Alin Moldoveanu și puținele sale șanse

Campionul olimpic de la Londra a ratat ultima ocazie a anului 2015 de a merge la Rio

marți, 11 august 2015, 9:36

Unii ani se încheie fără Moș Crăciun.

2015 a luat sfîrșit ieri pentru Alin Moldoveanu fără ca tiristul să se califice la Rio. La Grand Prix-ul din Azerbaidjan, Moldoveanu a ieșit pe locul 15. Doar primii trei au mers în Brazilia.

Campionul olimpic mai are un singur concurs în 2016, Europenele de la Gyor, unde se scot la licitația speranței ultimele 3 locuri. În condițiile în care Moldoveanu n-a prins nici finala în ultimele două concursuri, șansa de a poposi la Rio este una extrem de mică. La fel de mică precum cea de la Londra, cînd a cîștigat medalia de aur.

În 2012, imediat după o finală imperială, cînd toată România îl luase în brațe, Alin declara: “Oricare dintre cei 47 de concurenți putea cîștiga titlul olimpic, dar azi am făcut-o eu!”. Poză? Modestie? Excentricitate de tirist, un sport în care tragi fără să vezi, conectîndu- te cu o linie de energii despre care nici unul dintre sportivi nu vrea să vorbească? Ei păstrează misterul chiar și după ce se retrag. Trăgătorii sînt ca preoții budiști: respiră, zîmbesc și nu spun niciodată de unde-și obțin capacitatea de concentrare și puterea. E ca și cum capacitățile extrasenzoriale nu le-ar aparține, ci doar îi vizitează.

Alin Moldoveanu n-a bravat, a rostit, pur și simplu, adevărul. În clipa gloriei sale incontestabile, el a ales să o conteste.

Tirul e un sport fără favoriți. Chiar și uriașele talente, cum e Niccolo Campriani, aur la 50 de metri, bronz la echipe și argint la 10 metri, unde a fost învins de român, primul italian cu titlu olimpic individual din istoria țării sale, pînă și ele se supun acestei reguli crude.

Nu e ca și cum munca sau îndemînarea n-ar conta, doar că ele nu garantează nimic. Muncești zeci de ani și poți să obții recunoaștere mondială sau o dezamăgire consumată între tine și antrenor. Cum e asta! Un campion olimpic care să nu prindă nici măcar una dintre cele 47 de poziții de la startul următoarelor Jocuri Olimpice? Portdrapelul de dinainte anunțat al delegației României necalificat? Da, se poate! Ar fi un insucces sportiv, dar o întîmplare umană repetată de mii de ori.

La Beijing, în 2008, Alin Moldoveanu a ratat de puțin medalia de bronz. La Londra, în 2012, a cîștigat, de puțin, aurul. Pentru Rio 2016, el se agață de atît de puțin.

Doar o mînă dintre noi ar accepta să-și deruleze viața cu diferențe atît de mici între mult, puțin și deloc.


Comentarii (9)Adaugă comentariu

seba  •  11 august 2015, 10:09

poza? excentritate de tirist? nu cred. modestie? da, dar cel mai mult sinceritate. sper sa se califice la Rio. si daca nu, asta e, oricum e un tip extraordinar. am citit articolele tale din 2012 despre el, scrise inainte si dupa olimpiada si am inteles ca tirul, ceva care nu-mi spunea mare lucru, este un sport foarte interesant.

Alin  •  11 august 2015, 10:47

Multumesc Tolo, pentru ca ne aduci aminte unde ne sunt campionii, ca nu numai fotbalul ne reprezinta. Daca citesti asta, Alin, capul sus si orice ar fi! Esti un campion olimpic.

Dinu Brai  •  11 august 2015, 11:57

Excelent articol. Felicitari!

mihai  •  11 august 2015, 12:01

Tirul e un sport psihologic, unde diferenta o face Dumnezeu. Frumos articol, e bine cand nu sunt trecute la nivel de stire momentele cheie din cariera unor mari sportivi. Pacat ca nu mai sunt atat de multi….

Niculae Moromete  •  11 august 2015, 12:16

Scriere inspirata si profunda Cataline, ca un cumulus ce acuma apare femeie de zapada, mai incolo, din irizatia apusului vulpe razand, tarziu in noapte stele clipind prin racoarea adierilor de vant. Suntem sortiti antrenamentului, pregatirii, eliberarii de adevarul personal, fie numai sau macar pentru o clipita sa fim potriviti atingerii desavarsirii, a realitatii vesnice, infinite, necuprinse. Certitudini banuite, vise traite, sperante rostogolite, toate in faza cu timpul viu al vremelnicului observator luat la tinta.

alex  •  11 august 2015, 13:31

Mulțumesc pentru articol! Eu sunt convins că se va califica!

Liviu Stoian  •  11 august 2015, 15:29

Nu pot sa nu vibrez la acest subiect. Articolul este bine scris si autorul pare sa fi patruns adancimile unui sport in care fiecare lupta mai mult cu sine decat cu ceilalti. Tirul cu pusca este un sport greu si mai ales un sport scump, iar tirul cu pistolul un sport rezervat celor cu maini invatate cu munca grea, sau care stau ore in sir cu un fier de calcat(din cele vechi) nemiscat la capatul uni brat intins. Putini stiu cum isi aleg practicantii acestui sport modelul de arma si in cadrul modelului o anumita arma care realizeaza in menghina o anumita forma de grupaj, convenabila temperamentului personal, apoi marca si seria cartuselor in functie de diagrama de presiuni pe care o realizeaza in teava, etc. Se ajunge pana acolo incat un anumit sportiv foloseste cartuse produse doar de o anumita masina din fabrica furnizoare, identificata prin serie. In acest sport, la distanta de 50 de metri de tinta, o miscare a armei de numai 1 mm genereaza o abatere de traiectorie de 8 cm si asta e valabil nu numai stanga-dreapta ori sus-jos, ci pe orice directie. Ori, o abatere de 8 cm. pe tinta, te trimite acasa nu doar intr-un concurs de calificare la olimpiada, ci si intr-un concurs de incepatori. Batalia intre campioni se da pe numarul de „muste”, adica acele lovituri in care glontul nimereste centrul cercului cel mai mic, fara sa mai atinga si marginile lui. Si asta trebuie sa se intample la toate cele 60 de focuri pentru pozitia „culcat” sau, dupa caz, la cele 40 de focuri per pozitie in proba de 3 x 40 de focuri. Daca la cele de mai sus adaugam si durerile insuportabile de la pozitia „in genunchi”, pe care tragatorul trebuie sa le ignore, oboseala care se instaleaza in corp pana la ultima proba „in picioare”, cand corpul este afectat si emotiile care trebuie stapanite la fiecare foc, abia atunci se poate intelege zbuciumul si efortul izometric al sportivului de tir, ata de calm in aparenta. Sa ii tinem pumnii lui Moldoveanu pentru ca are nevoie de sprijinul nostrumoral.

Cristian  •  11 august 2015, 21:26

Domnule Tolontan, aveti cumva in vedere cronici despre handbal sau volei ori polo , singurele sporturi de echipa cu mingea unde pe vremuri am mai performat cat de cat ? Sunt foarte multi fani, mai ales in anumite orase , unde publicul aprecia marile echipe din Bundesliga , din Spania sau Franta lui Karabatic si Omeyer, din Croatia sau Ungaria ! Sau despre antrenorul Stelian Moculescu, antrenor si la echipa nationala feminina si la cea masculina de volei a Germaniei… Ar mai fi rugby-ul ,dar acest sport este batjocorit de „colegi” de-ai dumneavoastra nu doar din motive de superficialitate cat mai ales de ura si dispret pentru lumea anglo -saxona , pentru aristocratie mai precis, ca si francezii si argentinienii si sud-africanii sunt varfuri in acest senzational sport…

gege  •  24 august 2015, 17:40

Interesant articol. Sunt extrem de putine materiale in presa romaneasca unde se discuta despre sportul numit tir. Cu atat mai putin despre performeri si antrenori. Pentru acest lucru, va felicit domnule Tolontan. Este un sport care nu transmite mare lucru spectatorului obisnuit sa se exteriorizeze la „galerie” iar emotia unui taler lovit sau a unui „decar”perfect se consuma destul de putin vizibil pentru cei fara experienta. La fel de bine, un mare campion cum este Alin Moldoveanu cunoscand deplin „secretul” performantei, exprimand un mare adevar, poate fi banuit de excentricitate sau bravada. Totul din necunoasterea fenomenului. Speranta mea se leaga de faptul ca Alin nu se fereste de greu, din contra, il motiveaza. Proba in care concureaza, atinge in acest moment, un nivel tehnic sportiv foarte ridicat dar, din fericire, campionul nostru are toate armele necesare sa se califice chiar daca „oricare dintre cei 47 de concurenți putea cîștiga titlul ..(..)” Are forta, caracter si experienta necesara sa fie inca o data sus. FRTS poate face rezervarea pentru Rio, Alin va fi acolo.

Comentează