de ani.
De asemenea dubla din Cupa Cupelor impotriva Sampdoriei lui Boskov cu vedetele Pagliuca, Vierchowood, Mancini si Vialli, din „89, cu o echipa a lui Dinamo, poate cea mai buna din toate timpurile, pe care a construit-o in 4-5 sezoane, i-au oferit oportunitatea de a antrena in cel mai tare campionat din lume la acel moment.
Trofeele continentale cucerite cu Galata si Sahtior nu fac decat sa incununeze o cariera de exceptie, a celui mai mare antrenor roman din toate timpurile.
Jenei a „dansat doar o vara” cu Steaua”86 iar Kovacs a preluat o echipa, Ajax, campioana europeana en-titre care putea bate pe oricine la acea ora, construita de Rinus Michels, care-l mai avea si pe Cruyff dirijor in teren.
La multi ani nea Mircea!

the_gunner  •  29 iulie 2015, 2:48

Asa cum spuneti ,cariera lui Lucescu nu trebuia sa fie ! Sovinismul si nationalismul regimului trecut a fost notoriu in a bara calea spre o viata decenta a cetatenilor de etnia lui Lucescu .D-zeu ,sau poate natura , le-a dat acestora un dram de inteligenta deasupra celor din jurul lor ,altfel le-ar fi fost imposibil sa supravietuiasca . Lucescu a stors la maxim inteligenta sa nativa si a mai adaugat un ingredient – o ambitie rar intilnita .A ajuns sa absolve una din cele mai grele facultati , comertul exterior .Si asta nu datorita fotbalului asa cum se intimpla cu alti doctori si ingineri fotbalisti . Nu , Lucescu a muncit asa cum au facut si altii de etnie rroma .Dublu ca sa obtina acelasi rezultat ca cei „normali „. Daca sinteti interesat , va rog cautati prin arhiva lui Daily Mail un articol despre el si caracterul lui . Articolul arata ce fel de om e Mircea Lucescu si cum trateaza el pe cei ce l-au ajutat de-a lungul carierei sale .Se aminteste acolo de „resuscitarea ” carierei lui Hagi la Brescia .Hagi , care dupa Real era pe nicaieri . Se vorbeste despre faptul ne mai intilnit de a da o a treia sansa lui Eduardo . I-a oferit in aceasta vara un contract . N-a uitat ca el a fost omul ce i-a pus pe Shakhtar pe harta fotbalistica a Europei . Da, Eduardo ! Rinat Ahmedov a declarat ca atita timp cit el va detine clubul si Lucescu va vroi sa-l conduca ,nu va fi alt manager la club .Destul de conclusiv , nu-i asa ?

motanul incaltat  •  29 iulie 2015, 3:46

Ai omis sa mentionezi cit de mult l-a favorizat „soarta” in perioada comunista pe acest baiat sarac nascut intr-o mahala bucuresteana……Pe plan international, e cel mai mare antrenor roman, Dar totusi atit de departe compartiv cu altii…. Ca doar il comparam cu Arsene Wenger nu cu fiul sau sau cu Piti ori Sumi…..

steaua86  •  29 iulie 2015, 3:47

Un articol de pus in rama,mult respect pentru Nea Mircea, a fost,este si va fi un bun ambasador al Romaniei in lume!!

ing.CPV  •  29 iulie 2015, 7:08

Am subscris si eu la o propunere de sarbatorire a zilei de nastere a d-lui
Mircea LUCESCU. Multumesc d-lui Tolontan si tuturor ZIARISTILOR pt.
realizarea paginilor despre Dl LUCESCU.Mare ANTRENOR ,mare OM.

Dan  •  29 iulie 2015, 9:40

Bineinteles ca vom realiza ce mare a fost Lucescu abia dupa ce el nu va mai fi … La multi ani sanatosi de la un vechi stelist pentru domnul Mircea Lucescu .

Paul  •  29 iulie 2015, 9:46

La multi ani si mult respect pentru cel mai mare antrenor roman al tuturor timpurilor !!!!

Gica Paunescu  •  29 iulie 2015, 9:47

La multi ani, domnule Lucescu ! Urarea apartine unui suporter stelist al anilor ’70-’90 . Destule titluri si meciuri a pierdut echipa mea favorita in disputa cu Dinamo, in perioada cat ati fost jucator si capitan al ,, cainilor”, insa n-am fost tentat niciodata sa va subestimez meritul de-a fi fost un sportiv exemplar. Iar ca antrenor, in opinia mea, v-ati depasit performantele de jucator. Alaturi de dvs. trebuie asezat dl. Emerich Jenei, cu mentiunea ca domnia sa n-a avut si-o cariera internationala. Sper sa nu va deranjeze aceasta alaturare, spiritele inalte sunt tolerante si altruiste, nu se exclud ci se completeaza. Si-or mai fi altii, insa nu-mi vin in minte acum. Toate cele bune, s-auzim numai de bine !

17 Nentori Tirana  •  29 iulie 2015, 10:25

Istoria neromantata, in forma cea mai blinda, a Luceafarului fotbalului mondial.

Luceafarul a jucat la Dinamo. Crrred ca, ca toti cei de vita mai nobila, avea intentia laudabila sa se culturalizeze, asa ca cu cultura de militie ca camarazii Mitica Corleone si Vama, nu numai ca a luat locul altora, dar a devenit si capitan la nationala. De, el stia „je moi“. Marele Dobrin l-a dus in Mexic, unde a putut sa zburde cu piciorusele lui sprintene, dar pe Dobrin, comoara noastra, l-a eclipsat Luceafarul de nici nu s-a vazut. Campionatul in cistigase UTA, Dinamo terminase undeva la mijloc caci a fost ciuca batailor in retur, dar in Mexic au jucat toti militienii. Antrenor era prof George Cristian Maior, clar de recunoscut in poze la antrenament: ala cu brustuletu gol si ochelari negri de soare care ascund doua sticle de palina, ala care dirija agitind din minutele lui sprintene circulatia balonului printre papusoii cu grade milare. Daca nu dirija bine circulatia, balonul putea sa-i darime pe „je moi“ si ai lui, sa secere papusoii din radacini.

Pasul spre antrenorat era ABSOLUT normal, caci doar n-o sa stea Luceafarul la intersectie ca Domnul Lipa pina sa-si faca mila sluga lui Miron Cozma si sa-i dea si lui un dottorat in aparare si se-curizeara a fratilor minune Negoita. Ce sa faca altceva, ca n-a lucat nimic, n-are nici o specializare. Asa ca a primit si el o hirtie de antrenor prin posta, asa cum a primit si Mircea Dusa singura lui „diploma“ de la scoala de cadre de ca comunisti „Stefan Gheorghiu“ si a fost apoi infiltrat de diverse „organe“ ca sa produca zvonuri, cum ca militienii nu sint ca in bancuri, ca Camataru e cel mai mare din Europa, cu ai lui 1,95 m, pina a reusit sa desfiinteze competitia capitalista „gheata de aur“.

1- In anul de gratie 1986, dupa ce Steaua cistiga CCE, Luce aduce la Dinamo tot ce credeau ziaristii din presa de scandal ca ar fi mai bun in tara. Exemplu: de la Craiova vin Balaci si Camataru. Dinamo 1986 a fost multi ani la rind, grosul echipei nationale !!! Desigur nici Rednic, Andone, Raducioiu, …, n-au stat la intersectie, asa cum ar fi fost normal, ci au devenit antrenori.
Numai ca, in anul de gratie 1986, Dinamo lu Luce intilneste in calificarili la UEFA pe frizerii, soferii si chelnerii de linga Tirana, adica de undeva din Albania. Desi dormeau in autocar si mincau conserve, 17 Nentori Tirana a batut acasa si la Bucuresti nationala lu Luce. Inca de atunci au identificat unii ca comunistii talentul lui fara margini. Ajungea sa ste pe margine si deja se intimpau minuni.
2- Desigur ca comunistii l-au trimis apoi sa destabilizeze occidentul. Il gasim la Brescia, ultima oara terminind pe 18 din 18. Isi facu datoria fata de patrie si la Reggiana, tot pe 18, dar cu 19 !!! puncte in 34 de meciuri. Doar dupa un an, dau comunistii lovitura si-l … i n f i l t r e a z a …, chiar de 1 Decembrie, alta zi norocoasa, la ditamai Inter. Cine stie cit a costat ? Ori poate motanul Anghelache Behemoth, a pastrat legatura cu albanezii. Luce al nostru isi facea datoria si acolo, dar n-a apucat sa retrogradeze, caci l-au dat afara la timp. Diversiuni pina azi, din tata in fiu. Arabii n-au fost pe faza cu fi-su si astfel a pierdut si Petrolul 12 puncte in primele 6 meciuri ale lui Il Muce. Trebuie insa recunoscut ca, aici, vina ii apartine unui anume analist DS, care cazind de pe un pod de linga Vaslui si avind desigur o trauma groaznica, in loc de altul la fel de bronzat si doua cornite, la vazut pe Muce, care in timpul cazaturii, i s-a aratat ca mare antrenor. Speram sa-si revina, orice om are dreptul la o viata fara cosmaruri. Multa sanatate Domnule DS.
3- Intimplarea face ca Hagi, care era Rege la Galata si in toata Turcia din toata Lumea, sa-l aduca pe Luce la Galata. Hagi auzise de la ziaristi ca ar fi antrenor mare. La Galata, care cistigase competitia UEFA, pleca Imparatul facut de Hagi, un anume Teri nu stiu cum. Si venea pe bani multi Jardel, cel mai bun atacant din Lume. Asa ca un antrenor ieftin era ideal, oricum legea pe teren o facea Hagi. Asa se face ca Luce ajunge chiar la Supercupa cu un Real putin interesat de Supercupa. Jardel marcheaza, se apropie ultimul sfert de ora, Luce il scoate pe Hagi ca sa traga de timp. Real se enerveaza si marcheaza. Noroc ca Jardel era la ora aia cel mai bun atacant din lume si-l salveaza pe Luce. Datoria fata de Patria noastra scumpa si-a facut-o. Galata a fost apoi aproape de faliment. Aminteste si de Rapid. Agentii Vama si Muce l-au determinat pe nevinovatul Copos sa arunce cu bani, ca cica ei vor lua campionatul (scuze DS daca totusi ti-ai bagat coada ai felicitari). Ziaristii de scandal, carora unii ca comunistii le-au turnat prea mult in pahar, confunda mustata lui Vama, cu care Luce este aproape egal, cu a mintuitorului.
4- De perioada Duoniescc nu mai are rost sa vorbim. I-a scos si Fulgeru Bragadiru. Acolo chiar explodase din greseala tribuna oficiala, o mierlisera finantatorii, asta e sigur caci au fost identificati dupa resturi de dantura, caci acolo unde atirnau davai-ceasurile scumpe mai era doar scrum.Asa ca a putut veni un om bun, cu fata de om, care avea inca 10 echipe si o brigada de 20 de arbitrii foarte impresionati de accidentul cu tribuna. Va dati seama cum tremurau arbitrii acolo. Cineva ii tot cumpara lu Luce brazilieni de nationa, care cistiga daca sint lasati sa joace asa cum stiu ei. Cind se mai implica Luce, trebuie sa se implice si arbitrii, ca de nu, vai de ei ! Probabil in Corea de Nord si-ar fi depasit performantele. Azi Duoniescc, c, ca cam asa ca o nationala cu 10 brazilieni si mijlocas argentinian arata inca, desi au vindut ca sa cumpere ceasuri si opere de arta, are un lot de doar 142 milioane. Ieri era dublu, dar cu un bigudiu antrenor si obisnuiti cu predarile repetate ale adversarilor din Uccraina, luau mereu terenul in cap cind ieseau afara asa ca ar fi fost si ei de acord cu normalul, adica sa le fie interzisa aterizarea in civilizatie.
5- Totusi. Au reusit greu sa bata doua echipe de-ale lor (? ? ceva rusnaci) si au mai apucat o finala, cea cu Werder Bremen. La Werder lipseau cei mai buni: Diego, Hugo Almeida, Per Mertesacker, … iar Naldo si Baumann, alti doi oameni de baza, au jucat accidentati. S-a jucat la Istambul !!! In alta parte nu avea curaj arbitrul sa anuleze golul de 2:2 din ultima secunda. Ultimul sfert de ora a intrat in anale, tactica a la Luce la asedii nemtesti, tot pe jos au fost, ii batea vintul si cadeau ca morti. Luce a gresit si acasa in Turcia tactica, a invatat portarul cum sa scape mingea printre miini, s-a facut de ris la asediul nemtilor din final. Dar cel mai mult mi-a placut cum se agita, ce nervos era, cind a batut in acel sezon, echipa a treia a Barcei si a prins locul trei in grupa CL, care i-a dat dreptul sa intilneasca ciumpalacii aia din vecini. De parca cistigase campionatul mondial. Saracu.
PS Daca vrei antrenor, oricind mai bine Sumudica. Macar te distreaza.

Buerebuistas  •  29 iulie 2015, 11:18

Romania are 2 mari antrenori, acestia sunt:

1. Ștefan Kovács:

Steaua București:

Divizia A (1): 1967–68

Cupa României (2): 1968–69, 1969–70

Ajax:

Eredivisie (2): 1971–72, 1972–73

KNVB Cup (1): 1971–72

Cupa Campionilor Europeni (2): 1971–72, 1972–73

Supercupa Europei (1): 1972

Cupa Intercontinentală (1): 1972

Panathinaikos:

Cupa Greciei (1): 1981–82

2. Emerich Jenei:

Steaua Bucuresti

Divizia A (5): 1975–76, 1977–78, 1984–85, 1985–86, 1993–94

Cupa Romaniei (3): 1975–76, 1984–85, 1998–99

Cupa Campionilor Europeni (1): 1985–86

Romania

Campionatul European – Sfert de finala (1): 2000

Pana la urma, ce? Si de ce? | Daily Acting  •  29 iulie 2015, 11:44

[…] In asteptarea raspunsurilor, intrebarile construiesc autostrazile viitorului. Tolo: […]

Sably  •  29 iulie 2015, 11:48

Am crescut la copii si juniorii lui Dinamo, pe vremea cand la ” a intaia” juca „nea Mircea” de acum, alaturi de (ooohh Doamne!) Florica Dumitrache, Cornel Dinu, Radu Nunweiller, Alex. Boc, si ceilalti, aproape la fel de frumosi…
Un omagiu-desigur- si de la mine lui „Nea” Mircea”, unul…cat inima mea!
Dar, daca de multe ori, am reactionat „acid’ la cate un articol scris de Tolo’, acum, voi incerca o reverenta, recunoscand simplu si sincer: De mult, de foarte mult timp, nu am mai citit un articol care sa ma impresioneze asa, de pe vremea aceluia desptre care amintesti si tu Tolo, maestrul, Ioan Chirila. Multumesc Tolo’, ceva adevarat si frumos, mangaietor pentru sufletele noastre, dainuie totusi, multumesc!…

sparwasser  •  29 iulie 2015, 11:56

sunteti absolut penibili, nu v-a ajuns editia speciala, va intreceti acum intre voi care linguseste mai mult un minoritar mafiot care a retrogradat de 4 (PATRU!!!!) ori in Italia, a antrenat in cele mai corupte 3 tari din Europa si de aceea a putut sa manevreze pe toata lumea ca in stefan cel mare, sediul serviciului lui drag unde avea functia de colonel in aparatul central al DSS….dep. securitatii statului,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Sably  •  29 iulie 2015, 12:50

…Pune tu si scuza, rogu-te, si „i-ul” lipsa, din inceputul comentariului meu, dupa ce ai pus atat de frumos „punctul” pe el in articolul tau.
Merci.

Neagu Roxana Cristina  •  29 iulie 2015, 14:29

La multi ani !!!

iu  •  29 iulie 2015, 15:29

Respect M.Lucescu, pentru intreaga cariera de jucator si antrenor. Respect si pentru ceea ce esti ca om. Pentru motanel: M.Lucescu a facut echipe, altii au antrenat echipe.

Romica_Bunica  •  29 iulie 2015, 15:41

Asta esti! Nu cred ca mai citeste nimeni de Udrea sau Ridzi … sau poate ma insel.
La multi ani batrane luptator!

maris moise  •  29 iulie 2015, 16:24

Remarcabil articol in legatura cu un om care, in opinia mea, este cea mai importanta personalitate din istoria fotbalului romanesc. In contextul articolului, dar si al perceptiei mele despre ce inseamna Mircea Lucescu pentru fotbalul romanesc, astept cu mare interes o carte care sa descrie asa cum se cuvine personalitatea acestui om. Daniel Nanu a scris in Gazeta Sporturilor multe articole despre Mircea Lucescu, unele absolut remarcabile. O carte relevanta despre Mircea Lucescu o astept cu mare interes. Se va comercializa tot prin Gazeta Sporturilor?
Marius Moise

Nicco  •  29 iulie 2015, 17:50

Sigur că e normal să-i urez multă sănătate lui Mircea Lucescu. Este un profesionist dar nu de top, a făcut lucruri extraordinare, îmi amintesc bine, la Corvinul Hunedoara și, ca jucător, a fost o extremă dreapta simpatică. Nu pot fi însă de acord că puștii italieni creșteau cu biblioteci de litersturi de valoare și se dădeau cu Rexona între două miuțe jucate pe terenuri superextra. După cum se vede și în Italia, și la noi, și aiurea, fotbaliștii sunt de fapt niște golănași semianalfabeți sau parțial alfabetizați, cu gusturi dintre cele mai fistichii în ceea ce privește aspectul propriei persoane, cu mare apetit pentru fetițe, pentru mașini, pentru chefuri și pentru viața trăită în cluburi și pe rețelele de socializare. Lucescu a fost de tânăr un om cu bun simț, caz extrem de rar printre fotbaliști. Dar e greu de crezut că în cariera fotbalistică din țară a fost un înger patronat de Sf.Petru. Performanțele umui antrenor sunt legate și de cei ce finanțează o echipă, de conducerea clubului, ș.a.

TUDORICA  •  29 iulie 2015, 18:57

Cand i s-a oferit pentru prima data spre cumpere o pijama, a intrebat:ce fac cu ea? -Te imbraci noaptea cu ea. -Multumesc a raspuns Lucescu,n-o cumpar,eu noaptea nu plec de-acasa!

jos_cenzura  •  30 iulie 2015, 0:49

„…ni se dictase deja că există copilăria, adolescența, maturitatea și, apoi, gata! Omul nu se schimbă, efortul e tot ceea ce contează, ascultarea este valoarea supremă.” – esenta comunismului prinsa in cateva cuvinte! Felicitari!

Alex One  •  30 iulie 2015, 10:13

Sa afirmi ca la castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua ai avut si tu merite denota grave carente psihice. Nesimtirea lui ML e vestita,am adus-o in discutie asa ca sa nu creada unii ca e vorba de vreun inger.De contributia la retrogradarea lui Poli in „B” pentru ca nu a vrut sa se dea la o parte in fata lui Dinamo, de colaborarea cu un anumit organ, de episodul RATB si multe, multe alte asemenea episoade din viata „baiatului fara pajama” si fara caracter asteptam sa ne lamureasca d-l Nanu. Daca nu, ne vom intreba si noi „pentru ce si pentru cat” vorba unui jurnalist doctor in film ?!

Octavian Stăncioiu  •  30 iulie 2015, 14:33

Așa nepregătiți cum eram noi pentru viață, eram mult mai (bine) pregătiți decât tinerii români de azi… Asta dacă nu cumva visul de a lucra într-o multinațională e totul.

deranjatul  •  30 iulie 2015, 22:28

Doina, află de la mine că nu statul este strâmb. Noi suntem cei strâmbi. Nouă, aproape tuturor, ca și componente umane constitutive ale statului, ni se datorează toate relele. Nu mai da vina pe stat. Statul, suntem noi toți, ca cetățeni ai acestuia. Statul, este așa cum suntem noi, inclusiv tu. Îndreaptă-te și îndreaptă și pe alți ca statul să devină așa cum ți-l dorești.Să auzim de bine(dacă cumva mai există așa ceva în România, pe care puțini o mai respectă și iubesc).

Grozea  •  31 iulie 2015, 8:17

Domnule Tolontan,GAZETA NU APĂRUT ASTĂZI(31.08)LA BUZĂU!Ce s-a întâmplat?Cu respect…

Alex Nicolescu  •  31 iulie 2015, 9:54

@motanul incaltat: nu vreau să fiu rău, dar ce trofee continentale a cucerit dl. Wenger ca antrenor? 🙂

Venom  •  2 august 2015, 7:38

Si daca acum jucam cate 15 meciuri pe an cu Armenia si Gibraltar de am ajuns pe locul 8 mondial (matematic suntem acolo, practic tot nu sarim cu fotbalul de genunchiul pupatorului de moaste), unde e relevanta sau avantajul? statistica e statistic! Nimeni nu crede neconditionat intr-un astfel de top 10 motive care este. Da, am avut un start mai lent iar complexele istorice se pot scoate din context si aplica inclusiv tenisului feminin vs. numarul somerilor barbati. Si, ok Lucescu e un mare antrenor, dar daca si el a inotat vreodata impotriva vreunui sistem, ma arunc de pe vagonul meu! Mai degraba pare genul de surfer care se foloseste de val si dup-aia pretinde ca nu s-a murdarit pe picioare. Am doua intrebari: de ce crede el ca n-a avut succes in vest? Si a doua: cu ce grad a fost trecut in rezerva?

Comentează